Independența presei nu este un moft și nici un capriciu al unor jurnaliști „sensibili la libertate”. Este o condiție constituțională și democratică, un drept fundamental ocrotit de lege, dar și o datorie față de comunitatea pe care presa o servește.
Constituția României, în art. 30, consfințește libertatea de exprimare și interzice cenzura. Jurisprudența europeană, de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit de nenumărate ori că presa are nu doar dreptul, ci și obligația de a funcționa ca „paznic al democrației”. În diaspora, acolo unde statul român a eșuat adesea să își respecte cetățenii, această libertate devine însăși ancora identității.
De peste cincisprezece ani, Occidentul Românesc își duce misiunea nu ca o afacere de conjunctură, ci ca un angajament de conștiință. Nu a fost un drum facil: lipsa resurselor financiare, discriminarea instituțională și atacurile directe sau subtile au fost constante. Dar tocmai aceste încercări arată diferența între o publicație liberă și una de „curte”. Presa plătită pentru obediență nu face informare, ci propagandă. Presa care trăiește din compromisuri se transformă în instrument de legitimare a rețelelor de putere.
Juridic, situația este limpede: fondurile publice alocate arbitrar, pe criterii de clientelism, pot constitui abuz în serviciu și deturnare de fonduri. Moral, ele reprezintă o ofensă adusă tuturor românilor onești din diaspora, care așteaptă de la presa comunitară nu obediență, ci curaj și decență.
Demnitatea nu se negociază. A fi jurnalist independent înseamnă a refuza privilegiile oferite în schimbul tăcerii. A fi publicație liberă înseamnă a nu publica ceea ce știm că este fals, convenabil sau comandat politic. Iar a fi presă în Occident înseamnă a purta în fiecare articol responsabilitatea de a arăta că românii, chiar plecați din țară, au nevoie de adevăr și de modele, nu de lozinci.
Am fi putut alege calea comodă a tăcerii. Am fi putut accepta „pilele”, „finanțările” și „relațiile”. Am fi putut deveni încă o publicație care mimează jurnalismul și își vinde conținutul la taraba intereselor. Dar am ales alt drum: cel al muncii voluntare, al sacrificiului și al responsabilității.
Occidentul Românesc nu cere privilegii, ci doar respectarea principiului egalității de tratament și recunoașterea muncii cinstite. Calomniile, piedicile și tentativele de marginalizare, nu fac decât să confirme valoarea demnității noastre.
Nu vom abdica de la independență. Nu vom închina condeiul în fața rețelelor politice. Nu vom înlocui cuvântul liber cu vorba goală.
Aici, în Occident, presa românească adevărată nu se supune, nu se vinde și nu se teme. Ea scrie curat și demn. Aceasta este datoria noastră. Și dreptul nostru.
Articolul de față examinează statutul presei românești din diaspora prin prisma normelor constituționale și a jurisprudenței europene, subliniind rolul său esențial ca instrument de garantare a democrației. Independența editorială nu poate fi redusă la o opțiune individuală, ci reprezintă un drept fundamental și o datorie publică.
În contextul marginalizării deliberat orchestrate de instituții naționale și al clientelismului financiar practicat prin mecanisme de finanțare publică, Occidentul Românesc reafirmă principiile de demnitate, responsabilitate și libertate. Textul adoptă o perspectivă juridică și etică asupra fenomenului, arătând că presa liberă nu poate fi cumpărată și nu trebuie supusă unor constrângeri arbitrare.
Redacția Occidentul Românesc
Publicația românilor din Occident, cu prioritate în Peninsula Iberică
Independentă, demnă, neînregimentată
Din 2010, cu voce proprie și răspundere editorială