Dreptul de a încasa ajutorul de şomaj în perioada cât aţi călătorit în afara teritoriului spaniol

Cu puţin timp în urmă, în revista online a Colegiului de Avocaţi din Madrid “Otrosí.net” din 10 ianuarie 2013 a fost publicată Sentinţa Tribunalului Suprem, Camera de Muncă, Secţia nr. 1, prin care sunt recunoscute drepturile persoanelor aflate în şomaj în sistemul de securitate socială spaniolă care au călătorit în străinătate, încasând în tot acest timp contribuţia lunară de şomaj (în sentinţa de referinţă, fiind vorba de drepturile unui cetăţean ucrainian de a încasa ajutorul de şomaj şi în acelaşi timp de a călători în Ucraina, 21 de zile).

Făcând referinţă în materia dreptului muncii, această sentinţă recunoaşte că neîndeplinirea obligaţiilor ex antes (pentru ieşirea programată) sau imediată ex post (pentru o eventuală circumstanţă neprevăzută) generează de forma automatică suspendarea sau pierderea temporală (“baja”) a ajutorului de şomaj care corespunde zilelor de şedere nedeclarate în străinătate.

Prima dispoziţie legală, pe care o invocă SERVICIO PUBLICO DE EMPLEO ESTATAL, când ia o decizie de suspendare sau stingerea dreptului de încasare a şomajului şi când deschide deja un dosar sancţionator pentru absenţa din terioriul naţional, împotriva beneficiarilor de prestări de şomaj, este articolul 203 din Legea Generală a Securităţii Sociale (LGSS). Această normativă conţine chiar definiţia clasică a şomajului. O a doua normă legală este articolul 213.g din LGSS care stabileşte că astfel, cauzele de stingere sau combatere a şomajului: ”transferul de reşedinţă în străinătate, cu excepţia cazurilor prevăzute de regulament” sunt de fapt şi normativa cel mai des invocată de SERVICIO PUBLICO DE EMPLEO ESTATAL (SPEE), în momentul în care deschide un dosar sancţionator. A treia dispoziţie legală, des invocată, fiind în coroborare directă cu primele două normative, face referinţă la articolul 231. 1 din LGSS , care prevede că: deplasarea sau ieşirea în străinătate a beneficiarului de prestaţii de şomaj, poate afecta disponibilitatea efectivă pentru activităţi formative sau pentru ocuparea pe piaţa muncii spaniole, şi care trebuie comunicată entităţilor administrative sau serviciilor de muncă înainte de a realiza respectiva călătorie în străinătate. A nu comunica din timp acest fapt (din causa imposibilităţii obiective), presupune stingerea automată a dreptului de şomaj DOAR PE PERIOADA IEŞIRII ÎN STRĂINĂTATE. Trebuie să reţinem că această comunicare cu privire la durata călătoriei programate în afara teritoriului spaniol, se poate face şi de la locul de destinaţie, dar cât mai curând posibil. Serviciul Public Statal de Muncă, va face în acest caz o notificare prealabilă, ca această şedere în străinătate să fie de o durată de maximum 15 zile în conformitate cu articolul 6.3 din Decretul Real 625/1985. Această normativă referitoare la comunicarea imediată sau anticipată a deplasării, sau ieşirea în străinătate se extinde asupra beneficiarilor de naţionalitate străină cât şi a beneficiarilor spanioli.

Având în vedere diversitatea cazurilor litigioase şi complexitatea normativei aplicabile Tribunalului Suprem în Sentinţa invocată la începutul articolului, prezintă patru tipuri de situaţii de protecţie socială (şomaj):

  1. O prestaţie “menţinută” în cazurile de ieşire în străinătate pentru o perioadă mai mică de 15 zile naturale pe an, o singură dată, şi în cazurile în care s-a comunicat aceasta Administraţiei spaniole într-un timp oportun.
  2. O prestaţie “dispărută” în cazurile în care s-a prelungit deplasarea în străinătate, înseamnă un “ transfer de reşedinţă”, ce implică mai mult de 90 de zile, ceea ce determină trecerea în alt plan al legislaţiei (imigraţiei), fiind vorba de o şedere temporară.
  3. Prestaţie “suspendată”, prevăzută de art. 6.3 din Decretul Real 625/1985 (completat şi modificat prin Decretul Real 200/2006), de a “căuta sau a realiza lucrări profesionale” sau “dezvoltare profesională” în străinătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni.
  4. Prestaţie “suspendată” în toate cazurile în care s-a produs deplasarea în străinătate, pe o perioadă inferioară a 90 de zile, cu consecinţele respective de pe piaţa muncii spaniole a beneficiarului de prestaţie de şomaj.

Fac precizarea că, în jursiprudența de referinţă, se concluzionează că absenţa pe o perioadă mai mare de 15 zile naturale, comunicată sau nu, nu constituie schimbare de reşedinţă (“transaldo de residencia”) la care face referire Serviciul Public Statal de Muncă în toate dosarele de sancţionare a cetăţenilor care au călătorit în afara teritoriului spaniol în perioada de încasare a drepturilor de şomaj.

Un lucru foarte important este perioada de prescripţie a declarării sau prezentării unei reclamaţii importiva acestor rezoluţii şi, ca urmare, dacă termenul este prescris, nu se mai poate face nici un tip de reclamaţie (Reclamacion Previa a Via Judicial). În momentul în care un cetăţean primeşte o astfel de Rezolție din partea Ministerului de Muncă) există un termen de prezentare a acestei reclamaţii care este de altfel primul pas în deschiderea unei proceduri judiciare care va concluziona cu o sentinţă judecătorească prin care sunt recunsocute drepturile beneficiarilor ajutorului de şomaj în cazul în care SPEE menţine rezoluţia de denegare a prestaţiei de şomaj.

 

Material realizat de: Avocat Liliana Cureraru Dobrescu

  • colegiată în Ilustru Colegiu de Avocaţi din Madrid din anul 2007
  • colegiată în Uniunea Naţională a Barourilor din România din anul 2000.

Date de contact:

Telefon: 0034/637 237 964

E-mail : lianad2000@yahoo.es

Citește și