Cititorii întreabă – Avocatul răspunde

DIVORȚUL ÎN SPANIA

MĂSURI SPECIALE – PENSIA ALIMENTARĂ

În numere trecute am stabilit procedura exactă pe care trebuie să o urmeze cetățenii români de a divorța în Spania și am prezentat și modalitatea de circulație a minorilor în spațiul Uniunii Europene în cazul în care părinții sunt divorțați. Revenim în acest număr cu o temă deosebit de interesantă – pensia alimentară: cum se stabilește, ce cuantum are în general în Spania, până la ce vârstă se acordă, ce sunt cheltuielile extraordinare ale unui minor.

În momentul în care se introduce acțiunea de divorț, plângerea trebuie să fie însoțită obligatoriu de o propunere în ceea ce privește stabilirea unei pensii alimentare în favoarea minorului. Deși în numeroase consultații am întâlnit expresia “nu vreau să-mi plătească nimic pentru copil, numai să mă lase în pace”, pensia alimentară este o cerință esențială pentru ca cererea de divorț să fie viabilă și să poată fi acceptată de către instanțe, cu aprobarea Procurorului (Ministerio Fiscal) care, așa cum am văzut în articolele anterioare, veghează la respectarea intereselor minorului.

De regulă, în momentul solicitării acesteia, se ține cont expres de numărul de minori, situația de muncă a părintelui care achită această pensie lunară, precum și de necesitățile acestor minori. De foarte multe ori, calcularea acesteia este foarte dificilă, deși, cu caracter orientativ circulă un tabel privind cuantumul minim al acesteia. Situația economică a Spaniei în ultimii doi ani s-a schimbat de o manieră dramatică, având în acest moment situații economice dificile care afectează atât românii cât și spaniolii, iar la ora de solicitare a unei pensii alimentare trebuie avută în vedere situația reală a veniturilor celui care plătește pensia – indiferent că este tatăl sau mama minorilor.

Stabilirea exactă a unei pensii alimentare lunare este dificilă pentru că lipsește un cadru legal definit în acest sens. Apoi, să nu uităm, că în cazul divorțurilor unde întâlnim mai mulți minori, pensia alimentară nu trebuie să fie neapărat egală pentru fiecare dintre ei, putându-se stabili sume separate, în funcție de vârstă și necesități. În cazul în care în acest aspect nu există un acord, este Judecătorul cel care stabilește cuantumul pentru fiecare în parte în funcție de:

• Numărul de minori;
• Veniturile fiecărui părinte și situația economică la data pronunțării divorțului;
• Necesitățile minorilor;
• Circumstanțele în care se poate găsi fiecare minor în parte.

După cum se observă, avem diferențe între sentințele din România și Spania în materia de pensie alimentară, pentru că această măsură este stabilită de o formă clară și care ține cont în totalitate de necesitățile minorilor, pentru fiecare în parte.

Una din condițiile esențiale în stabilirea pensiei alimentare sunt veniturile părinților. În mod special se va ține cont de cele ale plătitorului. Și aici facem referire la salarial lunar, venituri extra, încasări din chirii sau servicii. Astfel că, în cazul în care, pe viitor aceste circumstanțe se schimbă, printr-o cerere de modificări de pensie alimentară a€“ „modificación de medidas” se poate ridica sau diminua cuantumul lunar al pensiei alimentare, dar întodeauna prin intermediul unei sentințe judecătorești.

Din experiența avută la biroul nostru în cazurile de divorț, în funcție de circumstanțe, s-au stabilit pensii alimentare în cazului unui singur minor între 150 de euro și 275 euro, și începând cu 235 euro pensii pentru doi minori (divorțuri care cuprind inclusiv cetățeni spanioli). În cazul în care nu se realizează venituri, minimul pensiei se stabilește în funcție de venitul minim pe economie (Spania), care atinge suma apoximativa de 642 euro lunar.

CE CUPRINDE “PENSIA ALIMENTARA”

În momentul stabilirii acesteia, jurisprudența spaniolă, face referire la cheltuielile minorilor de cazare, haine, mâncare, școlarizare, cărți, activități extrașcolare etc. Obligația de a plăti, este până la vârsta majoratului, dar se prelungește automat în cazul în care copilul (major deja) studiază sau nu are suficientă putere economică de a se întreține singur. În condițiile economice actuale, aceste situații se prelungesc până la o vârstă inclusiv de 26 de ani.

NOTA BIROULUI ȘI OPINIE SEPARATĂ!

