Gheorghe Turda, născut în 1948 la Săpânța, în Maramureș, este propunerea Partidului România Unită pentru un loc de deputat în Parlamentul României, în Circumscripția Diaspora.
De numele lui Gheorghe Turda se leagă o lungă activitate de interpret de muzică populară românescă, concretizată printr-o activitate concertistică în peste 40 de țări și peste 80 de turnee. Absolvent al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (1966-1973) cu o licență în artă, specialitatea muzică clasică, Gheorghe Turda s-a impus ca interpret încă din anii studenției – grație calităților deosebite ale timbrului vocal, lucru care-l va propulsa, imediat după terminarea studiilor, în rolul de prim-solist al ansamblului artistic „Rapsodia română”.
În anul 1991, odată cu desființarea ansamblului, Turda a fost angajat în cadrul Ministerului de Interne, la Direcția pentru Cultură, Artă și Sport, perioadă în care reușește să reorganizeze ansamblul artistic „Ciocârlia”, prin încorporarea unor interpreți de muzică populară precum Mioara Velicu, Benone Sinulescu, Mioara Pitulice etc., iar mai apoi, în calitate de director, să promoveze ansamblul pe scenele din țară și din străinătate. Din 1997 și până în anul 2003, când s-a retras, Gheorghe Turda a activat în cadrul Direcția pentru relații publice, tradiții, educație și sport din DGPMB. Vorbește și cântă, în afară de limba română, în italiană, engleză, franceză și rusă.
Acestea fiind spuse, prima întrebare adresată lui Gheorghe Turda este inevitabilă:
Domnule Turda, de ce ați hotărât să faceți pasul către politică tocmai acum?
În primul rând bun găsit. Vreau să vă spun că am stat 26 de ani pe dreapta și am cântat imnul național și muzică de-a noastră pentru toate partidele de după 1990-încoace, dar sincer nu am simțit din partea niciunuia o „mișcare solidă” pentru a ajuta cu adevărat poporul român. Acum nu mai vreau să mai rămân pe dreapta, vreau și simt că pot să pun umărul pentru a salva ce se mai poate salva încă din neamul românesc, din poporul român. România zilelor noastre a devenit, din păcate, o colonie, iar nouă ne rămâne să sperăm și să încercăm că mai putem salva ceva.
De ce ați ales Partidul România Unită, o platformă politică aflată în fața primului test electoral?
Până acum, după cum menționam anterior, toate partidele m-au dezamăgit. Mi-a plăcut titulatura acestui partid, Partidul România Unită și am zis că acest partid poate fi un liant al neamului românesc, un liant puternic prin care să se unească toți românii de pretutindeni cu cei de acasă. Asta m-a determinat.
Au mai existat și alte oferte electorale de-a lungul carierei dvs?
Absolut că da. Am fost curtat de PSD, de PDL, de Partidul „România Mare”. De fapt, am fost chiar înscris din oficiu în PNȚCD, după 1990, dar, ca să fiu sincer, și ei m-au dezamăgit.
De ce ar trebui să vă voteze românii din Diaspora?
Pentru că în cele 42 de țări pe care le-am vizitat în lumea aceasta cu cântecul românesc, i-am cunoscut destul de bine zic eu, la ei acasă. Am cunoscut și am fost aproape de români în America, în Canada, în America de Sud, în îndepărtata Japonie, în Australia, în Noua Zeelandă, chiar și în Coreea de Nord, în Coreea de Sud și chiar și în Vietnam am întâlnit români. Nu mai vorbesc în toată Europa. Eu am avut ocazia să-i cunosc câtuși de puțin la ei acasă, să le cunosc ofurile, necazurile, bucuriile lor, totodată. De fiecare dată când mă vedeam cu ei la spectacole … sigur petreceam împreună, eu le cântam și atunci simțeam cu adevărat cât de mult se bucură să audă cântecul românesc, cât de mult tânjesc după România cea dragă de acasă. Asta m-a determinat să pun și eu mâna spre a-i ajuta pentru cei de departe de acasă, din Diasporă, pe românii de pretutindeni.
Care sunt, în viziunea dvs. cele mai mari probleme cu care se confruntă românii care trăiesc și muncesc în afara țării?
În primul rând, problemele sociale. Problemele sociale, fie ele ale tinerilor, ale elevilor și studenților care studiază în străinătate, dar nu în ultimul rând, și ale bătrânilor din Diaspora. Marea problemă este că noi românii nu beneficiem de aceleași avantaje legislative ca și populația autohtonă sau ca cei din alte state care sunt cu adevărat membre în Comunitatea Europeană. Și noi suntem, teoretic, membri ai Comunității Europene, dar nu suntem egali cu ceilalți. Nu ne bucurăm de aceleași avantaje ca ceilalți.
Mai este o problemă cu o comunitate românească din diaspora. Această zonă nefastă a noastră, a emigranților care nu ne fac cinste, precum unii membrii ai comunității rome. Romii care sunt considerați români, dar cărora eu unul le spun în continuare țigani. Mulți țigani, nu toți desigur, ne fac de rușine în afara granițelor țării, fapt ce afectează viața românilor din Diaspora.
Contracandidații dvs. promovează, în general, ideea unui minister al Diasporei. Dvs. cum doriți să apropiați Diaspora de România?
Eu, în primul rând, până să ajungem până la nivelul de a promova idea unui minister al Diasporei, cred că trebuie să schimbăm radical tot ce înseamnă Ambasade și Consulate românești. Nu doar că bate vântul prin consulate, dar oamenii de la ghișee nu-și fac datoria față de românii din Diasporă. Iar așa ceva nu e posibil să se mai întâmple.
