Pușa Roth: George Bacovia – Partea a II-a

74

02bc533

Format la şcoala simbolismului francez, George Bacovia, este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, folosind poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste. Referindu-se la creaţia sa, George Călinescu afirma că „poetul este deci nu un simplu liric, ci un ilustrator al propriei sale lumi, un creator de contururi şi gesturi proprii”. Deşi la  început  a fost considerat de critica literară ca poet minor, Bacovia va cunoaşte treptat o receptare favorabilă,  fiind considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi simbolişti români.

Revenind la biografia autorului, se ştie că în anul 1914 se internează la sanatoriul de boli nervoase al doctorului Mărgăritărescu din Bucureşti. Poetul este preocupat de tipărirea volumului „Plumb”. În publicaţia  „Seara“ au apărut în acest răstimp poeziile „Nervi de toamnă”, „Nocturnă” şi „Romanţă”, iar „Noua revistă română“ i-a publicat „Plumb de toamnă”, „În grădină, „În parc”, „Oh, amurguri”, „Plumb de iarnă”.

În „Ilustraţiunea naţională“ apare „Serenada muncitorului” (cu titlul „Serenada”). Revista „Versuri şi proză” îi publică poeziile „Altfel”, Fanfara” (cu titlul „Fanfara militară”), „Amurg de iarnă” (cu titlul „Plumb de iarnă”), iar în  „Absolutio” apare „Plumb de iarnă”. Spre finalul anului 1914, Bacovia revine la Bacău unde este vizitat de Alexandru Macedonski. Anul următor (1915) scoate revista „Orizonturi noi” împreună cu Ion Iordăchescu, un fost coleg, funcţionar la prefectura din Bacău (care semna versuri sub numele de Ion Amaru) şi cu Smil Kraus. Revista a avut o existenţă scurtă, au apărut doar trei numere, din cauza lipsei de fonduri. Poetul publică în „Cronica Moldovei” poeziile „Nervi de primăvară” şi „Nocturnă”, iar în revista „Facla“ apare un articol semnat de Alexandru Macedonski despre poezia bacoviană. Aurel Savela publică în „Cronica Moldovei” un alt articol dedicat creaţiei bacoviene, şi tot aici îi apare şi poezia „Marş funebru” (cu titlul „Interior trist”).

În „Flacara” apar „ Note de primăvară”, „Note de toamnă”, „Vobiscum” precum şi poemele în proză „Amăgire” şi „Pe gânduri”. În această perioadă o cunoaşte pe viitoarea sa soţie, Agatha Grigorescu. Datorită recomandării lui C. Banu către I.G. Duca, ministrul instructiunii publice, la data de 16 iunie poetul este angajat la Direcţia Învaţământului Secundar şi Superior din minister, copist clasa a III-a. O lună mai târziu, în iulie apare volumul „Plumb”, cu un tiraj de 500 exemplare.  În acelaşi an au apărut volumele : „Poezii” de Octavian Goga, „Amăgiri” de Ion Pillat şi „Parodii originale” de G. Topârceanu. Fiind o perioadă dificilă istoric, primul război mondial, autorul este mobilizat şi în luna octombrie, împreună cu alţi funcţionari, este trimis să însoţească arhiva ministerului în refugiu la Iaşi.

În 1916 în „Noua revistă română” (an. XVII, nr. 23. 24-31 ianuarie, p. 342), la rubrica „Însemnări“ apare un articol semnat de N. Davidescu: despre poezia bacoviană : „Bacovia e, înainte de toate, sincer. Poezia lui nu ţinteşte niciodată un anumit efect literar; totdeauna însă ea aduce cu sine, fără să-şi dea socoteala, unul. Aceste flori cresc tocmai din lipsă de preocupaţii mărunte cu care Bacovia se mulţumeşte să se analizeze şi să-şi noteze, scurt, precis, cu nervii strânşi într-o înnăscută încordare, impresiile.” Tot acum apare o recenzie la volumul „Plumb” în „Cronica“ (nr. II, 57, 13 martie). Autorul ei este Ion Vinea.

Colaborează la „Literatorul” (serie nouă) şi în 1918 apare poezia „Nocturn” dar şi poemul în proză „În zadar” (cu titlul Van). „Cartea vremii”, îi tipăreşte „Poemă finală”, iar în anul următor, 1919, apare poezia „Vânt”. În anul1920 este desemnat şef de  birou clasa a III-a la Ministerul Muncii, iar anul următor este avansat şef de birou clasa I, dar din cauza unei eczeme care îl va chinui doi ani de zile este nevoit să-şi dea demisia din funcţie.

Revista „Ideea europeană” îi publică poezia „Sânge, plumb, toamnă”, iar „Cuvântul liber” îi tipăreşte poezia „Amurg” şi poemul în proză „Valuri”. În cea de-a doua ediţie a antologiei lui Ion Pillat „Poezia toamnei”, G. Bacovia figurează cu poeziile: „Alean”, „Amurg”, „Note de toamnă”(cu titlul Fiori), „Nervi de toamnă”, „Note de toamnă”, „Pastel”,  „Toamna” .