Considerăm că această practică de plată a unei pensii alimentare până la o vârstă atât de înaintată nu se pliază pe realitățile socio-economice și deși practica judiciară o susține, biroul nostru a promovat în câteva cazuri, cu succes, întreruperea pensiei alimentare copiilor care, deși nu aveau venituri suficiente și locuiau în casa mamei lor, la o vârstă de 24 de ani (de ex.) nu-și găsiseră un loc de muncă și nici nu depuneau eforturi în a o face. Astfel, de exemplu, Juzgado de Familia de Madrid nas X, pronunța în data de 15 aprilie 2012 o sentință favorabilă în acest sens, menționând că “dreptul trebuie să răspundă cerințelor sociale actuale și să se plieze pe acestea”, eliminând dreptul la pensie alimentară a doi copii cu vârste de 24 și 25 de ani, care nu aveau un loc de muncă și nici o locuință proprie (chirie sau proprietate), deși în contra celor solicitate s-a invocat practica judiciară și circumstanțele că aceștia nu au obținut independența economică. Așa cum reiese din cele spuse, practica judiciară spaniolă este foarte amplă și ține cont de fiecare circumstanțe personale în parte.

CHELTUIELI EXTRAORDINARE

Este un termen des întâlnit în cazurile de divorț cu minori în Spania și care lipsește cu desăvârșire în România. Se știe, că în afara cheltuielilor normale pe care le-am explicat mai sus, cheltuielile cu un minor, uneori, pot fi mai mari și atunci judecătorul prevede acoperirea acestor “cheltuieli extraordinare” cu un procent de 50% de către părintele plătitor de pensie alimentară, restul fiind acoperit de către părintele care deține custodia acestuia. Se consideră cheltuieli extraordinare sau “neprevazute” tot ce ține de îngrijire medicală, stomatologie, controale ale vederii și achiziționarea de ochelari, precum și activități extrașcolare cum ar fi cursurile de engleză, sportul sau muzica. Aceste cheltuieli duc în nenumărate rânduri la discuții între părinți și nu de puține ori conduc la noi plângeri către judecătoria de familie pentru ca această chestiune să fie lămurită. Sentințele nu se aseamănă una cu altă, dar există un acord în faptul că nu reprezintă cheltuiala extraordinară, îngrijirea medicală cuprinsă în sistemul de asigurări sociale – Seguridad Social. De asemenea, se consideră cheltuială extraordinară cea efectuată cu începerea școlii (nu este nevoie să precizăm aici prețul cărților numai pentru un copil sau cheltuiala pentru uniformă).

CÂT TIMP ȘI CUM SE PLĂTEȘTE PENSIA ALIMENTARĂ

Plată pensiei alimentare se face în toate cele 12 luni ale anului, indiferent dacă una sau mai multe luni din an minorul poate să petreacă timp cu celălalt părinte, în casa acestuia. Astfel, sentințele cuprind plata pensiei lunare pentru un an întreg și nu cu luni excluse. În mod normal, plata se efectuează într-un cont bancar al părintelui care deține custodia în primele zile ale lunii, plătindu-se anticipat luna în curs. În cazul în care există o schimbare de cont, există obligația comunicării de urgență a noilor date de cont bancar pentru plata pensiei alimentare.

ATENȚIE!

Neplata pensiei alimentare pe o perioadă mai mare de două luni, consecutive, poate constitui, exact ca în România, infracțiune și se pedepsește cu amendă penală. În cazul cetățenilor români care, din motive mai mult sau mai puțin obiective, se întorc în România și nu mai plătesc pensia alimentară pot cădea sub incidența legii penale și pedepsele pot ajunge între trei luni și un an de închisoare. Practicq în Spania, însă, nu este de răspundere penală ci de acțiune civilă privind neplata pensiei alimentare, care conduce cu rapiditate la blocarea conturilor bancare și a veniturilor lunare din salariu – ce depășește venitul minim interprofesional. În cazul în care pensia alimentară nu este plătită, intervine Fondul de Garantare a Plăților de Pensie Alimentară “El Fondo de GarantA­a de Pago de Alimentos” care plătește anticipat 100 de euro lunar timp de 18 luni. Această măsură s-a înființat în favoarea minorilor și persoanelor care depășesc vârsta de 65 de ani și sunt afectați de o invaliditate mai mare de 65%. Părinții care trăiesc în țări diferite: părintele care are custodia copilul trebuie să comunice celuilalt forma de plată.

PENSIA ALIMENTARĂ – MĂSURĂ LA CARE NU SE POATE RENUNȚA

În cazul divorțurilor, așa cum am menționat deja și în numerele trecute, părinții trebuie să ajungă la un acord privind pensia alimentară – ori de comun acord ori prin sentința unui judecător în cazul în care părinții nu se înțeleg asupra acestui aspect. Așa cum menționam mai devreme, pensia alimentară este obligatorie și nu se poate renunța la aceasta. În cazul în care, în plângerea de divorț nu se va menționa că este solicitată și nici cuantumul ei lunar, judecătorul va stabili din oficiu valoarea acesteia.

În cazul în care unul din părinți se întoarce în România și cuantumul pensiei nu corespunde cu veniturile sale, solicită recunoașterea sentinței spaniole și, în subsidiar, diminuarea pensiei alimentare în funcție de noile venituri pe care le obține.

Avocat – Vili Marius Sârbu – Madrid