Luni, 28 aprilie 2025, Peninsula Iberică (motor economic, mozaic cultural, avanpost al Europei contemporane) a fost aruncată brusc într-un trecut pe care îl credeam irevocabil abandonat: un univers fără electricitate, internet sau telefoane mobile. Pentru câteva ore, aproape 60 de milioane de oameni din Spania și Portugalia au retrăit vulnerabilitatea fundamentală a ființei moderne, dezbrăcată de artificiile tehnologice care îi maschează fragilitatea.
Cauzele acestui „zero energetic național”, așa cum l-a numit Red Eléctrica Española, au rămas până la finalul zilei învăluite în termeni tehnici opaci și într-o stare de incertitudine oficială. Între explicații incomplete și tăceri prelungite ale autorităților, peninsularii s-au trezit captivi într-o lume suspendată între secolul XXI și un Ev Mediu fără foc.
Mai întâi a fost liniștea nefirească. Apoi, semafoarele oprite, trenurile blocate, spitalele obligate să apeleze la generatoare, operațiile suspendate, aeroporturile paralizate, rețelele de comunicații reduse la tăcere. Până și zgomotul de fond al civilizației, acel zumzet constant al rețelelor și al conexiunilor, a încetat, lăsând loc unei neliniști primitive. Cine suntem noi, când suntem dezbrăcați de confortul instantaneu? Ce înseamnă progresul când, într-o clipită, devenim prizonierii întunericului?
Absența informațiilor sigure a hrănit, previzibil, valuri de zvonuri și teorii: de la ipoteze de cyberatac la eșecuri sistemice ale infrastructurii europene. Guvernele au ezitat, comunicatele s-au lăsat așteptate, iar nevoia viscerală de explicații a demonstrat încă o dată cât de îngustă este puntea dintre civilizație și haos. Nu este deloc întâmplător că mai mulți lideri regionali au solicitat activarea nivelului 3 de urgență: această criză nu a fost doar despre lipsa electricității, ci despre panica latentă a unei lumi dependente de control și continuitate.
Însă, dincolo de disfuncționalități, această întunecare generalizată a dezvăluit și ceva nobil: maturitatea civică a cetățenilor. Într-o lume grăbită să-și judece semenii, am asistat la solidaritate, calm, sprijin reciproc. În spitale, pe străzi, în metrouri oprite între stații, oamenii au demonstrat că, dincolo de vulnerabilitățile structurale, fibra comunitară rămâne vie.
Rămâne, însă, întrebarea dureroasă: cum este posibil ca într-o lume a tehnologiei redundante și a rețelelor interconectate să asistăm la o paralizie totală? Unde au fost acele „cortafuegos” (sistemele de protecție) menite să împiedice exact astfel de colapsuri? Investigațiile viitoare vor trebui să răspundă nu doar la întrebarea ce s-a întâmplat, ci mai ales la de ce era posibil să se întâmple.
Pentru Spania și Portugalia, această zi va rămâne o lecție amară despre iluziile modernității. Am învățat că nu există progres fără vulnerabilitate, că liniștea cotidiană este un echilibru precar între miracol și catastrofă. Și că, în fața întunericului, cea mai puternică sursă de lumină rămâne, încă, spiritul uman.
Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean
Imagini: ESA
Nota Redacției:
Kasandra nu este doar jurnalistă, ci o conștiință publică activă, un spirit fondator și o forță de coeziune în diaspora românească. Imigrantă, fondatoare, redactor, editor, voluntar. Aceste titluri nu sunt simple etichete, ci mărturii ale unei vieți dedicate cu devotament cauzei românilor de pretutindeni. Din 2010, lună de lună, Kasandra dă formă și substanță unei publicații devenite reper identitar pentru mii de români din străinătate: Occidentul Românesc. Cu o experiență solidă în presa românească din SUA și Spania, semnează articole care nu doar informează, ci inspiră, promovând valori fundamentale: demnitate, respect reciproc, responsabilitate. Prin fiecare rând scris, prin fiecare analiză lucidă, Kasandra conturează nu doar povești de viață, ci direcții; nu doar relatări, ci conștiință.