Iași – „Roma Estului”

236

Nu departe de granița de nord-est a României strălucește în toată splendoarea sa orașul care și-a câștigat de-a lungul secolelor faima de campioană spirituală incontestabilă a României: Iașiul. Atenție: formula articulată a numelui acestui oraș poate crea un puternic disconfort! De ce? Pentru că, deși dicționarele recomandă forma Iașiul, moldovenii pledează pentru «Iașul», argumentând că litera i se pronunță „înmuiat”. Dreptate le dau și unii lingviști, care privesc limba ca pe o entitate datoare să se adapteze limbajului aflat în uz. Pentru a evita controversa, unii optează pentru forma Iașii, respectiv forma arhaică folosită de cronicari, Târgu´ Ieșilor. Discuțiile continuă…

Situarea orașului la intersecția unor rute comerciale importante, care au legat din timpuri străvechi Polonia, Ungaria, Rusia cu Bizanțul, a favorizat dezvoltarea sa fără precedent. Supranumit „Roma Estului”, pentru că este construit pe șapte coline, Iașul a fost menționat documentar pentru întâia oară în secolul al XIV-lea. Timp de peste 300 de ani a fost capitala Moldovei, iar după unirea cu Țara Românească a funcționat pentru scurtă vreme drept capitală a României, înainte ca Domnitorul Alexandru Ioan Cuza să mute capitala la București, un oraș fără importanță la acea vreme.

Principele Cuza, primul domnitor al României unificate, este de altfel o personalitate care marchează profund istoria și chipul actual al Iașului. La 1860 a înființat aici prima Universitate din România, una dintre cele mai respectate instituții de învățământ din zilele noastre. Statuia Domnitorului, ridicată la loc de onoare în Piața Unirii, acolo unde reprezentanții Moldovei și Valahiei au decis unirea celor două Principate, împreună cu numeroasele străzi și piețe care-i poartă numele prin toate orașele României, cinstesc memoria acestui politician de excepție.

Arhitectura ieșeană, punctată de superbe clădiri în stil flamboyant, i-a dus faima până peste hotare. Peisajul celui de-al doilea oraș ca mărime al României însuflețește pulsul caracteristic marilor centre universitare, creând o atmosferă deosebit de plăcută, care lasă impresia că ne-am afla într-o urbe cu viață mai molcomă decât a altor metropole, cu locuitori la fel de numeroși. Blândețea și delicatețea sunt de altfel trăsături de caracter specifice moldovenilor, cunoscuți pentru sensibilitatea lor artistică.

Inima orașului, Piața Unirii este flancată de clădirea în stil neoclasic Grand Hotel Traian, construită cu aportul vestitului inginer francez Gustave Eiffel, cel care a creat și Turnul Eiffel de la Paris și Statuia Libertății din New York. Nu departe de ea se deschide maiestuoasa arteră Ștefan cel Mare, rezervată pietonilor în zilele de sărbătoare, care duce spre cel mai impresionant edificiu al Moldovei și unul dintre cele mai emblematice din România: Palatul Culturii. Statuia lui Ștefan cel Mare, reprezentat călare, pregătit parcă de luptă, stă de strajă în fața acestui palat cu aspect de castel din povești. În cele 365 de încăperi ale sale, recent renovatul palat găzduiește patru muzee de excepție, ale căror coridoare însumează o lungime de opt kilometri.

Nu mai puțin decât 100 de biserici punctează harta Iașului! În fruntea lor se înscrie neobișnuita Biserică Trei Ierarhi, care combină elemente gotice și renascentiste cu ornamente orientale persane. Reliefurile filigrane care o împodobesc au fost cândva acoperite de un strat subțire de aur și lapislazuli, care s-a distrus în urma invaziilor tătărești, a cutremurelor și incendiilor care au devastat orașul în repetate rânduri.

Practic, în orice punct ne-am afla și în orice direcție am privi, cel puțin o turlă de biserică ne va semnala vocația ortodoxă a întregii Moldove, îndrăgită destinație de reculegere, unică în lume prin minunatele ei mânăstiri. Nu trebuie însă ratată nici vizitarea Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, care riscă să fie trecută cu vederea în umbra Palatului Culturii. Este cea mai veche biserică din oraș, locul în care au fost încoronați Voievozii Moldovei începând cu Ștefan cel Mare.

Dacă ne continuăm drumul dinspre Piața Unirii în direcție opusă, la capătul străzii Lăpușneanu, în mijlocul unui parc, vom fi răsplătiți pe măsură, putând admira statuile în mărime naturală ale celor mai importanți domnitori care au marcat destinele Moldovei: Dragoș Vodă, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Cumplit, Petru Rareș, Vasile Lupu și cărturarul Dimitrie Cantemir.

