Alături de cititorii noștri
Întrebare
Mihai I. : Cu ani în urmă, din primii bani strânşi în Spania, am cumpărat un apartament în România. Problema este că i-am trimis banii mamei mele, care l-a luat pe numele ei pentru că nu avea procură, urmând ca ulterior să-l trecem pe numele meu. Anii au trecut şi apartamentul a rămas pe numele mamei. Mai am fraţi şi nu aş vrea ca, în cazul unui deces, să apară complicaţii. Întrebare: care este cea mai ieftină şi mai uşoară formă de a trece apartamentul pe numele meu pentru a fi scutit de taxele unei vânzări-cumpărări? Mi-l poate dona?
Răspuns:
Cea mai sigură, rapidă şi ieftină posibilitate pentru a trece apartamentul de pe numele mamei pe numele dumneavoastră este, DONAŢIA. În cazul în care mai este în viaţă şi tatăl, acesta trebuie să semneze alături de mama dumneavoastră dându-şi consimţământul asupra respectivei donaţii. Trebuie avut în vedere faptul că fraţii dumneavoastră ar avea în această situaţie o singură posibilitate de a contesta actul de donaţie, respectiv, printr-o acţiune de anulare a acelui act, în cazul în care ei vor putea face demonstraţia legală că actul juridic astfel întocmit este viciat. Adică, se demonstrează existenţa unuia dintre cele trei elemente prevăzute de Codul Civil Român, care pot duce la anularea acelui act, respectiv: eroarea (donatorii nu au ştiut ce semnează), dolul (donatorii au fost înşelaţi referitor la obiectul real al actului pe care l-au întocmit) sau violenţa (obligarea donatorilor sau determinarea prin violenţă sau ameninţări asupra acestora de a semna documentul, împotriva voinţei lor).
Întrebare
Alina P. : Tatăl meu a decedat acum şase ani. Urmaşi suntem mama, eu şi o soră. Nu am dezbătut succesiunea după deces şi am înţeles că acum trebuie făcută în instanţă, mai ales că sora mea nu doreşte să o dezbatem pe cale amiabilă. Vorbim de casa părintească şi o maşină (în România). Întrebare: Ce parte ni se cuvine fiecăreia dintre noi? Poate una dintre părţi să-i cedeze partea sa alteia? Dacă da, în ce condiţii?
Răspuns:
Ca urmare a decesului unuia dintre părinţii dumneavoastră, soţului supravieţuitor îi va reveni o cotă de 1/3 din masa succesorală, iar copiilor o cotă de 2/3 din aceasta. Dacă una dintre părţile care au vocaţie succesorală (dreptul legal la succesiune, nefiind nedemni de aceasta) doreşte să cedeze partea sa din moştenire, o poate face fie la notariat, în cazul în care părţile ajung la un acord (în această situaţie, dacă cedentul nu se află în ţară, poate dispune printr-un document întocmit la un notar din ţara unde îşi are rezidenţa, cui anume doreşte să cedeze dreptul său la moştenire) fie în faţa judecătorului care va judeca, cauza şi care va consemna actul de voinţă al cedentului în parcursul hotărârii ce se va emite la încheierea procesului.
Întrebare
Roberta N. : Tata (locuieşte în România) ar vrea să-şi facă testament, însă a auzit că poate fi atacat după deces, atacantul având câştig de cauză foarte uşor. Este adevărat? Cum, unde şi în ce condiţii trebuie făcut testamentul pentru a fi valabil?
Răspuns:
Potrivit art. 650 Cod Civil, patrimoniul succesoral se poate transmite și în temeiul voinței celui care lasă moștenirea, manifestată prin testament. Articolul 802 Cod Civil definește testamentul ca fiind „act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viață, de tot sau parte din avutul sau”. Testamentul este un act juridic unilateral, solemn, esențialmente personal și revocabil. Chiar dacă testatorul primește consultații de specialitate, de exemplu de la un avocat, cu privire la modul de redactare a testamentului, acesta trebuie să exprime voința sa personală. Testamentul este un act juridic esențialmente revocabil. Până la ultima clipă a vieții testatorului acesta poate revoca sau modifica unilateral dispozițiile sale testamentare. El are un drept absolut, deci nesusceptibil de abuz de a revoca dispozițiile testamentare și sub nici o formă nu poate renunța valabil la acest drept. O astfel de renunțare este interzisă de lege.
