Bat clopotele de Paști

Miezul nopţii, e-o tăcere peste tot oraşul, sfântă…

Dar deodată glas de clopot tot văzduhul îl frământă!

Dă semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare,

Grav, măreţ vuind în noapte, o războinică chemare.

 

Răspândind talaz de sunet ca talazurile mării,

Tot mai grav, tot mai departe, în adâncurile zării.

Deşteptat din somn, răspunde clopotul cel mijlociu,

Cam dogit, bătrânul clopot, dar sfătos, cucernic, viu…

 

În sfârşit, cu ritmul vesel, clopotele mici şi ele

Bat sonor în noaptea clară sub albastrul plin de stele,

Iar metalicele note revărsate val cu val

Par o grindină de aur pe-o cupolă de cristal.

 

De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot

Îşi amestecă-armonia în acest feeric ropot.

-„Primăvara” lung răsună prin văzduhuri cadenţat,

Iar ecoul blând răspunde: „Adevărat a înviat!”…

 

Şi când templele sfinţite deschid vechile lor porţi

E-ntr-un gând întreg pământul: „A-nviat Hristos din morţi!”…

Fraţilor, când voci de clopot spun minunea lui Iisus,

Ridicaţi-vă din ţărnă, vă-nălţaţi mai sus, mai sus!

 

Deşteptaţi-vă şi-aprindeți iarăşi candela vegherii

Salutaţi în mândre cânturi sărbătoarea primăverii.

Uniţi glasurile voastre cu al clopotelor cor

Înnoiţi-vă viaţa la al vieţii sfânt izvor!…