Mulți dintre cunoscuții noștri din comunitatea româno-americană din sudul californian sunt nedumeriți de rezultatele recentelor alegeri prezidențiale din țara-mamă. La fel de nedumeriți ca și după celelalte alegeri prezidențiale, cele anulate, care ne-au adus notorietate în media alternativă și independentă americană.
Atunci, ai noștri se întrebau cine este, de fapt, domnul Călin Georgescu, de unde a apărut și al cui e (cea din urmă, o întrebare perfect neaoșă, care nu se estompează nici peste mări și țări).
Acum, aceiași curioși se întreabă cine este domnul George Simion, candidatul la funcția supremă, și al cui e, de a ajuns acolo dintr-un simplu cetățean, pardon, parlamentar controversat, cu gura mare, cum s-ar zice (vorbele lor, nu ale mele, că dacă iese în turul doi…).
Aceste nedumeriri pot demonstra măsura (ocaua mică/mare) implicării noastre în tumultoasa viață politică din patrie. A cantității de curiozitate și de informație a romericanilor despre jocurile clasei conducătoare românești în a accede la putere și a nu-i mai da drumul (ciolacului, îmi cer scuze, ciolanului).
Între ciocanul fascist trumpian (botezat astfel, așa cum scrie în gazetele americane) și nicovala socialistă a Partidului Democrat, sărmanul româno-american nu prea are timp și stare să se întrepătrundă patriotic cu politica carpatină. Sub presiunea prețurilor crescânde la ouă și la benzina cea de toate zilele, românul liber-cugetător californian se îngrijorează de taxele și tarifele vamale ale lui Donald Trump, care „o să ne falimenteze”, și nu mai are loc, în înțelepciunea-i economico-financiară, și de programele de austeritate ale unei sărăcite glii.
Una peste alta, diaspora pacifică (și pacifistă, dar asta e o altă discuție) este oarecum (și deloc surprinzător) cam fracturată de realitățile României de azi. Fără a se dezminți de perpetua dragoste, de grija pentru familie, rude și prietenii rămași acasă, cei care votează pentru viața lor și a copiilor copiilor copiilor lor. Se întâmplă că (până și în America tuturor posibilităților) mulți dintre americani, inclusiv de origine română, au totuși grija zilei de mâine.
Poate e de înțeles atunci că nu din rea-voință, nepăsare sau dezinteres, mai puțin de 2% dintre românii din Statele Unite au votat la recentele alegeri. Și probabil că și mai puțini vor mai avea interes și pentru al doilea tur de scrutin. Deși, cu o exemplară organizare, sunt secții de votare peste tot. Și voluntari locali amabili, dintre cei care sunt chiar implicați cu sufletul, și care sunt dintre puținii informați și cu păreri pertinente despre unul sau altul dintre candidați.
Și noi cu cine votăm (dacă votăm) în marele plebiscit? Ca să satisfacem curiozitatea cititorului nostru (jupânul nostru), iată ce citim într-un editorial din revista de limbă română HORA în America, publicată (impecabil) în Chicago:
„Unul dintre candidații care s-a bucurat de o popularitate semnificativă în rândul diasporei din America de Nord este Nicușor Dan, clasându-se în topul preferințelor în mai multe centre urbane importante, precum Chicago, New York și Los Angeles. Alegătorii din diaspora au apreciat discursul său orientat spre reformă, integritate și colaborare internațională.”
Cu toate acestea, câțiva dintre cunoscuții noștri din comunitatea româno-americană din sudul californian o să ne întrebe, cu candoare: „Cine este domnul Nicușor Dan și al cui e?”
Autor: Scenarist, Tudor Petruț (California-USA)
Nota Redacției OR:
Tudor Petruț, actor și scenarist de film, regizor de teatru, autorul editorialelor Minutul De Hollywood care apar în presa de limba română din diaspora și pe paginile Romanians In Hollywood, scrie la Occidentul Românesc din anul 2011. Tudor Petruț este nepotul marelui actor Emanoil Petruț. A învățat la liceul de matematică-fizică Mihai Viteazul din București și a absolvit în 1990 Facultatea de Regie la Universitatea de Teatru și Film I. L. Caragiale din București. A regizat spectacole de teatru în capitală, la Constanța, Arad și Ploiești. A jucat în filme românești precum Misterul lui Herodot (1976), Femeia din Ursa Mare (1982), Secretul lui Nemesis (1985), Zâmbet de soare (1987), Păstrează-mă doar pentru tine (1987), Liceenii (1987), Extemporal la dirigenție (1987), precum și în serialul Tv Călătorie de neuitat (1994). A emigrat în Statele Unite în anii ’90. Tudor Petruț este cetățean american și are cu prima soție doi băieți, Alexandru și Ștefan. A divorțat și s-a recăsătorit cu Dana, americană cu origine română. Locuiește în Orange County, California, unde și-a luat o licență pedagogică și predă matematica la un liceu din Santa Ana. În America a scris scenarii de film de lung metraj, încercând să negocieze pentru producerea lor cu diverse case de producție americane. A regizat spectacolele de teatru Confesiunile unui copil catolic de E.B. Appell la Long Beach Playhouse și Doi domni din Verona la Magnolia Playhouse din Hollywood. A fost consultant la Columbia Pictures pentru realizarea filmului Bram Stoker’s Dracula. Ca actor, Tudor a fost protagonistul unei campanii publicitare pentru Discover Card, a apărut în câteva seriale de televiziune și filme, și este membru al breslei actorilor SAG-AFTRA și al Academiei de televiziune ATAS.