Andra Mateescu Gutierréz: Tradiții și obiceiuri în luna iunie

Luna iunie conform tradiției populare românești mai este denumită și „Cireșar” sau „luna cireșelor”, deoarce în această lună se coc aceste fructe. Totodată denumirea lunii iunie, provine de la zeița „Iuno”, protectoare a femeilor căsătorite. Astfel, se spune că luna iunie este favorabilă pentru nunți pentru că în decursul acestei perioade, se vor lega cele mai trainice căsnicii.

Vegetația și timpul calendaristic ajung la maturitate în prima lună a verii, când ziua este cea mai lungă de peste an. Totuși, recoltele, oricât de promițătoare s-ar arăta, nu pot fi sigure. În luna iunie, orice furtună, vijelie sau ploaie torențială poate distruge lanul de grâu și porumb, livezile sau vița de vie. În calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante luni, având multe sărbători și evenimente folclorice.

Luna iunie, de asemenea, este înconjurată de o serie de superstiții cu privire la vreme și la productivitatea anului agricol. Câteva dintre superstițiile lunii iunie:

Dacă tună și fulgeră mult în luna iunie, atunci vara va fi noroasă;

Dacă în luna iunie avem parte de ploi, atunci la Crăciun vom avea parte de belșug;

Dacă vântul de la miazănoapte va bate în luna lui iunie, atunci grâul va avea roade bogate;

Dacă plouă în luna iunie, atunci nu vom avea recolte prea bune la porumb, etc.

Pe lângă superstiții, luna iunie este înconjurată și de multe obiceiuri, cele mai multe în zilele când se sărbătorește Drăgaica, respectiv Sânpetrul de Vară.

Sânzienele (Drăgaica)

 Drăgaica, divinitate agrară, protectoare a lanurilor înspicate de grâu şi a femeilor măritate sinonimă cu Sânziana. Drăgaica se naşte la 9 martie, echinocţiul de primăvară în Calendarul Iulian, ziua morţii Babei Dochia, creşte şi se maturizează miraculos până la 24 iunie, ziua solstiţiului de vară în Calendarul Gregorian, când înfloreşte planta ce-i poartă numele, Sânziana sau Drăgaica şi este invocată de fecioare la vârsta căsătoriei şi de neveste cu copii în braţe în timpul dansului nupţial, jocul Drăgaicei.

În obiceiurile, credinţele şi folclorul românesc Drăgaica păstrează amintirea Marei Zeiţe neolitice, divinitate lunară, echinocţială şi agrară, identificată cu Diana şi Iuno în Panteonul roman şi cu Hera şi Artemis în Panteonul grec. Drăgaica ar umbla pe Pământ sau ar pluti prin aer în ziua solstiţiului de vară şi s-ar desfăta, cântând şi dansând, împreună cu alaiul său nupţial format din zâne fecioare şi fete frumoase, peste câmpuri şi păduri.

În cetele de Drăgaică din sudul Munteniei, fata care joacă rolul divinităţii este îmbrăcată ca mireasă, cu o rochie albă şi cu cunună împletită din flori de sânziene pe cap, însemn al cununei.

În timpul ceremoniei nupţiale Drăgaica împarte rod semănăturilor şi femeilor, înmulţeşte păsările şi animalele, stropeşte cu rouă şi miros plantele de leac, vindecă bolile şi suferinţele oamenilor, în special bolile copiilor, apără holdele de grindină, furtuni şi vijelie, urseşte fetele de măritat.

Dar, când i se nesocoteşte ziua, Drăgaica stârneşte vijelii şi vârtejuri, aduce grindină, ia oamenii pe sus şi îi îmbolnăveşte, lasă florile fără leac şi miros. După dansul Drăgaicei din ziua când şi Soarele joacă pe cer la Amiază, apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă: începe să scadă lungimea zilelor şi să sporească nopţile, se usucă rădăcina grâului paralel cu coacerea bobului în spic, florile îşi pierd din miros şi puterea tămăduitoare de boală, cucul încetează să mai cânte, se întoarce frunza pe plop, ulm şi tei.

Manifestările cultice, câmpeneşti şi montane, de cinstire a zeiţei agrare au devenit ocazii de întâlnire şi cunoaştere a tinerilor în vederea căsătoriei şi, apoi vestite târguri, bâlciuri şi iarmaroace de Drăgaică şi de Fete.

Divinitatea agrară la vârsta fecundităţii şi maternităţii a fost atestată cu numele de Drăgaica în Muntenia, Dobrogea, sudul şi centrul Moldovei şi cu numele de Sânziană în Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureş, Bucovina.

Hai, Drăgaică să sădim

Să sădim, să răsădim

Că ştim iarna ce păţim…

Material publicat în ediția tipărită Occidentul Românesc  / Iunie 2015.

http://occidentul-romanesc.com/anul-v-nr-52-iunie-2015-a-aparut-editia-tiparita/