Constanța – poarta României la Marea Neagră

Orașul Constanța este situat în sud-estul României, pe coasta de vest a Mării Negre, la intersecția mai multor rute comerciale. Din punct de vedere geografic, întreg teritoriul orașului poate fi privit ca o insulă, delimitată la nord și nord-vest de Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari, la est de Marea Neagră, iar la sud și vest de Canalul Dunăre-Marea Neagră. Având o populație de 315.000 locuitori, Constanța este cel mai mare oraș din regiune și capitala județului cu același nume. Așezarea sa avantajoasă, pe coridorul de transport pan-european Rin-Dunăre, la întretăierea rutelor comerciale care leagă țările fără ieșire la mare din Europa Centrală și de Est cu piețele din Transcaucaz, Asia Centrala si Extremul Orient, îl face de neprețuit. În fapt, Constanța este punctul-cheie pentru coridorul IV (rețeaua feroviară și de autostrăzi rapide) și Coridorul VII (Dunărea). Acest lucru explică de ce a fost râvnit și asaltat de când lumea, din toate direcțiile.

O privire aruncată asupra celor 2500 de ani de istorie neîntreruptă a orașului Constanța, evidențiază faptul că în anul 657 î. Hr. în aceste locuri se afla o colonie greacă și un port de mare importanță pentru zona Mării Negre, vestitul Tomis. Se pare că el a fost construit pe ruinele unei așezări getice.

Mai târziu, în anul 71 î. Hr., orașul este cucerit de romanii care îi schimbă numele în Tomis Constantiana, în semn de omagiu surorii Împăratului Constantin cel Mare. Din acea perioadă datează exilul renumitului poet latin Ovidiu, intrat în dizgrația Împăratului Augustus și surghiunit la capătul cel mai extrem al Imperiului de pe atunci. Este considerat egal cu Horațiu, Virgiliu și cu alți mari poeți de prim rang ai Antichității.

Tradiția comercială a așezării s-a continuat și sub romani. Ruinele coloniilor grecești și romane stau mărturie, putând fi vizitate până astăzi, la fel ca Muzeul Arheologic, în care sunt expuse peste 20.000 de exponate din toate epocile, inclusiv un mozaic roman foarte valoros.

După o perioadă de asociere cu orașul comercial italian Genova (secolul al XIII-lea) au urmat sute de ani de supunere forțată Imperiului Otoman. Orașul decade și își reduce dimensiunile. La 1855, când flota anglo-franceză se îndreaptă spre Crimeea luptând împotriva Rusiei, Constanța nu mai ocupa decât peninsula aferentă. Abia la 1878, când regiunea Dobrogea, care include zona Constanței, intră în componența României Mari, situația se redresează. Începe atunci o perioadă de înflorire fără precedent, Regele Carol pune bazele Serviciului Maritim Român. Portul, supranumit „plămânul României”, deservește astfel importantele linii maritime: orientală, occidentală și de arhipelag.

Primul Război Mondial produce daune considerabile orașului. Deși se redresează ușor în perioada interbelică, ajungând să concentreze 70% din traficul maritim românesc, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, ca punct strategic vital pentru Puterile Axei, este bombardat de sovietici. În ciuda trecerii României de partea Aliaților, Constanța este invadată și prădată de Armata Roșie. Flota îi este confiscată aproape în întregime și subordonată intereselor sovietice.

Orașul Constanța își păstrează până astăzi caracterul internațional, contând cu nu mai puțin decât optsprezece minorități naționale conlocuitoare. Spiritul cosmopolit al locuitorilor este încurajat și de gradul înalt de urbanizare a județului. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, peste 60% din locuitori sunt stabiliți la oraș.

Nu doar caleidoscopul etnic, ci și accesul la „lumea largă”, grație portului, sunt responsabile pentru farmecul exotic al Constanței. Nu în ultimul rând, climatul său subtropical umed, neobișnuit pentru România, face să fie predestinat unei meniri aparte. Orașul se mândrește cu stațiunea alipită, vestita Mamaia, Perla Litoralului Românesc, care își aliniază sutele de hoteluri, restaurante și cluburi pe marginea unei lagune, ce „îmbrățișează” plaja de 7 kilometri, cu nisipul cel mai fin. Inima stațiunii n-a încetat să pulseze frenetic, vară de vară, nici în cele mai restrictive perioade ale comunismului, permițând schimburi între est și vest, între români și străini.