Și pentru că am pomenit de parcuri, cel mai cunoscut este Parcul Copou, imortalizat prin operele celor mai recunoscuți scriitori ai României. Mihail Sadoveanu, de exemplu, și-a scris o mare parte din operă la „castelul din Copou”. Din păcate, zonele verzi sunt prea puține, neatingând nici jumătate din suprafața prevăzută de legislația europeană. Noxele provenite de la traficul rutier și din șantierele nesupravegheate înrăutățesc situația, astfel încât Iașul să se clasează pe locul al doilea în lista celor mai poluate orașe ale României.

Revenind la scriitori, nu trebuie uitat că la Iași au trăit și creat unii dintre cei mai renumiți oameni de litere ai țării. Aici s-a înființat la 1863 Societatea cultural-literară „Junimea” care ni  l-a dat nu numai pe poetul nostru național, Mihai Eminescu, ci și personalități de vază precum Titu Maiorescu, Costache Negruzzi, Ion Creangă, AD Xenopol, Vasile Alecsandri, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Lor le-au urmat Vasile Alecsandri, Ionel Teodoreanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Nicolae Gane, Mihai Codreanu și mulți alții.

Nicolae Iorga mergea cândva într-atât de departe încât recomanda instituirea obligativității vizitării Iașului pentru fiecare cetățean român, pentru că, citez: „cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înțelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea”). Iar scriitorul Gala Galaction îl caracteriza așa: „Era un oraș domnesc, cuprins de melancolia amintirilor prea mari, mai multă inteligență și mai mult cult pentru cele intelectuale, decât în oricare centru românesc…”

Orașul marilor idei, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru în limba română, al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca lui Ion Creangă) și al primului Muzeu de Istorie Naturală, pare a fi făcut din pietre care la fiecare pas ne vorbesc despre trecut. Din păcate, nu întotdeauna evenimentele din trecut au fost lăudabile. O filă neagră din istoria orașului s-a scris la cinci zile de la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, când mareșalul Antonescu a declanșat Pogromul din 27-29 iunie 1941, în care au fost uciși 13.266 de evrei. A fost unul dintre cele mai grave evenimente de acest fel din lume. Cele două morminte comune ale victimelor pogromului, aflate în cimitirul evreiesc din oraș, sunt o mărturie veșnică a acestui masacru.

Trecând peste perioadele negre, orașul punctează cu realizări de vârf în domeniul științific, cu accent pe cel medical. Laureatul Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină din 1974, George Emil Palade (1912 – 2008) s-a născut și format la Iași. Prima femeie profesor universitar din Romania, Elena Pușcariu-Densușianu (1875-1966) a fost și prima femeie-medic din lume care a condus o clinică oftalmologică.

De asemenea, Marta Trancu-Rainer, prima femeie-chirurg din România, care a salvat mii de vieți în timpul Primului Război Mondial, s-a născut și a studiat la Iași. Iar prima societate științifică românească, Societatea de Medici și Naturaliști s-a înființat la 18 martie 1833, tot la Iași.

Pe măsura trecutului său, Iașul modern se prezintă astăzi drept unic și fermecător nucleu urban, cu vădită vocație europeană, dar continuă să fie considerat destinație turistică relativ neexploatată pe plan internațional, ținută în secret mai ales pentru călătorii bine informați, buni cunoscători ai istoriei și culturii României.

Surse: datele Institutului Național de Statistică și rapoartele Ministeriului Mediului (2015); Gala Galaction – „Iașii – precum erau”;  volumele lui Jean Ancel „Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941” și „Martiriul evreilor din România (1940-1944). Documente și mărturii”; Ruth și Jürgen Haberhauer, „Highlights Rumänien” (ed. Bruckmann, München, 2019).
Foto:pixabay.com
Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg (Benissa-Spania)

Articol realizat în exclusivitate pentru Occidentul Românesc și publicat în ediția tipărită 137/ Septembrie 2022.

Nota Redacției:

Gabriela Căluțiu Sonnenberg este economist, scriitor și jurnalist, promotor de cultură, traducător. A absolvit Academia de Studii Economice din București cu titlul de doctor în anul 2000. Scrie la „Occidentul Românesc” din anul 2011. Distinsă cu numeroase premii pentru activitatea sa literară și pentru promovarea culturii române în străinătate, Gabriela scrie în limbile română, germană și spaniolă pentru diverse publicații din Europa, Australia, America și Asia. Este afiliată Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Asociației Jurnaliștilor de Turism din România. Cea mai recentă carte apărută: „Vine Seninul”, vol. II, proză scurtă (Ed. Itaca, Dublin 2022).