„Dacă nu iubim România, nu o putem construi”

Occidentul Românesc vă prezintă, în această ediție, al doilea interviu cu unul dintre primarii „altfel” din România. Ne-am propus să vă facem cunoștință cu primari care au reușit să schimbe localitățile pe care le administrează, uneori chiar în foarte scurt timp; primari care au atras fonduri europene importante, primari care servesc și altora drept modele de bune practici, primari care vin cu proiecte și viziuni proaspete și îndrăznețe.

Silviu Zinica este primar al comunei Smârdan din județul Galați de numai câteva luni. A câștigat alegerile locale din 27 septembrie 2020, candidând din partea USR PLUS. Deși oficial și-a luat mandatul în primire la mai bine de o lună după data alegerilor, el a început să lucreze pentru comunitate cu mult înainte de învestirea oficială. A cumpărat boilere pentru școală, ca elevii să poată beneficia de apă caldă și a reparat centrala care trebuia să le asigure căldură. Totodată, copiii au primit acces la calculatoarele ce zăceau nefolosite pentru că nu exista priză de la care să se alimenteze. Fie că e vorba de problemele mici, care pot fi rezolvate pe loc, cu puțină implicare, fie că e vorba de proiectele de anvergură întinse pe mai mulți ani, Silviu vorbește despre ele la fel de firesc, iar orientarea lui este exclusiv înspre soluții.

Absolvent al Universității „Dunărea de Jos” din Galați (Academia de Științe Economice), Silviu Zinica are un master în Administrarea Afacerilor Internaționale și a lucrat în industria auto înainte de a intra în administrația publică locală. Este căsătorit, are doi copii și se apropie de vârsta de 40 de ani, după cum spune chiar el. Își dorește să aibă nepoți în România și să facă din Smârdan o comună cu adevărat europeană. „Am pornit de la ideea de nămol-free. Adică să nu mai am nămol pe drumuri în sate. Și vreau să ajung la Smârdan 2028 – Comună Europeană, un loc în care să vrei să trăiești”, spune tânărul primar.

Camelia Jula: Ce te-a motivat să intri în politică?

Silviu Zinica: Ziua de 31 ianuarie 2017, momentul când Florin Iordache a repetat de 20 și ceva de ori expresia „altă întrebare”. Am ieșit atunci la proteste, dar probabil nu aș fi intrat și în politică dacă nu aș fi simțit că ne întoarcem la momentul 1946, că țara intră din nou pe mâna unor despoți, că iar vom sta cu lumina în rate, că unii vor trăi foarte bine și noi vom fi robi. În seara aceea am avut senzația că țara ne este furată din nou. Singurul demers al acelui OUG era să scape niște infractori de pușcărie. Și am zis ok, odată că îi scăpăm de pușcărie, dar îi lăsăm și să ne conducă? Clar suntem destinați dezastrului. Și tocmai acum, când avem această oportunitate fantastică pentru România numită Uniunea Europeană? Afirm asta cu tot curajul, fără să mă pretind specialist: nu există în istorie un context care să fi fost mai favorabil României decât cel de azi. Și avem o șansă istorică să construim și să ne întoarcem la niște valori pe care uneori le-am atins, dar am fost inconsecvenți în păstrarea lor. Am convingerea că ele există în fibra noastră ca popor, dar trebuie să fim lăsați liberi ca să ni le consacrăm. În 1946, după o perioadă destul de bună a României, ajunsesem să creăm anumite tipuri de elită, intelectuală și comportamentală, precum și niște mecanisme care funcționau, produceau o anumită calitate. După aceea ni s-au răsturnat valorile și a venit momentul ‘46 când efectiv i-am luat pe cei mai proști din curtea școlii și i-am pus șefi. Și situația continuă până în ziua de azi. Asta m-a făcut să intru în politică.

Camelia Jula: Cum ai ajuns să candidezi pentru primăria comunei Smârdan (mai cu seamă că mi-ai spus că nu ești de acolo de loc)?

