Dan Caragea: Vorbe de duh și de luare-aminte (XII)
Vorbe de duh și de luare-aminte (XII)
„ad-hoc”
De câte ori comemorăm Ziua Unirii, revin, în prezentările istorice, „divanurile ad-hoc”, adică adunările ținute în Moldova și Muntenia în 1857 în vederea pregătirii marelui eveniment. Așa a apărut la noi expresia latinească „ad-hoc”, adică „pentru această”.
În amintirile sale despre unire, Radu Rosetti povestește: „Divanul ad-hoc al Moldovei se închisese la sfârșitul lui decemvre 1857, după ce își arătase dorințiile în privința tuturor punctelor noii alcătuiri politice, atât interne cât și externe, ce urma să se deie țării, afară de acel privitor la regularea raporturilor dintre stăpânii de moșii și săteni, „autonomia față de Poartă”, garantarea acestei autonomii de cătră Puteri, Unirea și domnul străin ereditar fiind cele de căpetenie. Divanul muntenesc se pronunțase numai asupra acestora, ele alcătuind crezul unionist, și nu mai intrase în discuțiunea acelor relative la alcătuirea internă a țării, probabil pentru că se temea ca discuția asupra unor chestiuni care atingeau multe interese materiale ale clasei privilegiate să nu deie loc la defecțiuni în partidul național și prin urmare la slăbirea lui.”
Cei mai în vârstă își aduc cu siguranță aminte de textul lui Creangă, din 1882, Ioan Roată și Vodă Cuza, și care începe așa: „Între țăranii fruntași care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul țării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Numai atâta că moș Ion Roată, după câte văzuse și după câte pățise el în viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Așa e țăranul: nu prea știe multe. Și moș Ion Roată, fiind țăran, cum v-am spus, deși se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său.”
Cu vremea și școlirea neamului , expresia „ad-hoc” s-a extins, ca și în alte limbi, fiind folosită în situații ca aceasta: „Nu ne îndoim niciunul că subiectele acestea de film, compuse ad-hoc, fac parte din programul întreprinderii, convingere pe care avea să mi-o dezmintă peste câtva timp o vizită cu totul neașteptată în studioul maestrului meu.” (Gib Mihăescu, Donna Albă).
Astăzi expresia apare mai rar, în general, în limbaje specializate (juridic, informatic), iar tinerii nu îi mai știu cu claritate înțelesul.
„Zarurile au fost aruncate!”, „a trece Rubiconul”
Aceste vorbe celebre (în latinește, „alea jacta/iacta est!”) au fost rostite de marele Cezar în momentul în care a decis să treacă Rubiconul, după cum ne povestește istoricul roman Suetoniu. Rubiconul marca hotarul dintre Italia și Galia cisalpină, iar o lege a senatului roman interzicea trecerea cu armata a râului pentru a se evita incursiunile destabilizatoare împotriva Italiei.
Nicolae Filimon scrie: „Este setea de mărire care îndeamnă pe Cesar a trece Rubiconul înarmat, ca să înfigă pumnalul în inima republicii romane; este mândria și răzbunarea care sili pe tiranul Hipias a veni în patria sa cu perșii lui Dariu, spre a o face să treacă prin foc și sabie!” (Ciocoii vechi și noi)
Există și o altă expresie, „a trece Rubiconul”, legată de același eveniment, dar mai puțin frecventă. Ambele însă se referă la luarea unei hotărâri importante și care implică un mare risc.
Să vedem acum și felul în care zicerea se regăsește la autorii noștri, începând cu veacul al XIX-lea.
„«Alea jacta est!» a zis Cezar când a trecut Rubiconul; eu am să trec Bahluiul! prin urmare voi zice: amice! gândește la bietul exilat și declamă ades versul celebru: «L’amitié d’un grand homme este un bienfait des cieux.»” (Vasile Alecsandri, Alecu Russo)
„«Alea jacta est!»… Smuncii parul, deschisei ușa și ieșii afară…” (Calistrat Hogaș, În Munții Neamțului)
Expresia se menține în limbă, deși originea ei pare necunoscută: „Zarurile au fost aruncate în Partidul Național Liberal în proporție de 99%. Dacă nu se întâmplă ceva pe parcursul zilei de mâine, se va lua decizia de a retrage sprijinul guvernului Ponta si de a retrage reprezentarea guvernamentală”, a mai spus Ludovic Orban.” Mai mult, în acest caz, folosirea procentului nu prea face casă bună cu această expresia.
„alma mater”
Expresia este latinească și înseamnă „mama care te hrănește”. Așa au fost numite Cibeles, zeița naturii, dar și Ceres, zeița vegetației și a rodniciei. Ulterior, expresia a căpătat un alt sens, figurat, desemnând „patria”, așa cum rușii spun azi „mama Rusie”.
În viața universitară, unde expresia e vie, se referă la „universitatea urmată”, sau la universitate în general, și provine din deviza uneia din primele universități europene, Universității din Bologna, înființată în 1088: „Alma Mater Studiorum”.
Anton Bacalbașa consemnează ironic: „Atunci a luat o hotărâre supremă: s-a zvârlit în politică, această alma mater care cere de toate, afară de talent. (Cărțile didactice)
Dan Caragea – Portugalia
Contribuie și tu...
Publicația noastră independentă Occidentul Românesc se bazează pe eforturile voluntare ale unor oameni dedicați care doresc să contribuie la dezvoltarea unui spațiu media mai deschis, liber de influențe politice sau religioase. Furnizăm informații de calitate, promovăm discuții constructive și încurajăm gândirea critică în rândul cititorilor noștri.
Pentru a ne susține în acest demers, vă invităm să luați în considerare o donație. Fiecare contribuție ajută la menținerea independenței și integrității publicației noastre.
Susține publicația de limbă română din Peninsula Iberică, Occidentul Românesc!
Doar o dată
Doar o dată
Doar o dată
Alege suma și doneză lunar
Îți mulțumim!
Donația dvs. va susține echipa noastră în cercetarea, scrierea și publicarea articolelor, precum și în dezvoltarea de proiecte menite să îmbunătățească calitatea informațiilor furnizate. Va contribui la promovarea unui jurnalism de înaltă calitate, care respectă etica și standardele profesionale.
Orice sumă este binevenită și va fi folosită cu responsabilitate pentru a vă oferi informații relevante și de calitate.
Vă mulțumim.