„Oamenii cu care ne trăim viețile, evenimentele importante ale acesteia, reprezintă pentru mine acasă”

Campania de excelență a românilor din diaspora derulată de publicația Occidentul Românesc și-a propus să descopere oameni valoroși, care ne fac cinste în mediile unde lucrează și în comunitățile unde activează. În această ediție, îl aducem în fața dumneavoastră pe Cornel Cărămizaru, managerul român care a condus business-ul grupului olandez FrieslandCampina din România și care, din noiembrie 2019, este managing director pentru filialele din Spania și Portugalia ale aceluiași grup.

Cornel Cărămizaru a ocupat funcția de manager al FrieslandCampina România timp de patru ani, înainte de a fi numit la conducerea filialelor Spania – Portugalia. Cu o carieră de peste 25 de ani în industria bunurilor de larg consum, el s-a alăturat grupului olandez în anul 2011, ca director de vânzări. În 2016, a devenit primul român numit la conducerea FrieslandCampina România. Grupul olandez este prezent pe piața românească prin brandurile Napolact, Campina, Milli, Oke şi Dots, fiind cotat drept unul dintre cei mai mari cinci producători de lactate din țară. După cum mărturisește în interviul pentru Occidentul Românesc, Cornel Cărămizaru a ajuns întâmplător în industria lactatelor, dar a rămas în domeniu, construindu-și o carieră solidă.

„Sunt născut și crescut în București, de profesie economist și am ales ca specializare profesională marketing-ul, considerând că îmi va fi util să înțeleg cât mai bine posibil comportamentul consumatorilor şi am completat astfel experiența acumulată vânzând și dialogând permanent de-a lungul carierei mele cu o multitudine de clienți”, spune Cornel Cărămizaru. Absolvent de studii economice, a ales un MBA cu specializarea în marketing (la Universitatea Sheffield din Marea Britanie): „O oportunitate extraordinară, care mi-a confirmat încă o dată că sursa de învățare cea mai bună, după cea de a face efectiv ceva, este de a cunoaște oameni cu care și de la care poți învăța enorm. Și am avut șansa de a cunoaște oameni extraordinari, de la care am învățat multe lucruri noi”.

Camelia Jula: Parcursul dumneavoastră profesional reprezintă o carieră cum probabil și-ar dori mulți tineri aflați acum pe băncile facultăților. Activitatea în domeniul industriei lactatelor a fost ceva ce v-ați dorit dintotdeauna sau un concurs de împrejurări?

Cornel Cărămizaru: Industria lactatelor nu a reprezentat pentru mine o destinație căutată. Este adevărat că, înainte de a ajunge să lucrez pentru o companie din industria lactatelor, mi-am dorit să lucrez pentru o companie care are un impact pozitiv în societate, care să ofere consumatorilor o alternativă sănătoasă pentru satisfacerea nevoii din ce în ce mai acute de a beneficia de o nutriție valoroasă. Am ajuns în industria lactatelor, deci, fortuit. Și iată că au trecut deja mai bine de zece ani de atunci.

Camelia Jula: Ce au însemnat acești ani de muncă, de activitate de succes, care v-au adus, pe rând, în poziția de șef al Napolact, primul manager român din cadrul FrieslandCampina România și, acum, Managing Director pentru Spania și Portugalia? Care au fost sacrificiile făcute, pentru ce a trebuit să munciți poate cel mai mult; au existat și momente mai dificile, dezamăgiri, eșecuri – cum ați trecut peste ele?

Cornel Cărămizaru: Sunt într-o poziție privilegiată astăzi, pentru care sunt recunoscător tuturor celor care au făcut acest lucru posibil. Și mă refer aici la toți cei alături de care am lucrat și celor care mi-au condus la un moment dat cariera. Pozițiile de conducere pe care le-am avut de-a lungul anilor nu sunt meritul meu direct, ci al celor care au făcut parte din echipele mele, care au avut succes, al colegilor mei, care m-au sprijinit în atingerea obiectivelor, precum și al managerilor care au avut încredere să îmi confere autoritatea formală.

Pentru mine, perioada în care am fost în vârful ierarhiei companiei FrieslandCampina în România, cea care deține brandul Napolact, a fost cea mai frumoasă a întregii mele cariere. Plecând de la faptul că am fost primul român care a ocupat această poziție (motiv de mândrie personală) până la echipa fantastică alături de care am reușit atât de multe performanțe. Apoi, ca o recunoaștere a acestor reușite, am avut oportunitatea de a fi primul român care a condus o companie din cadrul grupului în afara României.

