Programul de Guvernare 2025–2028: Între echilibru bugetar și riscuri sociale
Programul de guvernare asumat de coaliția PSD–PNL–UDMR și Grupul Minorităților pentru perioada 2025–2028 reflectă, la o primă lectură, un exercițiu complex de echilibristică politică, tehnocrație asumată și austeritate calculată. În esență, documentul propune o repoziționare fermă a României pe traiectoria euroatlantică, cu accent pe reforme structurale, reducerea deficitului și o retorică de „respect pentru cetățeni”, în timp ce introduce o serie de măsuri restrictive, dificil de digerat la nivel social.
Pentru prima dată în ultimii ani, România se confruntă cu o majoritate parlamentară atât de largă, care reunește partide tradițional rivale, completată de UDMR și reprezentanții minorităților naționale. Oficial, această alianță nu este descrisă ca un compromis de conjunctură, ci ca „expresia responsabilității față de cetățeni și partenerii externi”. În realitate, analiștii nu pot ignora că o astfel de coaliție supradimensionată poate deveni, în egală măsură, o sursă de stabilitate, dar și un potențial focar de tensiuni interne, alimentate de interese divergente și lupte pentru influență administrativă.
Programul introduce un set dur de măsuri fiscale menite să „pună ordine în finanțele publice”. Printre cele mai controversate:
- Impunerea CASS la pensiile mari;
- Creșterea impozitului pe dividende și proprietăți;
- Eliminarea facilităților fiscale acordate unor industrii;
- Taxarea suplimentară a câștigurilor din criptomonede, social media, Airbnb sau Booking;
- Fiscalizarea agresivă a activităților economice slab reglementate până în prezent.
În paralel, se anunță reducerea aparatului bugetar cu cel puțin 20%, eliminarea sporurilor nejustificate și închiderea companiilor de stat nerentabile. Teoretic, aceste măsuri ar trebui să consolideze bugetul și să crească eficiența administrativă. Practic, ele riscă să alimenteze tensiunile sociale, într-un climat economic deja marcat de inflație, costuri ridicate și nesiguranță post-pandemică.
Sub umbrela „bunei guvernări”, programul propune o restructurare radicală a administrației publice centrale și locale, precum și a companiilor de stat. Printre măsuri:
- Comasarea instituțiilor;
- Introducerea schemelor de personal maximale la nivel local;
- Reforma profundă a companiilor cu capital public;
- Limitarea beneficiilor și indemnizațiilor în sectorul public.
Este o direcție necesară, reclamată de ani de zile, însă, fără un control politic ferm și un plan de tranziție realist, poate genera blocaje administrative și pierderi de expertiză instituțională.
Sistemul sanitar va trece printr-o „cură de slăbire” administrativă: reducerea paturilor, încurajarea consorțiilor de spitale și impunerea unor criterii stricte de performanță pentru contractele publice. În educație, se anunță norme didactice mai exigente și burse condiționate de performanță. Deși pe hârtie aceste măsuri vizează eficiența, ele pot genera probleme de acces la servicii, mai ales în zonele rurale sau defavorizate.
Documentul alocă un spațiu semnificativ sectorului energetic, cu planuri ambițioase privind diversificarea surselor, dezvoltarea energiei nucleare și regenerabile și restructurarea companiilor din domeniu. Totodată, Apărarea beneficiază de o creștere consistentă a alocărilor bugetare, în contextul regional tensionat.
Investițiile în infrastructură (autostrăzi, căi ferate, porturi) figurează pe lista de priorități, însă analiștii privesc cu scepticism capacitatea statului de a implementa eficient aceste proiecte, în condițiile istorice de întârzieri cronice și absorbție deficitară a fondurilor europene.
Programul de guvernare pentru 2025–2028 este, fără îndoială, cel mai tehnic și mai detaliat document de politică publică elaborat în România ultimilor ani. Cu toate acestea, severitatea măsurilor fiscale, amploarea reformelor administrative și riscul unui val de nemulțumiri sociale pun sub semnul întrebării fezabilitatea implementării sale într-un climat democratic tensionat.
În absența unui dialog real cu societatea civilă și partenerii sociali, aceste măsuri pot deveni o armă cu două tăișuri: pe de o parte, pot salva România de la derapaje bugetare periculoase; pe de altă parte, pot eroda capitalul politic al guvernului și alimenta valurile de populism și radicalism.
Rămâne de văzut dacă această coaliție va avea forța, coerența și curajul necesare să transforme acest proiect ambițios într-o realitate funcțională sau dacă, sub presiunea intereselor de partid și a nemulțumirii publice, totul va rămâne un nou experiment ratat pe hârtia Programului de Guvernare.
Analiză politică realizată de: Mircea Fluieraș, redactor Occidentul Românesc