Manipularea constă în a folosi diferite metode și tactici, de cele mai multe ori abuzive, de a-i determina pe ceilalți să facă ceea ce tu dorești, fără a ține cont sau chiar prejudiciind dorințele, nevoile și interesele lor. În majoritatea cazurilor, manipulatorii sunt conștienți de ceea ce fac, și vor ști în orice moment, să-și explice comportamentul și acțiunile ca fiind justificate, ba mai mult decât atât, ca fiind în favoarea victimei. Nimeni nu dorește să fie manipulat de alți oameni sau de sistemul social. Totuși, acest lucru se întâmplă frecvent. Doar că, atunci când manipularea se transformă într-un mod de a trăi, ea poate deveni toxică atât pentru cei manipulați, cât și pentru manipulator. Prețul pe care îl va plăti cel care manipulează va fi în cele din urmă nu doar lipsa încrederii și a înstrăinării celorlalți, ci și autoizolarea, intimitatea rămânând pentru el, un concept vag.
„Cum ne putem proteja de manipulatori? Cum recunoaștem un manipulator?”, sunt întrebări care apar în mod firesc. Postacii de pe internet sunt cunoscuți din scandalurile politice încă din 2005, în România. Plătitorii caută persoane fără perspectivă, fără discernământ, fără caracter, care își autopromovează imaginea ca și cum ar fi justițiari, iubitori ai dreptății și ai adevărului. Cu toate acestea, s-a format o categorie mare de internauți care evită presa, preferând să se informeze de pe rețele și site-uri obscure, care nu oferă nicio garanție de veridicitate.
Omul contemporan vrea să scape de propria lui persoană, se simte marginalizat și universul virtual îi oferă altă lume. Poate să spună o mulțime de lucruri, sub protecția anonimatului, care funcționează pe internet. Oamenii își fac identități virtuale și sunt liberi să furnizeze informații false. Postacii sunt mercenari, primesc bani pentru a manipula. În spațiul virtual sunt extrem de multe informații, iar marea majoritate a oamenilor, indiferent de studii și pregătirea profesională, au acea gândire superficială care-i determină să citească orice și să considere informația ca fiind adevărată. Foarte puțini sunt cei care au gândire critică și verifică mai multe surse.
Postacii evoluați dețin site-uri pline de atacuri nejustificate. Multe dintre aceste site-uri au fost deja localizate. Pe lângă postaci, bloggeri și site-uri cu știri false, oamenii mai sunt bulversați și de noile softuri care generează zeci sau chiar sute de mii de falși utilizatori unici pe zi și chiar comentarii și comentarii la comentarii. Atacuri cibernetice și atacuri la persoană, hackeri, postaci și site-uri plătite pentru a crea diversiune, metode de manipulare clasice și strategii adaptate permanent la realitatea contemporană – toate sunt posibile cu ajutorul internetului și al accesului tuturor la mijloacele tehnice foarte ieftine. Tehnicile clasice de manipulare arată că o minciună repetată e considerată adevăr, după un timp. Nimeni nu mai cercetează, astfel încât să afle adevărul. E o nouă formă de manipulare, foarte complexă, care deja dă roade printre români. Să ne întoarcem puțin în timp și să ne amintim cum românii erau prezentați pe la televiziunile din Europa ca fiind țigani care fură și cerșesc. Iar noi, adevărați patrioți ne ofuscam atunci când toată lumea avea o părere proastă despre noi. Știm că nu suntem așa toți, dar ne place să-i judecăm pe alții din spatele monitorului, pentru că este foarte ușor.
Manipularea virtuală a atins cote inimaginabile în 2016. Românii cred orice văd pe internet fără nici măcar să aibă curiozitatea de a se întreba dacă acele imagini sau informații sunt adevărate. Ideal ar fi să trecem prin propriul nostru filtru informațiile pe care le primim. Și sunt mii de informații care ne trec zilnic prin fața ochilor. Dar și filtrul nostru este influențat de educația pe care am primit-o, așadar, ceea ce noi considerăm că este normal sau nu, că este bine sau rău, că este negru sau alb, nu este neapărat adevărul absolut. În 2017 manipularea este atât de ușor de făcut, încât cred cu tărie că oricine poate manipula pe oricine doar printr-un simplu share pe facebook. Internetul a ajuns mai periculos decât TV-ul când vine vorba de manipulare. Și nu întâmplător, firme din SUA care au trăit și triumfat pe internet, au început să cumpere ziare pentru a se reîntoarce la tipăritură.
Regretatul scriitor italian Umberto Eco (Doctor Honoris Causa în „Comunicare și Cultură mass-media”) la o întâlnire cu jurnaliștii a criticat dur rețelele de socializare: „E invazia imbecililor. Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”. Scriitorul îi invita atunci pe jurnaliști „să filtreze cu o echipă de specialiști informațiile din spațiul virtual, pentru că nimeni nu poate preciza dacă un site este credibil sau nu. Ziarele ar trebui să dedice cel puțin două pagini analizei critice a site-urilor.”
Cei care s-au bucurat până acum de posibilitățile nelimitate de a manipula masele de creduli din întreaga lume, prin intermediul internetului, se vor rări, măcar temporar. Prima serie de restricții anunțată de Alphabet, compania-mamă a Google, se referă la măsuri împotriva site-urilor care răspândesc știri false cu scopul de a obține mai multe afișări, pentru a vinde reclame. De asemenea, Facebook și-a actualizat termenii și condițiile și specifică faptul că va interzice reclamele înșelătoare sau cu conținut fals. Sociologii și experții în strategii arată că războiul lumii moderne s-a mutat pe internet, cu ajutorul tehnologiei, legislației, dar mai ales al credulității maselor care acceptă să fie manipulate. În consecință, Google și Facebook au anunțat deja măsuri restrictive. Eu am o curiozitate: ce se va întâmpla cu cei pentru care Facebook a devenit vital, în condițiile în care, astfel de site-uri de socializare nu vor mai exista?! Va fi … grele!
Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean – Chief executive officer/ OR
Editorial publicat în ediția tipărită/ ianuarie 2017, Occidentul Românesc.