Silviu Zinica: Sunt mai mulți primari USR PLUS care au intrat în anumite comunități și s-au atașat de ele, nefiind localnici. Este și cazul meu, într-adevăr. Asta mi-a adus în campanie atacuri, termenul „venetic” fiind des vehiculat. Eu am venit în comunitatea Smârdan acum vreo 12 ani, pe fondul dorinței de implicare socială, nu pentru politică. Și pentru că sunt un optimist și văd peste tot potențialul, ce se poate face pentru a îmbunătăți lucrurile, m-am implicat în diverse probleme ale comunității și m-am atașat de ea. Decizia candidaturii are o mică poveste în spate. Nu aveam nici cea mai mică intenție de a candida. Voiam să mă implic în viața politică a Smârdanului, dar de la nivelul unei poziții în administrația centrală. Și i-am sunat pe cei de la PNL, nu e niciun secret și le-am spus că există un potențial fantastic de a direcționa în anii următori, dacă muncim bine, proiecte de mare valoare către Smârdan și că suntem dispuși să susținem candidatul lor la primărie, dacă ne furnizează un candidat viabil, urmând ca noi să oferim viceprimarul (care nu eram eu). Însă răspunsul a fost: nu avem nevoie, totul e perfect, ne-am înțeles. Expresia asta m-a dat peste cap și am întrebat: cine s-a înțeles, cine ne-am înțeles? Imaginea dură din acel moment pentru mine a fost așa: niște tentacule de caracatiță peste comunitatea Smârdanului, care s-au înțeles să ne spele pe noi pe cap. Și atunci mi-a luat vreo două zile să întorc corabia, că plecasem în altă direcție. Mi-am sunat colegii și le-am spus: dragii mei, dacă va fi să câștigăm, o vom face cum a câștigat Danemarca Campionatul European de fotbal din 1992. Pentru cine nu știe, în acel an a început războiul civil în Iugoslavia, care avea echipă calificată la campionatul european. Au fost descalificați, iar echipa Danemarcei era prima la rând pentru calificare. Fotbaliștii toți erau efectiv pe plajă, în vacanță cu familiile, au primit telegrame că s-au calificat și trebuie să plece la campionatul european. Pe care l-au câștigat. De asta le-am spus colegilor să țină minte asta: dacă vom câștiga, o vom face ca Danemarca în 1992. Eu oricum urma să mă implic în campania electorală locală, dar nu aveam materiale, poze cu mine, nimic la acel moment. În 12 zile am făcut strategia de candidatură la primărie, pentru care alții se pregătiseră un an de zile.

Camelia Jula: Și totuși ai convins oamenii și ai câștigat…

Silviu Zinica: Așa este și cred că ingredientul minune al campaniei mele și al meu ca om politic este că încerc să spun mereu adevărul și să nu fiu ipocrit. Poate că, fără să vreau, la un moment dat voi fi ipocrit, nu suntem perfecți, dar mi-am propus să nu fiu în mod voit. M-am gândit la comunitatea Smârdanului așa cum mi-aș fi dorit întotdeauna să văd o comunitate și am mers pe un termen de șapte ani ca să o construim, să îi creăm mecanismele care să o facă autosustenabilă, să nu aibă nevoie de miracole pentru a supraviețui. Le-am vorbit oamenilor simplu și fără ocolișuri. Nu am abordat nimic bombastic. Iar acum se lucrează deja la absolut toate proiectele pe care le-am susținut în campanie.

Camelia Jula: Care au fost aceste proiecte?

Silviu Zinica: Transparentizarea și digitalizarea activității primăriei, canalizarea, creșterea calității serviciului de furnizare a apei potabile și transformarea lui în serviciu non-stop (vara merge cu program). Modernizarea școlilor, introducerea gazului, asfaltarea drumurilor și încă vreo 15 obiective (dispensare medicale, sală de sport, parc, bazin și altele) pentru care acum căutăm posibile surse de finanțare.