RAȚIUNE
Obiectul principal al unui testament îl constituie legatele, adica acele dispoziții referitoare la patrimoniul succesoral, sau la bunurile care fac parte din acel patrimoniu. Însă alături de legate sau chiar fără a le cuprinde, testamentul poate cuprinde și alte manifestări ale ultimei voințe a defunctului, cum ar fi înlăturarea de la moștenire a unor moștenitori legali, numirea unui executor testamentar, sarcini impuse moștenitorilor legali sau legatarilor, împărțeala făcută de testator, recunoașterea de către părinte a copiilor, etc.
CONȚINUT
În cadrul unui testament, de cele mai multe ori testorul urmărește să stabileasca modul cum, la moartea sa îi va fi împărțit patrimoniul. Legea consacra principiul libertății testamentare, libertate la care nu se poate renunța, în sensul că orice persoană este capabilă de a lăsa sau nu testament și de a dispune, pe această cale, de patrimoniul sau pentru cauza de moarte. Însă libertatea testamentară nu este absolută, legea prevăzând în mod expres anumite îngrădiri, cea mai importantă fiind instituția rezervei succesorale prevazută în favoarea unor moștenitori legali și care este sustrasă actelor liberale ale celui care lasă moștenirea, fie că este vorba de liberalitățile făcute în timpul vieții (donații), fie pentru cauza de moarte (legate). Legea prevede expres care sunt moștenitorii rezervatari, deci aceia care nu pot fi înlăturați de la moștenirea defunctului: descendenții în orice grad, părinții și soțul supraviețuitor. Spre exemplu, dacă defunctul a lăsat legate în favoarea uneia sau mai multor persoane care nu ar avea vocație legală să vină la moștenire, dar pe lângă acestea există și moștenitori rezervatari, atunci mai întâi se va stabili cota legală a acestora din urmă și abia apoi se vor putea executa dispozițiile testamentare.
TIPURI
1- Testamentul olograf este acel tip de testament care, pentru a fi valabil trebuie scris integral, datat și semnat de testator. Acest tip de testament are avantajul că poate fi folosit de către orice persoană care știe să scrie, se poate întocmi fără contribuția vreunei alte persoane, inclusiv martor, nu necesită vreo cheltuială, asigură secretul deplin al dispozițiilor de ultimă voință și poate fi ușor revocat prin simpla distrugere. Prezența unei alte persoane alături de testator la momentul întocmirii testamentului nu afectează valabilitatea acestuia. Dacă testamentul conține clauze scrise de o altă persoană, aceste dispoziții nu pot produce efecte juridice. Inconvenientele ar fi acelea că ar putea fi ușor ascuns sau chiar distrus în timpul vieții sau după moartea testatorului, nu asigură protecția voinței dispunătorului împotriva eventualelor influențe abuzive, poate fi contestat față de celelalte feluri de testamente, iar dacă testatorul nu are cunoștințe juridice poate cuprinde formulări confuze, susceptibile de interpretări neconforme cu voința sa.
2- Testamentul autentic este acela care a fost investit cu formă autentică de către notarul public. Acest tip are avantajul că prin el pot testa și persoanele care nu știu să scrie și totodată se bucură de forța probantă a actelor autentice. În același timp, deoarece un exemplar se păstrează în arhiva biroului notarial, nu poate fi distrus sau ascuns de persoanele interesate, iar dacă a disparut, poate fi obținut un duplicat sau poate fi reconstituit. Inconvenientul ar fi acela că necesită anumite cheltuieli și un anumit consum de timp.
3- Testamentul mistic poate fi scris de testator sau de altă
persoană, dar trebuie semnat de dispunător, ulterior fiind sigilat și prezentat judecătoriei în vederea efectuării formalităților de suprascriere. Pe hârtie sau plicul sigilat judecatorul este obligat să întocmească un proces verbal în care se consemnează prezentarea testatorului (identificat de judecător) și declarația acestuia că testamentul este al său și este semnat de el. Actul de suprascriere datat (aceasta dată reprezentând și data testamentului) se va semna de către judecator și de testator. Acest tip este foarte puțin utilizat în practică, el asigurând secretul dispozițiilor testamentare, iar forța probantă fiind aceea a actelor sub semnatura privată. Numai actul de suprascriere, realizat în fața judecătorului are forța probantă a testamentului autentic. Având în vedere cele prezentate, pot să vă concluzionez că, din punct de vedere al valabilităţii, toate cele trei tipuri sunt valabile, însă pentru mai multă siguranţă vă sugerez tipul 2 sau 3.
Avocat, Ionuț Nițu