Să vă dau un exemplu. Mi-a spus un foarte bun prieten de-al meu, artist care s-a stabilit în Canada imediat după 1990, ce a pățit atunci când s-a dus la Consulatul de la Toronto să-și ia un document oficial. Asta după ce străbătuse sute de kilometri pe drum, ca să ajungă acolo. S-a prezentat la ghișeu cu pașaportul românesc, iar funcționara l-a întrebat „Sunteți român?”. Pe el, e adevărat, îl cheamă Gavrilă Șandor, ardelean fiind, dar nu e ungur, ci român-român. Cică, sunteți român? Cum e posibil să pui o asemenea întrebare, când ții în mână un act emis de statul român, un pașaport românesc. Iată un mod de tratament al românilor din Diasporă. De asta spun. Eu unul aș schimba radical toți funcționarii noștri la nivel de Consulate, de Ambasade, din Ministerul de externe, pentru că e nevoie de o schimbare radicală aici. Și vreau să vă mai spun un lucru: până în ’89 nu s-a întâmplat așa ceva, de abia după ’90 încoace, au început să se întâmple acest gen de fenomene.
În cazul în care veți fi ales, care ar fi prima inițiativă legislativă pe care ați sustine-o în Parlament?
În primul rând aș milita pentru convingerea factorilor de decizie din celelalte state ale UE să reglementeze eliminarea acestui statut diferențiat al românilor. Legislația din statele UE să-i protejeze pe români și pe localnici în mod egal. Nu se poate, de exemplu, ca un belgian (spun belgian pentru că acum îmi vine în minte Belgia, dar e valabil și în Franța și peste tot), deci nu se poate ca un belgian sau un francez să aibă un salariu de 4 ori mai mare decât un român, pe același profil de muncă, și, deseori chiar poate cu o mai bună pregătire a românului.
Contra-candidații dvs. au început să vă atace imediat ce v-ați anunțat candidatura. Cum explicați aceste reacții?
N-am cunoștință de așa ceva. Și, să vă spun sincer, nici nu m-ar interesa ce face vreun alt contra-candidat de-al meu, de la alt partid. Nu cred că cineva dintre contracandidați poate să mă concureze din punct de vedere al imaginii României peste hotare.
Ce anume puneți între candidatura dvs. și un mandat de deputat?
În primul experiența și, spun eu, profesionalismul meu demonstrate ca și manager timp de 26 de ani, în poziția de director al Direcției de Cultură a Ministerului de Interne. Apoi, experiența mea de bun organizator și comunicator dovedită prin turneele mele în Diaspora. Și mai ales, omul de cuvânt care este Gheorghe Turda: ceea ce promite, rezolvă.
Care ar fi cea mai nocivă situație politică pentru România, după alegeri?
Ar fi nociv să schimbăm fundamental legile aprobate până acum. Este important ca ceea ce s-a votat și aprobat în 26 de ani să se aplice întocmai, iar noile legi să fie întocmite încât să meargă mână în mână cu cadrul legislativ actual și să-l pună în valoare. Dacă schimbăm și neglijăm fundamentul legislativ existent și toată munca depusă până acum, va exista o cădere și vom ajunge la niște praguri greu de trecut.
Dacă veți fi ales, cam de câte ori ați dori să vă duceți în marile comunități?
Voi încerca să merg de fiecare dată când voi fi solicitat, dar ceea ce este absolut sigur este că voi răspunde cât mai rapid la fiecare solicitare, mai ales în problemele grele ale comunităților. Pentru că sunt multe probleme grele în diasporă. Sunt peste 600 de parohii ortodoxe în lumea occidentală, în jurul cărora sunt mari comunități de români, cu care vreau să mă întâlnesc. Avem de exemplu, 30 de parohii ortodoxe în Japonia, în Australia, în Noua Zeelandă. E drept, e foarte lung drumul până acolo, dar voi face în așa fel încât, o dată, de două ori pe an, să ajung și acolo. Timpul fizic nu-mi va permite să ajung mai des, dar cel puțin în Europa în țari ca Anglia, Franța, Italia, Spania, Portugalia și așa mai departe, vreau să merg de 2-3 ori pe lună. În plus m-am gândit și la un sistem de comunicare online, cu sprijinul consilierilor mei care vor pune la punct acest instrument.
Cu ce gânduri vă chemați alegătorii la vot?
Să vină cu gândul de a fi uniți. De a ne uni prin cuget și-n simțire. Cu gândul că împreună putem să facem în așa fel încât și cei de departe și cei de acasă să se unească în același gând de a face România mai prosperă, mai puternică din punct de vedere economic și mai sigură prin aplicarea întocmai a legilor țării. Prin Occidentul Românesc, transmit tuturor românilor de pretutindeni să nu uite în primul rând de unde au plecat din patria-mumă, să nu uite locurile natale. Și pentru că mă gândesc profund la ei, la necazurile, dar și la bucuriile lor, la copiii lor, la neamul nostru mare și frumos, aș încheia cu o strofă dintr-un cântec care-mi este foarte drag și care spune cam așa:
”Şi-am zis verde foi de fân
De eşti tânăr sau bătrân
Pe oriunde ai umbla
Şi oriunde te-ai afla
Nu uita că eşti român.”
Așa vă spune Gheorghe Turda. Doamne ajută!
Interviu realizat de Rudy Roth, în exclusiviate pentru Occidentul Românesc
Foto: Zoltan Lorencz