Opriți măcelul spiritelor treze
de Valeria Moroșan – Vatra Dornei
Opriți măcelul spiritelor treze
Și deșteptați poporul adormit!
Treziți-vă și stați pe metereze
Că vremea luminării a venit!
Cei ce-ați primit botezul în lumină
Să străluciți ca sfinții cei din veac,
Și să rodiți ca pomii în grădină
Să mângâiați poporul cel sărac.
Nu vă-mbătați cu glorie deșartă,
Nu vă lăsați înveșmântați în frică,
Să vă desferecați apoi, în artă,
Frustrările, povara de furnică…
Poeții dorm profund și delirează,
În versul șchiopătat și încifrat,
De poezie ei îndepărtează,
Poporul obosit și-nfometat.
În vers întortocheat închid ideea
Și de-i întrebi, n-o mai pricep nici ei…
Filozofează critici după-aceea,
De la-nălțimea lor de corifei.
În ceața ce se face tot mai deasă,
De-atâta egoism, de-atâta ură,
Descoperi greu câte o minte-aleasă
Ce-i pentru suflet cuminecătură.
Doar umoriștii ce mai amendează
Profunda înclinare spre păcat,
Dar și aicea poanta șchiopătează,
Chiar până și umoru-i desfrânat.
Mai nou sunt denigrați pe rând poeții
Ce-au scris în versul dulce, curgător,
Sunt izolați precum anahoreții,
De ochii și simțirea tuturor.
Mândria, somniferul rațiunii,
Ne sapă-n minte cu tocite dalte,
Muncesc părinții astăzi ca nebunii,
Să-și poarte fiii doar în școli înalte.
Nu se gândesc că n-au nici o chemare,
Nu vor să vadă că n-au pic de har,
Îi mână conștienți către pierzare
Ratați cu diplome în buzunar.
Politica ne umblă dezgolită
S-ademenească doar pe cei căzuți,
În patimi și-n minciuna-nfofolită
Cu straie ce iau ochii celor mulți.
Adepții ei sunt sclavii lui Satan,
Și amorțiți de egoism și ură,
Nici nu aud! De strigi, o faci în van!
Și nici nu văd cum viața li se fură.
Uscate cad aripi de albatros
Și visele ce le-au încremenit,
În schimb li se oferă câte-un os
Și-o viață de dulău înlănțuit.
Ne mor copiii singuri prin spitale
Că mamele sunt slugi pe la străini,
Ori sunt uciși încet, mergând pe cale,
De incultură și de frați haini.
Chiar hrana e menită să ucidă,
Cei mari o știu, dar tac precum pământul,
Se târâie cu mersul de omidă,
Robiți de-averi ce le-au tăiat avântul.
Ne otrăvesc copiii cu știință
Orbiți de bani, de strălucirea lor,
Au părăsit și țară și credință
Și-au condamnat la moarte un popor.
Bogaților în ochi le șade ortul,
De nu mai văd cum zac ai noștri frați,
Doar banu-acesta ce-nsoțește mortul
Îl vor avea, când vor sfârși-ngropați.
Averile ce-au strâns, pe lacrimi grele,
Blestem vor fi pentru ai lor urmași.
Le vor toca umblând pe căi rebele,
Întunecați la minte și trufași.
În mâna lor lăsată omenirea,
O vor zdrobi arhanghelii de foc
Ce-i vor clinti din temelii zidirea
Și-i vor închide vaieru-n ghioc.
Treziți-vă și stați pe metereze,
Că vremea luminării a venit!
Opriți măcelul spiritelor treze
Și deșteptați poporul adormit!
Autor: Valeria Moroșan – Vatra Dornei / Suceava
Premiul I – Concursul de Poezie „Mihai Eminescu” – Gala de premiere – Campania „Noi susținem excelența!” – Spania 2016