Întrebarea dumneavoastră cuprinde cuvântul sacrificiu… De multe ori cred că folosim acest cuvânt ușor abuziv. Nu cred că este vorba de sacrificiu, ci mai degrabă de anumite consecințe pe care trebuie să ni le asumăm. Cu siguranță că sunt momente dificile, pe care trebuie să le trecem cu bine, dar, de asemenea, atât de multe satisfacții pe care le trăim. Cred că pentru a trece peste momentele mai dificile ceea ce m-a ajutat a fost conștientizarea că sunt doar etape, deci nicidecum situații permanente și, implicit, vor fi înlocuite la un moment dat de alte clipe, de această dată fericite. Evident nu știu cum aș răspunde la această întrebare dacă aș fi ales o altă profesie, cum ar fi cea de medic, unde cu adevărat consecințele pot fi majore. Deci sacrificii pentru mine nu cred că au existat sau cel puțin eu nu le-am perceput în acest fel.

Camelia Jula: Care au fost cele mai mari provocări ale trecerii de la piața națională la cea internațională, pentru dumneavoastră, personal?

Cornel Cărămizaru: Cea mai mare provocare a fost cea a schimbării unui mediu pe care îl cunoșteam foarte bine cu unul total nou. Este o ieșire din normal, dintr-un mediu familiar, în  care îmi puteam folosi limba maternă, unde nu mai era nevoie să demonstrez că pot și știu. Dintr-o dată un alt început… Și pe lângă un nou început profesional, aș mai menționa și provocarea mutării împreună cu familia. Fiecare dintre noi a trecut printr-un proces de ajustare la o nouă realitate și, împreună, ca familie, am fost nevoiți să integrăm schimbările individuale și să ne găsim un nou ritm de viață.

Camelia Jula: Care sunt realizările profesionale de care sunteți cel mai mândru, din cariera de până acum?

Cornel Cărămizaru: Cred că ceea ce am reușit în România în cadrul FrieslandCampina, alături de echipa extinsă, este pentru mine cea mai importantă realizare. Și legat de mândrie, care cred că este extrem de importantă când vine vorba de un lucru bine făcut, sunt mândru că ceea ce am realizat a fost „Cu mândrie, din Inima Ardealului”, construind pe valorile unui brand extrem de generos și autentic: Napolact. Cred că am reușit să creăm o marcă cu legături puternice cu consumatorul român, bazată pe autenticitate. Sunt mândru și pentru că una dintre etapele cele mai importante ale acestei legături a fost lansarea gamei de produse lactate Napolact Bio (produse ecologice), alături de fermierii care au ales să ne fie alături. Lansare care a implicat o perioadă lungă de pregătire și investiții majore pentru noi la acel moment. Această gamă este acum parte integrantă a succesului companiei în România.

Camelia Jula: Care este… rețeta (sau care sunt ingredientele principale ale) construirii unei cariere de succes într-un domeniu competitiv, cu o piață largă și cu posibilități de dezvoltare personală și profesională de nivel înalt?

Cornel Cărămizaru: Da, o rețetă… Retrospectiv, până în acest punct, căci până la capătul poveștii mai este cale lungă, cred că ceea ce a contat (fără a fi ingredientele unei rețete secrete) a fost: să îți placă ceea ce faci, să vrei să faci ceva pentru ceilalți și cu ajutorul celorlalți, să te înconjori de oameni mai deștepți ca tine și să înveți cât poți de mult de la ei.

Camelia Jula: Cum este viața de român a cărui carieră înseamnă, acum, să se afle în diaspora? Avem numeroase exemple de români pe care activitatea profesională i-a dus fie la Bruxelles, fie la Strasbourg, Paris, Londra, fie în instituții europene, fie în companii de top din Europa, iar ei toți sunt parte (temporar sau definitiv) din diaspora românească. Cum e această experiență pentru dumneavoastră?

Cornel Cărămizaru: Sunt încă la început de drum, însă cred că este o mare oportunitate de a învăța și de a acumula cunoștințe și deprinderi noi. Cred că este extrem de important să rămân deschis pentru a absorbi tot ceea ce îmi aduce această experiență. Rămâne de văzut în viitorul apropiat cât de mult mă va îmbogăți această perioadă și în ce măsură voi putea da mai departe din ceea ce va rămâne din aceasta.

Camelia Jula: De când ați preluat funcția din Spania și Portugalia, ați avut tangențe cu diaspora românească din aceste două state? Dacă da, în ce mod, prin ce activități?

Cornel Cărămizaru: Din păcate, puțin. Cred că și această perioadă complicată nu a ajutat. Însă am întâlnit niște români extraordinari, cu care am creat legături pe care sper să le întăresc în perioada următoare și să le mențin peste ani.

Camelia Jula: Cum e România privită acum, de la distanță?