Camelia Jula: Ce ai reușit să faci până acum din ele?

Silviu Zinica: În prezent, primăria Smârdan cred că este prima din județ în materie de comunicare și interacțiune fizică și digitală cu cetățenii. Eu am „Ora Primarului”, un interval de timp în care intru în direct cu oamenii și îi informez despre starea proiectelor și activității primăriei. Oricine poate solicita la noi documente on-line, fără să mai vină la primărie. Și activitatea departamentelor este urmărită tot on-line, fiindcă toate documentele se încarcă în platformă. Oricine semnalează o problemă o poate identifica cu poză sau localiza cu Google Maps. Eu sunt primarul care și-a făcut singur o sesizare pentru o lampă arsă! Angajații erau șocați, dar eu am vrut pur și simplu să văd cum merge sistemul, din perspectiva cetățeanului. Suntem una din primăriile care eliberează pe loc (sau cel târziu a doua zi) cam 80% din documentele care ni se cer. Am depus proiectul pentru gaze, am început modernizarea școlilor, am adus apă caldă pentru elevi – o intenție bună, aduci boilere și descoperi că nu ține nici rețeaua electrică, nici cea de furnizare a apei. Urmează să punem un sistem de termoficare centralizat. Toate achizițiile pe care le face azi primăria Smârdan sunt și cu până la 400% mai ieftine decât ce se făcea până acum. Rețeaua electrică de iluminat public era un dezastru total. Am descoperit că era intenționat lăsată în proastă condiție ca să existe cât mai multe intervenții – care sunt plătite. Am înlocuit toate lămpile nefuncționale, avem și senzori de crepuscul acum, care pornesc automat iluminatul când se lasă seara. Am și inițiat discuțiile cu Electrica pentru reabilitarea stațiilor de furnizare. Am instalat un bancomat în comună și avem sistem de plată POS. Lucrăm la reorganizarea organigramei primăriei.

Camelia Jula: Ai reușit și să rezolvi problema drumurilor înnămolite?

Silviu Zinica: Da. Asfaltarea nu este o soluție acum, până nu vom termina canalizarea. Dar cum situația era intolerabilă, am optat pentru pietruirea drumurilor. Azi nu mai am drumuri în care să ne înnămolim în comună. Aveam câteva segmente de drum, vreo nouă kilometri în total, în care nămolul era de jumătate de metru, arătau ca după război, pentru că fuseseră sistate lucrările de canalizare și nu se putea intra cu nimic. Oamenii mergeau pe marginea drumului cu cizme de pescar și ajungeau la drumul bun, dar ambulanța, mașina de gunoi, nimic nu intra. Nici nu puteai să îți ții echilibrul. Noroc că erau copiii la școala on-line. În câteva luni am făcut ce nu s-a făcut în 30 de ani. Pentru că dacă vrei se poate. Dacă lucrurile merg așa cum îmi doresc eu, în 2023 – 2024 finalizăm proiectele de gaze și canalizare, apoi vom asfalta toate drumurile, vreau ca în termen de 7 – 8 ani să ajungem la un grad de asfaltare de 100%.

Camelia Jula: Ce te-a șocat cel mai mult din ce ai găsit în primărie, odată instalat în funcție?