La tot pasul, inclusiv în arhitectura edificiilor constănțene, se observă împletirea dintre Occident și Orient. De remarcat sunt atât frumosul Cazinou, în stil Art Deco, cu faleza aferentă, cât și Moscheea cu Minaret, Sinagoga, Catedrala Ortodoxă, Delfinariul și multe altele.

Nu în ultimul rând, portul este cel care contribuie la deschiderea spre lumea întreagă, punându-și amprenta pe întreg orașul. Constanța este cel mai mare și mai adânc port la Marea Neagră și la Dunăre, ocupând locul al 17-lea la nivel european. Cele două porturi-satelit, Midia și Mangalia îi completează palmaresul. Desigur, există în port și o zonă rezervată Forțelor Navale Române, care poate fi vizitată o dată pe an, cu ocazia Zilei Porților Deschise (cea mai recentă s-a desfășurat în noiembrie 2021). Printre navele prezentate se numără: fregate, corvete, nave purtătoare de rachete, dragoare maritime, vedete blindate fluviale și multe altele.

Pe cale aeriană, aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu deservește orașul, împreună cu aerodromul Tuzla, care facilitează și aterizarea elicopterelor. Amănunt deloc de neglijat: pista aeroportului internațional, situat la circa 30 de kilometri de oraș, în zona metropolitană limitrofă, are o lungime considerabilă (3,5 km) și este bine pregătită (betonată), permițând aterizarea în orice condiții meteo, inclusiv pe vizibilitate zero. În perimetrul aeroportului se află și baza militară NATO 57.

Revenind la portretul pașnic al Constanței, de remarcat este oferta copleșitoare de locuri de distracție și agrement, în frunte cu Parcul de Aventuri în aer liber, dotat cu simbolica roată panoramică The Tomis-Eye, înaltă de 36 de metri, cu 26 de gondole, a câte 6 locuri.

De asemenea, tradiția festivalurilor de muzică, începută cândva cu Festivalul Mamaia și cu concursurile Miss Litoral, trece astăzi la o nouă dimensiune, găzduind festivalul de proporții NEVERSEA, care durează patru zile și patru nopți și este dedicat muzicii electronice și pop. La celălalt capăt al preocupărilor din timpului liber, pe tărâmul mai disciplinat al sportului, Constanța punctează cu o pepinieră aparent inepuizabilă de talente, în frunte cu campionii cei mai vestiți, cum sunt fotbalistul Gheorghe Hagi sau cunoscuta jucătoare de tenis Simona Halep.

Anii petrecuți de Ovidiu în exil la Tomis au fost marcați de nesiguranță, din cauza războaielor care se succedau pe atunci în zonă:

„Dar mă îngrozește faptul că sunt amenințat din toate părțile
De Marte, care se află foarte aproape de mine,
Iar zidul mic cu greu ne poate apăra de dușman.” scria poetul în ciclul său liric „Tristele”.

Vina pentru teama sa nu trebuie însă dată orașului, care și-a schimbat numai numele, rămânând constant în puterea de a înfrunta vicisitudinile sorții. Eu cred că Ovidiu și-a adus melancolia cu el de la Roma, unde cândva punea „Metamorfozelor” un final în coadă de pește:

„Am încheiat o lucrare pe care mânia lui Joe,
Focul sau fierul sau timpul cel lacom n-o pot nimici.” („mânia lui Joe” însemnând aici nimic altceva decât trăsnetul). Un motto plin de speranță.

(Surse: Publius Ovidius Nasso, „Metamorfoze”, trad. Ion Florescu și Petru Creția, Ed. Academiei Rep. Pop. Române, 1959; Titus Cergău, „Insula lui Ovidiu“, Editura Sport-Turism, 1979; www.eurocities.eu; www.portofconstanta.com)

Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg (Benissa – Spania). Economist, scriitor și jurnalist, promotor de cultură, traducător. Senior Editor în cadrul redacției Occidentul Românesc din anul 2011.

Foto: freephotos.cc/