Cornel Cărămizaru: România de la distanță pare mult mai frumoasă și mai interesantă. Am devenit mult mai echilibrat în evaluarea ei. Cred că suntem prea aspri când evaluăm și de multe ori influențați de evenimentele sau aspectele negative. Cred că distanțarea obiectivează, iar obiectivizarea revelează fațete nebăgate în seamă sau minimalizate, care sunt de cele mai multe ori pozitive.

Camelia Jula: Când nu sunteți în România, de ce anume vă este dor, cu ce identificați cel mai puternic sentimentul de „acasă”?

Cornel Cărămizaru: Cred că acasă capătă valențe noi în momentul în care fizic nu mai locuiești în locul de baștină, cred că se aplică și pentru distanțe mai reduse. Cel mai mult îmi lipsește acea parte din familie care nu ne mai este aproape fizic și, deși distanța nu este una semnificativă, ultimul an a fost foarte complicat și nu am reușit să ne vedem fizic atât de des cât ne-am fi dorit. Compensăm prin diverse mijloace de comunicare, dar evident nu este aceeași experiență precum cea fizică directă. Îmi lipsește de asemenea apropierea prietenilor. Cred că oamenii cu care ne trăim viețile, evenimentele importante ale acesteia, reprezintă pentru mine acasă și mai puțin poate un anume loc fizic.

Camelia Jula: Care sunt locurile dumneavoastră preferate din România (și dacă există motive pentru aceste preferințe, care ar fi ele)?

Cornel Cărămizaru: România este o țară frumoasă cu multe locuri speciale. Greu de ales! Sunt multe locuri în România care îmi plac, pentru că am amintiri plăcute create de evenimente pozitive: litoralul, Delta, dar si multe orașe. Locul meu preferat, deși poate părea cumva ciudat, este Bucureștiul. Este un oraș care îmi place mult și în care mă simt foarte bine.

Camelia Jula: Pasiunile pentru timpul liber care sunt?

Cornel Cărămizaru: Pe lângă cele poate clasice – sportul (îmi place să joc fotbal, chiar și ca o scuză pentru o bere și o poveste după), încă îmi place foarte mult să citesc și să învăț lucruri noi. Mai ales în ultimul an am descoperit plăcerea învățatului. Orice este nou ca și deprindere sau informație îmi aduce provocare și satisfacție.

Camelia Jula: Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, să fiți cetățean european?

Cornel Cărămizaru: Pentru mine este un privilegiu. Este o oportunitate de a fi parte a unui „ceva” mai mare decât ne-am fi putut poate imagina. Este un sentiment de apartenență și de siguranță pe care îl am de fiecare dată când călătoresc, de exemplu. Din păcate, contribuim prea puțin la dezvoltarea acestui concept și la beneficiile pe care ni le aduce acest statut. Cred că o mai mare asumare la nivel individual a drepturilor și obligațiilor ce ne revin ar ajuta la o amprentă mai puternică a românismului. Este o șansă care nu trebuie ratată. Este o șansă de a ne lăsa amprenta pe o pagină importantă a istoriei umanității.

Camelia Jula: Vă propun un mic exercițiu de imaginație: dacă ați avea o baghetă magică la dispoziție, ce ați schimba la România, acum, pe loc (măcar trei lucruri)?

Cornel Cărămizaru: Interesantă provocare. E bine că sunt doar trei, deoarece pentru mine în general este importantă păstrarea identității, indiferent de conotațiile negative sau pozitive ale acesteia. Există o frază care mie îmi place foarte mult: dacă încerci prea mult să devii altcineva, vei sfârși prin a fi nimeni. Deci cele trei lucruri pe care le-aș schimba ar fi următoarele:

Primul: aș reduce din crisparea și încrâncenarea cu care în general ne trăim viețile în România. Asta, pentru a avea mai mult timp și energie pentru a observa ce trebuie să schimbăm în viitor și pentru a ne bucura de ceea ce avem astăzi.

Al doilea lucru ar fi individualismul. Cred că suntem în general prea fiecare pentru el și nu colaborăm pe cât am putea cu obiectivul de a învăța, dezvolta și progresa împreună.

Iar ultimul: aș face un plan pentru unde trebuie să fie România peste 25 ani, pe care nimeni să nu îl poată schimba, ci doar să îl urmeze. Am reuși să ne atingem potențialul, despre care de altfel vorbim de atâția ani, pe bună dreptate, dar care rămâne la fel de neîmplinit, deși anii trec și asta pentru că ne răzgândim la fiecare patru – cinci ani.

A consemnat: Camelia Jula

Fotografii: arhiva personală Cornel Cărămizaru