Silviu Zinica: Șoc e bine spus. Și acum sunt în șoc după ce am găsit acolo, adică unele chestiuni bulversante pentru secolul 21. Spre exemplu, nu exista nici măcar o licență oficială de soft folosit în primărie, Windows, Office, orice. Nu exista niciun laptop. Eu nu pot din postura de primar să lucrez cu soft piratat. Am cumpărat laptop și licențe. Alt exemplu: când se lua curentul, activitatea primăriei se oprea. Existau UPS-uri, dar nefuncționale. Am revizionat tot sistemul de UPS-uri, dacă se ia curentul avem timp să salvăm documente. Am început și un proces de dotare, inclusiv cu lucruri normale, mobilă de birou, multifuncționale, pentru desfășurarea activității. Azi în primăria noastră niciun cetățean nu este trimis undeva să își facă o copie xerox. I se face aici, gratuit. Un alt șoc a fost inviolabilitatea funcționarului public. E mai protejat decât floarea de colț. Adevărata floare de colț a României este funcționarul public! Eu înțeleg mecanismul, știu de ce s-a ajuns la asta: statul român era un aparat de furat până nu demult și avea nevoie de fortărețe instituționale care pot fura legal încă și acum. Dar nu este normal să rămână așa. Încă un șoc – și unul foarte mare, probabil valabil în multe alte primării: suntem, în anumite segmente operaționale, în urmă cu 20 – 30 de ani. Este inadmisibil ca eu să vin în 2021 într-o primărie și să aflu că nu avem drumuri întabulate! Iar noi, cei care venim acum, trebuie să aducem lucrurile la normalitate, pe care o vom vedea abia peste câțiva ani.

Camelia Jula: Care este viziunea ta pentru comuna Smârdan, pe termen lung?

Silviu Zinica: Vreau să propun comunității o foaie de parcurs pe zece ani, care să nu țină cont de numele primarului. Să fie asumată de orice decident politic va veni. Avantajul slabei noastre dezvoltări este că putem construi de acum încolo, dar nu ca formă fără fond. Îmi doresc să ajungem ca fondul să creeze forma. Viziunea mea este să ajungem în timp la un sistem digital care să coordoneze întreaga activitate a primăriei. Vreau să fim – și vom fi – o primărie fără hârtie, care nu mai pune cetățeanul pe drumuri. Nu suport acum când în primărie facem omul ping-pong. De la registrul agricol îl trimiți la impozite, apoi la secretariat, apoi înapoi la registru. Am înțeles, e bună mișcarea, face piciorul frumos, dar nu în primărie. Nu când noi de fapt avem acces la toate documentele. A venit omul la registrul agricol, îl rogi să stea pe scaun și tu discuți cu impozitele și secretarul general, afli soluția, i-o comunici și dacă se poate rezolvi pe loc.

Apoi, îmi doresc să fac pasul din poziția de primar care stă toată ziua în primărie ca să rezolve diverse probleme organizatorice spre primarul care se duce să atragă fonduri pentru comunitate, să facă lobby, să fie un intermediar între nevoile comunității locale și posibilitățile de asistență venite din partea altor instituții. Iar în spate să avem un administrator public, care gestionează activitatea funcțională. Practic, vreau să transformăm primăria din ciobaniada care era, cu jupânache și încă trei dulăi mari și fioroși pe lângă el, într-o structură de management modernă: primarul – managementul strategic; sub el – managementul executiv și unul decizional. Puterea și responsabilitățile e normal să fie împărțite.

Și, desigur, îmi doresc foarte mult ca primăria Smârdan să se deplaseze de la a fi un ordonator de credite din fonduri proprii înspre unul care funcționează majoritar pe fonduri europene. Nu se va realiza imediat, pentru că 2021 e un an de tranziție pentru schema europeană, dar va fi posibil ulterior. Vreau să mă înconjor de mulți profesioniști, care să aibă autonomie să își facă treaba. Vreau să dispară elementul de presiune din interiorul instituției.

Camelia Jula: Un exercițiu de imaginație. Ai o baghetă magică și poți schimba pe loc trei lucruri la România. Care sunt acelea?

