Conferința de presă susținută de Președintele României, Nicușor Dan, pe 4 iunie 2025, la Palatul Cotroceni, a adus mai mult decât o actualizare procedurală privind formarea noului Guvern. A fost, în fapt, un prim test al coerenței, responsabilității și echilibrului într-un moment în care România se află la intersecția mai multor crize suprapuse: deficit bugetar, incertitudine politică, insecuritate regională și fragmentare socială.
Dincolo de tonul calm, metodic, ușor tehnocratic, președintele a transmis câteva mesaje esențiale: nu va accepta improvizația, nu va tolera sinecurile și nu va menaja vechile reflexe ale sistemului administrativ. Promisiunea unei resetări, mai ales în zona aparatului de stat și a justiției, s-a conturat limpede, chiar dacă termenele de aplicare sunt împinse, realist, către începutul anului 2026.
Un detaliu important: până la această oră, discuțiile pentru formarea Guvernului s-au purtat exclusiv pe programe, nu pe persoane. Este un semnal de profesionalism, dar și de maturitate politică rar întâlnită în ultimii ani. Iar apelul președintelui către toate forțele parlamentare pro-europene, inclusiv către cei care au guvernat România în trecut, reflectă mai degrabă o abordare pragmatică decât o promisiune de continuitate.
Întrebările incomode din partea jurnaliștilor, despre creșterea TVA, despre directorii serviciilor de informații, despre nefuncționalitatea marilor parchete, despre influențele hibride rusești, despre declarațiile de avere sau reforma administrativ-teritorială, nu l-au destabilizat. Dimpotrivă, președintele a oferit răspunsuri lucide, chiar dacă nu întotdeauna definitive. Dar nuanțele sunt grăitoare: Nicușor Dan evită populismul, respinge naivitatea instituțională și pare conștient de complexitatea reală a reformelor pe care le invocă.
Criticii ar putea spune că a evitat poziții ferme asupra unor teme-cheie; de pildă, dacă va crește sau nu TVA-ul, dacă va fi numit un premier tehnocrat sau politic, dacă va insista pe reforma Curții Constituționale. Susținătorii, însă, ar vedea aici o formă de prudență strategică: președintele nu oferă certitudini premature, ci pregătește terenul pentru un pact politic realist și durabil.
În fond, această primă conferință de presă a fost mai puțin un spectacol și mai mult un exercițiu de responsabilitate. România pare să aibă, în sfârșit, un președinte care nu promite miracole, dar care înțelege că încrederea nu se câștigă prin vorbe mari, ci prin gesturi administrative consecvente, transparente și dublate de expertiză.
Este, poate, începutul unei noi etape în politica românească: una în care tăcerea strategică poate cântări mai mult decât promisiunile scandate. Dar și o etapă în care președintele nu va mai putea evita multă vreme întrebările esențiale despre verticalitate, independență instituțională și curaj moral.
A consemnat: Mircea Fluieraș, redactor Occidentul Românesc
Informații și foto: Administrația Prezidențială