Ziua pelinului și măsurișul oilor

Asemeni celorlalte luni ale anului şi cea de-a cincea lună din actualul calendar îşi are valenţele sale în ceea ce înseamnă tradiţie şi spiritualitate. Chiar dacă această lună nu pare a fi una tocmai bună şi aici mă refer doar la două aspecte şi anume: “a fi cu buricul prin mai” sau a fi mai plăpând din naştere şi “nunţile din mai nu sunt bune”, există suficiente motive să pornim plini de speranţe în a descifra înţelesul acestei luni. Pornim descifrarea calendarului de la baza acestuia, şi anume de la astronomie.

De la zeităţi greceşti la “măsura oilor”

Ştim că luna mai are 31 de zile şi pe parcursul acesteia ziua creşte cu o oră şi patru minute, timp deloc neglijabil, iar numele acestei luni ar putea deriva de la zeiţa grecească Maia, identificată la romani cu Bona Dea, continuându-se astfel acest ciclu ar fertilităţii demarat în lunile anterioare. În tradiţia populară românească, lunii mai i se mai spune şi Florar, Frunzar sau Luna Ierburilor, întrucât aceasta este luna în care se manifestă o explozie de vegetaţie, copacii prind culoare şi viaţă prin frunze şi flori, muncile agricole se intensifică şi, aşa cum spun ţăranii noştri, e timpul de ieşit în grădină. Evident e vorba de grădina de zarzavaturi, prima care intră în atenţia oamenilor. Începutul lunii însă e unul cu multe emoţii pentru aceştia. Dacă nu a brumat sau îngheţat în aprilie, atunci există mari şanse să îngheţe la începutul lunii mai, lucru atât de des verificat. Tot luna mai dă startul strânsului turmelor de oi şi vaci, de 1 mai se adunau oile şi se mai adună şi acum, iar în anumite locuri, mai ales în zona montană, se face şi “măsura oilor”, iar pe 20 mai, aproape de Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena, se adună vacile în cirezi, după ce în prealabil au avut loc tocmirile de baci şi ciobani. În lumea satului nu totul este schimbat în bani. Şi acum, ca şi odinioară, ciobanii primesc “premânda” o parte în bani, iar cealaltă “în bucate” sau “de dulce”.

Ceea ce se traduce prin cantităţi bine definite de porumb sau grâu dar şi o bucată de slănină sau câteva kilograme de caş. Depinde de la sat la sat şi de la obicei la obicei. Tot aici mai trebuie spus că ciobanii se “bagă pe lapţi” sau „pe brânză”. Din prima categorie sunt cei care trebuiau să ofere proprietarului de animale nu caşul făcut din lapte ci să ia lapte la intervale binedeterminate şi să îşi prepare singur caşul acasă.

Armindenul sau Ziua pelinului

În tradiţia populară, prima zi a lunii mai, începutul verii, pe lângă mult trâmbiţata zi a muncii sau Ziua pelinului sau a beţivilor este sărbătorit Armindenul, denumire utilizată mai ales de către locuitorii din sudul ţării. Numele de Armindeni provine de la Sfântului Ieremia, pe care ortodocşii îl prăznuiesc în această zi şi se traduce prin „ziua lui Ieremia”, cuvântul provenind se pare din slavonă. Armindenul sau „pomul de mai” este de fapt o ramură verde sau un pom curăţat de crengi până aproape de vârf şi împodobit cu flori şi spice de grâu, simbolizând un vechi zeu al vegetaţiei, care proteja recoltele şi animalele. Acesta se aduc din pădure cu o zi înainte, iar de 1 Mai se pune în faţa casei, unde se va lăsa până la seceriş. Din lemnul Armindenului se face foc pentru a se coace pâine din grâul nou. Ramura verde are şi scopul de a îndepărta strigoii, dar şi de a aduce aminte de prigonirea lui Iisus. Se crede că pe vremea când Irod omora copiii, la sfârşitul zilei a pus o ramură verde la o poartă, pentru a şti de unde să înceapă măcelul a doua zi. Numai că a doua zi apăruseră ramuri verzi la toate casele iar Irod nu l-a mai putut găsi pe Iisus. Dacă în vremuri apuse se făceau astfel de lucruri, în vremurile noastre ziua de 1 Mai este asociată de cele mai multe ori cu „ieşitul la verde”, aşa cum este întâlnită expresia pentru picnic în zona Bistriţei. E momentul pentru a frige un miel la grătar şi a bea vin, însă doar roşu, deoarece se spune că, în această zi, vinul roşu băut ar schimba sângele şi ar da vigoare. Se mai crede că fasolea semănată în această zi creşte mai cu spor, iar în alte părţi există credinţa că dacă de Armindeni plouă, atunci va mai ploua alte 40 de zile. Şi tot legat de ploaie şi fertilitate, în tradiţia populară mai există o vorbă care spune: „De nu plouă-n mai, nu-i mălai!”

Câte bordeie, atâtea obiceiuri

Alte zile marcante ale lunii mai sunt: Sfântu Gherman, marcat pe 12 mai; Constandinu Puilor sau Constantin Graur pe 21 mai şi Ioan Fierbe Piatră pe 25 mai. Ziua de 12 mai se mai numeşte şi Hramul viermilor. Este o zi în care e bine să nu munceşti pentru a-ţi apăra cultura de invazia viermilor sau lăcustelor, dar şi de norii care pot aduce grindină. Constandinul puilor, marcat pe 21 mai, coincide cu Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena. Se crede că păsările codrului îşi învaţă în această zi puii să zboare. Tot în această zi se crede că e ultima zi în care se mai poate semăna porumbul.

A consemnat, Timeea Opreanu – Cluj-Napoca

Foto: Vasile Timoc