O bibliografie occidentală pentru cunoștințele de bază a liderilor europeni

Cui i-a plăcut anticonformismul și cine a urmărit pledoaria antitotalitaristă a gânditorilor occidentali din a doua jumătate a secolului trecut, nu s-a putut să nu i se remarce gestul invers pe care un intelectual francez de prim ordin îl făcea în anii ’70, renunțând la cariera universitară pentru a se dedica publicisticii. Un emul al lui Sartre care, în loc să folosească ziaristica pentru a-și consolida  ascensiunea universitară, se dedica ei prin fulminante editoriale pe care le admiram în „L’Express”, și „Le Point”când ne cădeau în mână, nu numai pentru polemica cu dogmatismul de orice natură, ci și pentru valoarea lor literar-filosofică, amintind de condeiele mari ale iluminismului francez.

În perioada aceea, când noi simțeam urmările marxismului pe propria noastră piele, iar confrații săi, intelectualii francezi perseverau în gauchism făcând teorie pro-sovietică la cafeneaua pariziană, în cunoștință de cauză, fiindcă luptase și-n rezistență, trecuse și prin cluburile socialiste, Revel începea să avertizeze asupra pericolului pe care-l intuiau și foștii marxiști italieni și politicieni de talia lui Willi Brandt, combătând comunismul. Așa cum avea să declare, „nu în numele ideilor liberale, ci în numele demnității umane”.

Acesta era motivul care-l făcuse ca, renunțând la aspectele sigure și onorante ale vieții universitare, să-și găsească vocația în presă, preferând puzderia de modești analiști, comentatori și cronicari politici, cum impune media semnături sonore la timpul prezent, dar care, în general, sunt lipsite de orice viitor, fiind lipsite de orice fiosofie. Și, dacă prin editorialele sale, prin orientarea revistelor editate, ca și a polemicilor susținute, Jean François Revel,  a devenit cel mai academic condei din publicistica franceză, pentru noi, cei dinspre estul continentului, el se demonstrează a fi cel mai avertizat critic contemporan al practicilor rezultate din filosofia politicilor comuniste.

Prin traducerile de la „Humanitas” precum „Cunoașterea inutilă”,   „Revirimentul democrației”,  „Marea paradă. Eseu despre supraviețuirea utopiei socialiste”, cititorul român trăit nu numai sub obrocul marxismului, ci și a tuturor nenorocirilor practice, morale și caracterologice pe care le-a adus această filosofie, prinde curaj, constatând că există șanse ca, printre oamenii de bună credință ai occidentului, să fie minți care înțeleg la modul real aceste pericole prin care el a trecut, modul cum sufletul și conștiința i-au fost laminate spre pervertirea morală dorită de totalitarism. Că nu mai trebuie doar noi să facem efortul de a explica tarele peste care trebuie să treacă procesul de reinstaurare a unei mentalități cu adevărat democratice în societatea pe care s-au apăsat tiparele amorale și imorale ale totalitarismului bolșevic… Și, mai ales că, gândirea occidentală, chiar dacă prin politicienii zilei nu face efortul, sau nu are adâncimea de a înțelege toate aceste subtilități și le agresează cu metode care nouă ne amintesc de „marele frate sovietic”, prin opera lui Revel, prin studierea ei, măcar, cu mândria că le aparține lor, ar putea să-și dea seama de comportamentul solidar căruia noi îi simțim nevoia, mai mult decât de dobânzile de la FMI, Banca Mondială sau Banca Europeană, mai mult decât condițiile mânuirii Euro-lui și mai mult decât clauzele împrumuturilor.

Și îndrăznesc să transmit liderilor europeni care iau în considerare doar îndatoririle politicilor financiare pe care le fac de dragul nostru, nu și pe cele de dezvoltare socială, dezvoltare morală și politică, dezvoltare democratică și a mișcării ideilor politice, că în bibliografia lui Jean-François Revel, mai există titluri precum „Pourquoi des philosophes ?”, „La Cabale des dévots”, „Ni Marx ni Jésus”, „La Tentation totalitaire”, „Comment les démocraties finissent”, „Le Terrorisme contre la démocratie”, „Histoire de la philosophie occidentale, de Thalès à Kant”, „L’obsession anti-américaine”, etc… Titluri din care, poate, ar înțelege mai bine ce altceva decât dragostea pentru guvernatorul lor Băsescu ar trebui să ne acorde pentru a dovedi că ne consideră cu adevărat parteneri europeni și că îi preocupă cu adevărat soarta democrației în România.

Precizez, așadar, cu tot respectul, că nu bag nimănui pe gât caracterizările socio-psihologice ale lui Rădulescu Motru sau Mircea Vulcănescu, nici cele de psihologie a credinței noastre care provin de la Nichifor Crainic și Mircea Eliade, nici măcar cele din poezia Eminesciană, spre a ne cunoaște mentalitatea și proveniența opiniilor față de strădania Cotrocenilor de a-și menține primatul asupra Procuraturii și serviciilor, asupra ascultărilor de convorbiri și întocmirilor de dosare, asupra minciunii care, la noi, stă de multă vreme cu regele la masă… Nicidecum! Li-l recomand numai pe Jean-François Revel de l’Académie Francaise, Membre de L’Institut,  pentru a afla, Domniile lor,  de la el cât de devastatoare și de lungă durată sunt consecințele comunismului. Și cum, orice încurajare din partea lor pentru o guvernare aberantă, pornită din viscerele celor care, chiar dacă afirmă că n-au pactizat cu securitatea, au fost alăptați cu marxism-leninism, își dă măsura în detrimentul intereselor poporului român.

Le adresez acest îndemn intelectual spre o asemenea bibliografie, spre a-i face să înțeleagă falsul în care unele persoane pe care iresponsabil ei le susțin în guvernarea noastră, își dovedesc disponibilitatea pentru a obține sfere de influență prin metodele respective dar, de fapt, stau la dispoziția acelor forțe care se simt bine programând sistematic dezordinea.

Și mă gândesc la faptul că, poate, vor înțelege mai bine învățătura unui gânditor al lor, nu al nostru, polemizând cu gauchiștii lor, nu ai noștri, pe tema lui Revel care susține cu multă documentație și talent că, în mod cât se poate de limpede: „Comunismul este atât de devastator, încât nu-i de ajuns să scapi de el: trebuie să poţi ieşi din toate consecinţele lui”.

Iar la noi, sigla „CC” care înseamnă, nu atât puterea de pe vremuri, cât „Consecințele Comunismului”, precede denumirea începând cu litera B. Inițială pentru care, precizând că este de la „BĂ”, sper să nu se supere liberalul Becali, de vreme ce nici marxism nu știe. Dar doamna Merkel, care știe prea bine, poate fi felicitată pentru răceala cu care l-a tratat pe armăsarul nostru chel la echitația de la Santiago de Chile.

Corneliu Leu – scriitor, dramaturg și regizor de film.