Ultimele decizii ale Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP) analizate de G4Media în baza documentelor publice, marchează o schimbare vizibilă în alocarea banilor publici destinați comunităților românești din străinătate. Dacă între 2022 și 2024 s-au pompat sute de milioane de lei către biserici, achiziții imobiliare și construcții de lăcașuri de cult, sesiunea de finanțare din 2025 a adus o corecție radicală: respingerea masivă a proiectelor ecleziastice și aprobarea unor inițiative educaționale și culturale.
Lista respinselor vorbește de la sine: biserici în Italia, Spania, Suedia, Canada, Franța, Scoția, Germania. Practic, un întreg inventar de achiziții imobiliare pentru diaspora religioasă, care până mai ieri era alimentat cu bani guvernamentali, nu și-a mai găsit finanțare. În schimb, au fost acceptate proiecte cu miză socială și culturală: reabilitarea liceelor românești din Ucraina, festivaluri de film, publicații pentru tinerii din diaspora, inițiative educative în Belgia, Franța sau SUA.
Este această schimbare o dovadă de maturizare a politicilor publice sau doar o necesitate impusă de austeritatea bugetară? Datele arată că în 2024 bisericile au primit peste 100 de milioane de lei, iar în anii electorali 2022–2023, peste 110 milioane au mers spre proiecte similare. Totul în timp ce nevoile comunităților, centre culturale, spații de întâlnire, sprijin educațional și social, erau ignorate.
Studiul realizat de Asociația The Diaspora Initiative din Marea Britanie confirmă ceea ce mulți români din Occident simțeau deja: DRP a fost politizat și a folosit bisericile drept vehicule electorale. Dincolo de invocarea dreptului la libertatea religioasă, realitatea este că infrastructura spirituală a diasporei era deja susținută prin parteneriate interconfesionale, iar fondurile publice au fost transformate într-un circuit imobiliar de tip clientelar.
Schimbarea de acum, cu toate limitele ei, arată o tendință pozitivă: investiția în educație, cultură și memorie istorică. Dar rămâne întrebarea esențială: este vorba de o reașezare strategică și durabilă sau doar de un respiro bugetar, menit să mascheze un deficit-record și să pregătească terenul pentru alte cicluri de „generozitate electorală”?
Comunitățile românești din Occident au nevoie de transparență, echitate și viziune, nu de improvizații conjuncturale. Diaspora nu poate fi redusă la ziduri de biserici și fotografii festive, ci are nevoie de școli, publicații, centre de dialog și punți culturale.
Decizia anunțată la 1 octombrie 2025, respingerea în bloc a zecilor de proiecte pentru cumpărarea sau construirea de biserici în Diaspora și reorientarea către educație și cultură, ar putea fi, la prima vedere, un semn al maturizării. După ani în care banii publici au zidit „pietre sfinte” pe bani profani, iată că subit școlile, festivalurile și publicațiile par să fi fost redescoperite ca priorități.
Dar memoria recentă e încă vie. Aceeași instituție, în același an 2025, a direcționat peste 61 de milioane de lei către biserici din străinătate, inclusiv către actori care și-au făcut din altar tribună pentru mesaje extremiste și anti-occidentale. Ca bonus, guvernul Predoiu a mai adăugat discret, în mai, încă 21,7 milioane de lei. În total, peste 82 de milioane. Cifrele nu mint, doar politicienii știu să le „sfințească”.
Să nu uităm: între 2022 și 2024, guvernele Ciucă și Ciolacu au împins peste 110 milioane de lei către cumpărări și construcții de biserici, în timp ce educația și presa independentă s-au hrănit cu firimituri. Analizele arată și disproporția geografică: Italia și Spania au fost privilegiate, Germania, Marea Britanie și America de Nord rămânând simple paranteze. Un „plan strategic” pe cât de arbitrar, pe atât de electoral.
Așadar, schimbarea de acum, respingerea „tradiționalei liste cu tencuieli sacre”, poate fi citită în două chei. Prima, optimistă: un început de normalitate, cu bani îndreptați spre școli, reviste, festivaluri și centre culturale. A doua, mai realistă: o pauză de respirație electorală, dictată de deficitul bugetar și de teama de a fi prinși cu mâna în sacul cărămizilor sfințite.
Dacă e schimbare reală, ea trebuie să treacă testul faptelor, nu al conferințelor de presă. Testul are trei capitole:
-
Transparență totală: nu liste trunchiate și tabele greu de citit, ci date clare, deconturi finale și criterii accesibile publicului. Altfel, corecția de azi poate fi anulată mâine.
-
Echitate comunitară: bani pentru școli, publicații, festivaluri, centre de zi pentru tineri și vârstnici. Diaspora nu trăiește din tencuială și turle, ci din comunitate și cultură.
-
De-politizare: fără „rețele de influență” mascate sub sutană și fără capital electoral zidit în cărămizi „sfințite”. Religia e o valoare intimă, nu o monedă de schimb la buget.
Pentru Occidentul Românesc, concluzia e limpede: diaspora nu se ridică din mortar, ci din solidaritate. Școlile funcționale, revistele pentru copii, festivalurile de film, centrele comunitare care dau viață zilnic comunităților, acestea sunt investiții reale în viitor, nu fotografii cu panglici și sfințiri cu ștampila guvernului.
Analiza integrală realizată de colegii de la G4Media poate fi citită aici: Zeci de proiecte de cumpărare sau construire de biserici în Diaspora, respinse de la finanțare de guvern / Banii – alocați proiectelor de educație
Articol semnat de: Mircea Fluieraș, redactor la Occidentul Românesc
Mircea Fluieraș abordează cu rigoare teme precum administrația publică, politicile fiscale și reformele instituționale din România, oferind analize documentate și informații verificate. Mircea urmărește îndeaproape evoluțiile din Spania și știrile internaționale, de la crize sociale și economice la evenimente cu impact global, aducând cititorilor o perspectivă completă și echilibrată. Profesionalismul, transparența și responsabilitatea definesc fiecare articol semnat de Mircea Fluieraș în paginile Occidentului Românesc.