Corespondență specială din Los Angeles de la Tudor Petruț – Și totuși, cu cine votez?

149

DACĂ POLITICHIE NU E NIMIC NU E

Și totuși, cu cine votez?

Din patru în patru ani, turmentat de situațiune, trebuie să răspund cititorilor noștri la această eternă întrebare caragialescă…

Nu am cum să votez pentru Kanye Omari West și al sau vice Rocque “Rocky” De La Fuente Guerra pentru că nu mă încântă genul acela de muzică și nu vreau s-o ascult timp de patru ani în direct de la Casa Albă. Și nu am cum să votez cu niște candidați despre care nu a auzit mai nimeni și partidele lor care nici n-ai fi știut că există în America: Peace and Freedom, American Independent, Green, sau Libertarian.

Nu am cum să votez pentru Joe Biden. În primul rând pentru că nominalizarea domniei sale a fost doar un compromis între dinozaurii din partid și aripa socialistă a indpendentului Bernie Sanders. Candidatul Biden a devenit valid cu aportul tovarășului Covid sosit din îndepărtatul est și nu printr-un program politic coerent și atrăgător. Un bătrânel simpatic, unchiul Joe, în devenire un Moș Crăciun al democraților americani, nu mai are energie de lider și din păcate are toate șansele să ajungă o marionetă ușor de manevrat de forțele oculte din partidul ce-l reprezintă. Aș putea să merg pe mâna doamnei Kamalah Harris, care-i de aici, de la noi din urbea californiană. Dar nu vreau să declar nimic despre dânsa, mai ales în scris, pentru că nu vreau să mă acuze politrucii să sunt rasist, misogin, xenofob, sexist și alte cele la modă în zilele noastre.

Nu am cum să votez cu președintele Donald Trump pentru că dacă se află public sunt terminat. Cariera mea în Hollywood ar fi definitiv compromisă, adio rolișor în seriale TV sau filmulețe, nici un producător nu ar mai accepta nici un scenariu de-al meu și mi le-ar trimite înapoi pe cele care le-a citit deja, breasla actorilor m-ar trece pe linie moartă, Academia de Televiziune (a cărei membru sunt) nu m-ar mai invită la nici un cocktail. Și pentru că încă mai lucrez ca professor de liceu, colegii mei m-ar înfiera cu manie patriotică, elevii mei mi-ar rade în față, și aș pierde până și locul de parcare din fața clădirii pentru o bucățică de pământ la cucurigu. Nu m-ar mai invita nimeni la întâlnirile lunare de poker pe bani frumoși și asta chiar doare. Și nici nu pot să garantez că mă mai acceptă băieții în echipă în meciuile noastre de fotbal duminical, care e deja atac de cord!

Așa că am să scriu frumos de mână, în capătul listei de pe buletinul de vot, și am să votez fără dureri de cap cu … Mickey Mouse.

Autor: Tudor Petruț (Los Angeles – SUA)
Actor și scenarist de film, regizor de teatru, autorul editorialelor #MinutulDeHollywood care apar în presa de limba română din diaspora și pe paginile #RomaniansInHollywood. Colaborator la Occidentul Românesc din anul 2011.