Spania a depășit recent pragul simbolic de trei milioane de lucrători străini afiliați la sistemul de Securitate Socială. O cifră care, dincolo de valoarea statistică, spune o poveste: aceea a unei economii în continuă transformare, care își sprijină creșterea nu doar pe forța de muncă autohtonă, ci mai ales pe efortul migranților, printre care românii ocupă un loc esențial.
Conform celor mai recente date publicate de El País, lucrătorii străini reprezintă deja 14% din totalul forței de muncă în economia formală a Spaniei, adică unul din șapte muncitori. În urmă cu doar șase ani, înaintea pandemiei, ponderea acestora era de 11%. Creșterea este semnificativă și relevă o tendință clară: fără migrație, economia spaniolă ar fi în dezechilibru. În schimb, prezența migranților a contribuit nu doar la susținerea pieței muncii, ci și la scăderea ratei șomajului, ajunsă la 11,6% în primul trimestru al acestui an.
Cu toate acestea, realitatea din spatele cifrelor este mai nuanțată și mai puțin triumfătoare. Cei mai mulți migranți, inclusiv românii, muncesc în domenii pe care spaniolii le evită: agricultură, servicii de curățenie, hoteluri și restaurante. Acestea sunt sectoarele cele mai precare, cu salarii scăzute și program de lucru extins.
Pentru mulți dintre acești lucrători, alegerea nu este una liberă. Vin din țări afectate de crize economice sau instabilitate politică și sunt presați de nevoile familiilor. Acceptă orice loc de muncă, chiar și sub nivelul calificării lor. Iar aici intervine una dintre cele mai mari inechități ale sistemului: dificultatea omologării diplomelor.
Mulți români calificați, profesori, ingineri sau specialiști în domenii tehnice, sunt blocați în posturi sub nivelul pregătirii lor, pentru că birocrația le refuză dreptul de a profesa. Rezultatul este o piață a muncii profund dezechilibrată, în care o parte a populației are acces la joburi bune, stabile, iar cealaltă rămâne captivă în efortul cotidian fără perspectivă.
Reforma muncii din 2022 a produs unele efecte pozitive. A redus semnificativ rata contractelor temporare, inclusiv în rândul migranților, ajungând la 11,3%, chiar sub media națională. Dar nu a reușit să elimine fragmentarea pieței. Iar companiile avertizează tot mai des că mii de posturi rămân neocupate anual, un paradox, într-o țară care încă se confruntă cu șomaj structural.
În plus, doar 1,3% dintre angajații din administrația publică sunt străini, tocmai din cauza procesului îndelungat și complicat de recunoaștere a studiilor și experienței profesionale. În acest context, nu e deloc surprinzător că aproape jumătate (45%) din locurile de muncă noi din sectorul privat, între 2020 și 2025, au fost ocupate de migranți.
Față de aceste dificultăți, un număr tot mai mare de migranți, printre care și români, aleg să devină antreprenori. În ultimul an, numărul străinilor care s-au înscris ca autonomi (lucrători independenți) a crescut cu 6,5%, atingând un record de aproximativ 485.000 de persoane. Astfel, lucrătorii migranți nu doar contribuie la economia națională, ci și creează locuri de muncă, transformându-se din forță de muncă într-un pilon activ al dezvoltării.
Statul spaniol nu-și mai poate permite risipa de talent. E nevoie de politici publice clare, care să faciliteze omologarea studiilor, accesul la funcții în administrație și egalitatea de șanse în toate sectoarele. Românii, cea mai mare comunitate europeană din Spania, au demonstrat că pot construi, că pot inova și că pot contribui la binele comun. Este timpul ca vocea lor să fie auzită și respectată, nu doar contabilizată în statistici.
A consemnat: Mircea Fluieraș, Redactor Occidentul Românesc
Sursa: El País