Silviu Zinica: Întrebare grea asta, de angajament… Chiar am folosit acest termen de baghetă magică acum ceva vreme și le spuneam oamenilor că nu există. Dar dacă ar exista… Pentru România, poate sună idealist, aș schimba modul în care românii se uită la România. Modul în care în afară nu aruncăm țigara pe jos, dar în țară o facem. Al doilea lucru ar fi modul în care ne raportăm la educație. Azi ne raportăm la educație ca la un accesoriu. România sprijină fabrici de diplome, care nu creează doar un furt individual, ci dezechilibre majore în sistem, care la un moment dat vor genera o dramă, fie că vorbim de vieți omenești sau pierderi materiale. Ca să nu mai vorbim de degradarea morală a instituțiilor! Mi-aș dori să văd că România înțelege că nu ne putem dezvolta fără educație. Nu putem continua să avem atâtea sarcini la minore, o folosire atât de scăzută a săpunului și a pastei de dinți, aceeași abordare tristă față de animale, față de mediul înconjurător – toate astea derivă din educație. Al treilea lucru pe care l-aș schimba ar fi capacitatea de cazare a închisorilor și nu o spun în mod extremist – și modul în care justiția se raportează la infracțiunile de mare corupție și la cele cu violență asociată. Când tu furi milioane de euro și primești o condamnare de trei ani din care tu faci un an și jumătate, semnalul public dat este „furați!” Mi-aș dori ca semnalul acesta public să fie: Nu mai furați, că ajungeți la închisoare!

Camelia Jula: Ce înseamnă, pentru tine, să fii cetățean european?

Silviu Zinica: Totul. România cum era înainte de aderarea la UE pentru mine era o închisoare. Fără UE România era acum o țară de lumea a treia. Transferul de valori e cel mai mare câștig. Dacă ne uităm la generațiile născute după 2000 observăm tot mai profund schimbarea. Copiii cu libertăți înnăscute. Învățăm să ne cerem drepturile, să ne urmăm dorințele și că independența venită la pachet cu anumite responsabilități e un lucru dulce și nu mai suntem dispuși să ne tundem cum ne cere societatea. În patru ani de la aderare România își dublase PIB-ul. Mulți nu știu asta, dar continuă să creadă mitul prosperității epocii de aur… Apoi, vorbim de libertatea de a alege și abundența de resurse. Libertatea de mișcare, circulația mărfurilor, de a putea lucra în alte state – sunt lucruri fără de care eu nu concep viața. Din neștiință, alegem să preluăm mesaje radicale și extremiste, dar sunt cele de la emitenții care stau cu făclia lângă căpița cu fân. Ce ne rămâne nouă de făcut este să fructificăm acest avantaj al libertății și să intrăm în era construcției.

Camelia Jula: Ce le-ai spune oamenilor din diaspora, din postura de primar care deja lucrează la transformarea comunității pe care a preluat-o?

Silviu Zinica: Am avut un moment în campania electorală când le-am spus oamenilor de pe o stradă că în cinci ani nu o să mai fie cine să le scoată apa din fântână. Copiii, nepoțiii, toți vor fi plecați. La Smârdan, vrem să punem pe picioare un program care se va numi Kids Diaspora, să centralizăm toți copiii din comună care au părinți plecați în afară, să dezvoltăm servicii specifice pentru ei, inclusiv de consiliere, deoarece copiii ăștia rămân într-o mare de singurătate și modul lor de dezvoltare poate fi profund perturbat. Mai aveam drama cuplurilor separate, a bunicilor despărțiți de nepoți. Primul meu gând pentru diaspora este să nu își piardă încrederea în România. Al doilea ar fi să se gândească de două ori când votează un om care ține făclia aprinsă lângă căpița de fân – extremismul nu a fost niciodată o soluție. Al treilea gând ar fi să urmărească acțiunile din comunitățile lor locale și când sunt alegeri să pună presiune internă pe familia lor pentru a vota cel mai bun om pentru comună, chiar dacă este venetic, în așa fel încât în România să nu mai votăm micul și berea, uleiul, zahărul, cei 50 de lei, ci să votăm omul și proiectul, dezvoltarea.

Camelia Jula: Altfel spus, că putem reconstrui România doar împreună, chiar dacă suntem unii aici și alții dincolo…

Silviu Zinica: Categoric. Nu poți construi nimic acolo unde nu există dragoste. Dacă nu iubim România, nu o putem construi.

A consemnat: Camelia Jula

Foto: arhiva personală Silviu Zinica