„Lirica lui G. Bacovia a avut darul să lase o dâră grea asupra poeziei de după război. În vremea când simbolismul era acaparat de sonoritatea facilă şi de strălucirile false ale lui Ion Minulescu, pe atunci foarte tânărul poet Ion Pillat strângea în volumul Plumb (1916) versurile profund originale bacoviene. Mai deloc citit sau numai de poeţi, volumul sortit unei străbateri încete, subterane, avea să se infiltreze în sensibilitatea generaţiei următoare, până la saturaţie. G. Bacovia aducea o notă nouă lirismului de acum douăzeci de ani. O notă elementară, de dezagregare sufletească, de descompunere, impusă simplu, fireşte, cu un caracter de fatalitate. Poemele bacoviene, scurte, statice, descriptive, fără mijloace plastice deosebite, operau asupra poeţilor prin obsesie, adică ele creau o atmosferă sugestivă, de o putere neobişnuită. Bacovia cânta pe o coardă unică un cântec simplu de jale, a anotimpului, a intemperiei, a monotoniei provinciale, a marasmului prevestitor de moarte, cântec monocord, care, descompus artistic în notele componente, poate nu rezista, dar care luat ca atare, cu o consimţită pasivitate, iscă stări sufleteşti echivalente […] Bacovia nu propune un ideal de artă sau un ideal etic; el este cel ce este, identic cu sine şi neasemănător cu nimeni şi, fără a chema pe cineva după sine, a modificat sensibilitatea contemporană prin simplul fapt al existenţei sale.”
(Şerban Cioculescu, G. Bacovia: Poezii, în Adevărul, XLVIII, 15 492, 23 aprilie 1934; reprodus în Şerban Cioculescu, Aspecte literare contemporane [1942], ediţia a II-a, Editura Minerva, Bucureşti, 1972, pp. 136-l40).

În anul 1922 apare în revista „Flacăra“ poezia „Plumb de iarnă”, iar „Gândirea” îi publica „Frig”. George Bacovia revine la Bacău, unde află de logodna Agathei Grigorescu cu un ofiţer. Anul următor se întoarce la Bucureşti, iar Agatha Grigorescu, care rupsese logodna, îi promite că se vor căsători după ce-şi va termina studiile.

Pentru volumul „Plumb” ministrul Cultelor şi Artelor, Constantin Banu (19.01.1922- 30.10.1923),din guvernul Ion I.C. Brătianu (19.01.1922 – 27.03.1926) îi acordă un premiu  de 5000 lei. Acest premiu deschide calea comentariilor favorabile asupra creaţiei bacoviene. Cezar Petrescu retipăreşte în „Gândirea“ un amplu grupaj de poezii, însoţit de o prezentare succintă, sub pseudonimul Darie.

Criticul Eugen Lovinescu considera poezia lui Bacovia „ expresia celei mai elementare stări sufleteşti; e poezia cinesteziei imobile, încropite, care nu se intelectualizează, nu se spiritualizează, nu se raţionalizează; cinestezie profund animalică; secreţiune a unui organism bolnav, după cum igrasia e lacrima zidurilor umede; cinestezie ce nu se diferenţiază de natura putredă de toamnă, de ploi şi de zăpadă, cu care se contopeşte. O astfel de dispoziţie sufletească e prin esenţa muzicală; i s-ar putea tăgădui interesul, nu i se poate tăgădui realitatea primară; în ea e poate cea dintâi licărire de conştiinţă a materiei ce se însufleţeşte”. (E.Lovinescu, Poezia nouă, în Critice, Editura Ancora, Bucureşti, 1923; reprodus în E. Lovinescu, Opere, vol. IX, ediţie îngrijită de Maria Simionescu şi Alexandru George, note de Alexandru George, Editura Minerva, Bucureşti, 1992, pp. 320-323). În publicaţia „Cugetul românesc” poetul e prezent cu poeziile „Dimineaţa”, „Gol”, „Nervi de toamnă”, precum şi cu trei poeme în proză, „În cafeu”, „Ninsoare”, „Târziu”. În 1924, poetul obţine un loc de suplinitor la catedra de desen şi caligrafie a Şcolii Comerciale de băieţi din Bacău. Participă la Piatra-Neamţ la o sezătoare literară,  alături de Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, George Topârceanu, Ion Marin Sadoveanu. Revista „Omul liber“ prezintă poezia „Serenada muncitorului”, apărută cu titlul „Serenada” şi un articol de Ion Pas (semnat p. a. s.), în care se pune acentul  pe „gestul de revoltă surprinzător, brutal” al poetului contra „răului” social.

La rugămintea profesorului Bogdan-Duică de la Facultatea de Filologie din Cluj, care avea de gând să comenteze împreună cu studenţii poezia lui Bacovia şi apoi să  scoată  o nouă ediţie, poetul trimite, prin fratele său Constantin, un manuscris cu piese din  „Plumb”, „Scântei galbene” şi volumul inedit pe atunci „Cu voi…”. Bogdan-Duică va  face în anul următor, la seminar, analiza liricii bacoviene însă nu va reuşi să scoată volumul promis. Manuscrisele au rămas în posesia bibliotecii Facultăţii de Filologie din Cluj. Dar la Râmnicu-Sărat apare o nouă ediţie a volumului „Plumb”, cu un tiraj  redus.

Pușa Roth – București