Concert de muzică bizantină în parohia Coslada, Spania

Parohia Ortodoxă Română “Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada a organizat, cu binecuvântarea Preasfinţitului Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, un Concert extraordinar de muzică bizantină, susţinut de către Arhimadritul Nikódimos Kabarnós, în colaborare cu psalţii Ioannis Athanasiou şi Giorgios Savvas, din Grecia. Concertul a avut loc în ziua de duminică, 10 noiembrie a.c., în Sala de spectacole a Hotelului NH din municipiul Coslada, seara, de la orele 18.30, cu prilejul manifestărilor parohiale legate de sărbătorirea ocrotitorului spiritual, Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul.

De ce un concert de muzică bizantină? Muzica este, fără îndoială, una dintre minunile lumii, fără de care orice suflet ar simţi că îi lipseşte ceva, fără de care o inimă s-ar sufoca. Muzica este un dar al lui Dumnezeu. Muzica vine firesc, născută ca urmare a nevoii omului de a exprima cât mai penetrant şi convingător ritmul trăirii sale. Originea şi pricina cântării se află în mare măsura în slăvirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a alcătuit într-o fascinantă dualitate: minte şi inimă. Amândouă sunt parte din fiinţa noastră şi amândouă sunt la fel de importante. Anticii susţineau că mintea trebuie pusă la dreapta omului, iar inima la stânga. Mâna dreaptă este pentru domnie, pentru purtarea sceptrului. Ea simbolizează înţelepciunea. Mintea este responsabilă cu raţiunea, cu gândirea, cu înţelegerea lucrurilor. Cu ea ne orientăm asupra relaţiei dintre cauză şi efect. Cu ea analizăm realitatea înconjurătoare şi tot cu ea căutăm să găsim soluţii raţionale la problemele pe care le întâmpinăm. Mintea are şi ea nevoie de ceasuri de bucurie şi de destindere. În astfel de clipe, mintea crează ceea ce noi numim poezie. Poezia este muzica minţii. Ea are şi rimă riguroasă, şi ritm, şi cadenţă.

Pe de altă parte, avem inima. Inima este sediul sentimentelor. Inima aceasta îşi are trăirile ei şi limbajul ei specific. Când inima reuşeşte să se reculeagă şi să se disciplineze într-o anumită direcţie, ea crează „Muzica”! Muzica este maximul de disciplinare, maximul de rigurozitate, maximul de concentrare a  inimii! Dacă vreţi un joc de cuvinte, muzica este poezia inimii, tot aşa cum poezia este muzica minţii.

Muzica bizantină este şi ea muzică, însă o muzică cu o destinaţie cu totul şi cu totul aparte. Este o muzică ce deserveşte un scop foarte bine definit, anume acela de a-l pune pe om în starea cea mai potrivită de rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Ea este o muzică născută în Biserică, din întâlnirea omului cu Dumnezeu.

Ceea ce am încercat să oferim, prin vocea şi măiestria invitatului nostru, este tocmai această experienţă pe care omul trebuie să o aibă în cadrul eclezial, în biserică. Experienţa întâlnirii lui cu Dumnezeu. Şi unde este această întâlnire mai desăvârşită, dacă nu în Sfânta Liturghie. De aceea, concertul organizat în comunitatea noastră a cuprins imnuri din Sf. Liturghie:

Binecuvântarea mare;

Doamne miluieşte,  glasul al VIII-lea, cântare tradiţională;

Psalmul 102:  Binecuvântează, suflete al meu pe Domnul…, glasul al VIII-lea;

Psalmul 145: Laudă suflete al meu pe Domnul…, glasul al II-lea;

Cântarea celui Întreit-Sfânt  sau Sfinte Dumnezeule…, Glasul l;

Heruvicul, compus de Theodoros Fokaeos (1851), Glasul l;

Iubi-Te-voi Doamne, compus de Iacob Protopsaltul,  Glasul al ll-lea;

Răspunsurile mari ale Sf. Liturghii, glasul al V-lea;

Axionul “Vrednică eşti cu adevărat…”,  compus de Iacob Navplotu,  glasul al V-lea;

Chinonicul,  glasul al V-lea, cântare pe larg;

Am văzut lumina cea adevărată, Glasul al II-lea;

Fie numele Domnului binecuvântat…, glasul al ll-lea, cântare tradiţională;

Otpustul sau încheierea slujbei.

După ce am ascultat  minunatele alcătuiri bizantine şi am admirat glasul minunat, plin, vibrant, condus cu rafinament al părintelui Nikódimos Kabarnós, renumit protopsalt în Grecia, dar iubit de ortodocşii din toate bisericile ortodoxe, invitatul nostru, dimpreună cu colaboratorii săi au primit Diploma de excelenţă „Sf. Nectarie Taumaturgul”, „pentru dragostea şi pasiunea arătate în cultivarea şi promovarea frumuseţilor şi tainelor muzicii bisericeşti de inspiraţie bizantină, pentru extraordinara lucrare misionară, de sensibilizare a sufletelor prin melosul bizantin autentic…, precum şi pentru prietenia caldă şi plină de afecţiune arătată poporului român”.

La final, Preasfinţitul Părinte Timotei s-a adresat celor peste 450 de persoane, mulţumind parohiei pentru iniţiativă şi celor prezenţi pentru participare, adăugând că muzica bizantină are darul de a linişti sufletul. Ea este o adevărată revărsare a stării duhovnicești lăuntrice. Inima se bucură de Hristos și omul vorbește lui Dumnezeu cu o inimă plină de veselie.

Părintele Arhimandrit Nikódimos Kabarnós s-a născut în Mitilene (14 mai 1980), în insula Lesvos. Acolo și-a petrecut copilăria şi primii ani de şcoală până la liceu. Fiind fascinat de studiu, a mers la Atena, unde și-a luat diploma la Școala Superioară Bisericească și la Facultatea de Teologie din cadrul Universității Naționale Kapodistria. Ulterior, s-a înscris la Universitatea Tehnică din Kefalonia (Lixuri), pentru studiul tehnologiei sunetului și instrumentelor muzicale, însușindu-și cunoştințe legate de sunet şi de instrumente muzicale. Obţine diploma de regizor pentru cinematografie şi televiziune. Ca regizor a colaborat în multe producții de film în Grecia, la cunoscute canale private, între care şi la studiourile de televiziune Skai.

A obținut diploma de ieropsalt cu calificativul „Excepţional’’. A studiat muzica bizantină, obţinând diploma de licenţiat în muzică, cu calificativul „Excepţional’’.

În perioada 2003-2011 a avut o strânsă colaborare cu Televiziunea de Stat şi diverse televiziuni particulare, pentru programe speciale dedicate Săptămânii Patimilor, Învierii Domnului, Crăciunului, Anului Nou, Bobotezei, Adormirii Maicii Domnului, cu scopul promovării muzicii bizantine și a imnologiei bisericești din Biserica Răsăriteană.

Din anul 2011, cu binecuvântarea Preafericitului Arhiepiscop al Atenei, Ieronim, urmează cursuri postuniversitare doctorale la Universitatea Pontificio Università Gregoriana din Roma, în cadrul Departamentului Comunicări Sociale.

Pr. George Cimpoca