La Scala a aplaudat din nou. Nu pentru o soprană a timpului nostru, ci pentru aceea care a transformat însăși ideea de operă într-o experiență vie. Iar România a fost acolo. Prin Darclée.
Un arc simbolic între istorie, artă și memorie culturală europeană
În noblețea sobră a sălii Il Ridotto dei Palchi Arturo Toscanini, în inima legendarului Teatro alla Scala din Milano, cultura română și tradiția lirică italiană s-au întâlnit din nou, sub semnul unei voci care a marcat eternitatea: Hariclea Darclée.
Luni, 19 mai 2025, Milano nu a celebrat doar o pagină din istoria operei italiene, ci și o punte de lumină între România și Italia, țesută de destinul unei artiste românce ce avea să devină regina scenei lirice europene. Evenimentul, omagial prin vocație și solemn prin rost, a fost dedicat împlinirii a 125 de ani de la premiera mondială a operei Tosca de Giacomo Puccini, în care Hariclea Darclée a creat, pentru eternitate, rolul Floria Tosca.
Organizat sub egida Fundației Teatro alla Scala, cu sprijinul Primăriei din Milano, al Departamentului pentru Cultură și al Centrului Cultural Italo-Român, momentul a reamintit Europei că prima Tosca nu a fost doar o interpretă genială, ci însăși emblema unei epoci în care vocile făceau istorie, iar arta era încoronată cu aplauzele sincere ale marilor capitale muzicale.
În decembrie 1890, Hariclea Darclée pășea pentru prima dată pe scena Teatrului alla Scala în Le Cid de Jules Massenet. Avea să fie începutul unui parcurs strălucitor, 137 de apariții scenice în această instituție, dar și un semn că vocea unei românce poate cutremura canonul liric occidental. Gazzetta Musicale din Milano nota atunci, cu entuziasm: „De multă vreme nu mai apăruse pe scenele noastre o artistă care, chiar aflată la început, să impresioneze atât prin școală, stil și talent dramatic, toate învelite în sensibilitate autentică.”
Italia a recunoscut în Darclée o voce care nu imita, ci crea. A fost mai mult decât o soprană de mare anvergură: a fost începutul unei prezențe românești în marea cultură europeană.
Puccini a compus rolul Floriei Tosca având în minte glasul și dramatismul Darcléei. A fost o creație comună a compozitorului și a interpretei, o simbioză rară în care muzica s-a înălțat de pe portativ pe buzele unei artiste care nu cânta, ci trăia fiecare notă.
În relatarea Gazzettei di Venezia, reprodusă în cadrul evenimentului, se regăsește întreaga forță a acestei creații originare: „Grațioasa artistă a disimulat dificultățile enorme ale teribilului rol… A cântat Vissi d’arte în mijlocul aplauzelor insistente… și a tulburat publicul prin forța duetului cu Cavaradossi.”
Evenimentul a fost și o ocazie de reafirmare a contribuției românești la patrimoniul cultural universal, nu prin nostalgie, ci printr-un gest de memorie activă, prin reafirmarea unei identități culturale comune, europene.
Dincolo de discursurile vibrante ale oficialilor, precum Tommaso Sacchi (Primăria Milano), Diana De Marchi (Comisia pentru Egalitate de Șanse), și a celor mai reputați muzicologi italieni, printre care Adriano Bassi și Maria Pia Ferraris, s-a simțit emoția unei redescoperiri.
Hariclea Darclée nu este doar un nume de enciclopedie, ci o prezență vie în memoria muzicală a Italiei. Dovadă stă și placa memorială dezvelită în octombrie 2023 pe Via Cernaia 2, fosta reședință a sopranei în Milano, între 1890 și 1910. Un gest simbolic al orașului care i-a recunoscut, din nou, contribuția.
În cadrul evenimentului a fost prezentat volumul Hariclea Darclée. La Diva della Lirica che incantò artisti e pubblico semnat de Ida Garzonio, o biografie muzicală de excepție, care nu doar documentează, ci reînvie. Volumul publicat în 2024, anul centenarului Puccini, a călătorit din Milano până la București într-un periplu care a reunit cele două culturi în jurul unei figuri emblematice.
Evenimentul de la Teatro alla Scala nu a fost doar o reverență adusă trecutului, ci și un semnal pentru viitor. Într-o Europă în care identitățile riscă să se dizolve în globalizare, rememorarea valorilor comune, prin artă, prin personalități emblematice, prin omagii culturale, este un act de rezistență și reîntregire spirituală.
Hariclea Darclée este o voce care nu aparține doar trecutului. Este un ecou prezent, o punte vie între România și Italia, între emoție și profesionalism, între trecut și ceea ce cultura poate încă promite.
A consemnat: Occidentul Românesc