Scurte considerații psihologice despre tipurile de politicieni în context de alegeri

175

Politicienii (iar aici mă refer mai ales la lideri, la cei din diverse poziții de conducere) pot fi analizați și au fost analizați în demersuri de psihologie politică prin prisma unor atribute psihologice extrem de diverse, mai ales cognitive (ex. cum gândesc/cum decid) și comportamentale (ex. ce fac efectiv), fără a lipsi și unele atribute subiectiv-emoționale (ex. echilibru și autocontrolul emoțional) sau psihobiologice (ex. temperament), inclusiv sumative (ex. de personalitate), rezultând diverse tipologii cu rol orientativ pentru cetățean.

Exploratoriu, avansez aici un astfel de demers, luând în calcul explicit raportările cognitiv-comportamentale ale unui politician față de (1) propriile interese, (2) interesele partidului și (3) interesele țării. Sunt trei aspecte pe care le consider extrem de relevante pentru a înțelege psihologia politicianului, ghidându-ne astfel în decizii față de acesta. Rezultă astfel, orientativ, fără pretenția de tipologii complete, dar cu potențial rol pragmatic, aproximativ trei categorii mai importante de politicieni:

  1. Oameni care pun interesul lor mai presus decât interesul partidului și/sau al țării. Aceștia sunt simpli oameni care fac politică, puși pe satisfacerea intereselor personale, fie acestea politice (ex. dorința de putere/funcții) sau non politice (ex. dorința de îmbogățire/faimă). Din păcate, în prezent, cei mai mulți lideri din țară, așa cum îi văd eu, se înscriu în această categorie, disperați după funcții și candidaturi, chiar atunci când nu au șanse sau justificare rațională, iar acest lucru, mai mult, adesea îngroapă și partidul și nu reprezintă un bine pentru țară. Pur și simplu nu înțeleg și/sau nu pot să se angajeze pentru un bine mai mare, dincolo de propria persoană. Cred că mulți putem numi ușor astfel de politicieni.
  2. Oameni care pun interesul partidului mai presus decât interesul personal sau uneori chiar al țării. Aceștia sunt deja oameni politici/oameni de partid. Am avut și avem și câțiva lideri din această categorie, care, totuși, dacă partidul funcționează bine, pot face, fie și indirect și un lucru bun pentru țară. Din nou, cred că mulți putem numi ușor astfel de politicieni.
  3. Oamenii care pun interesul țării mai presus decât interesul personal sau al partidului. Aceștia nu sunt simpli oameni care fac politică, nu sunt simpli oameni politici/oameni de partid, ci sunt oameni de stat! Ei știu rațional când să se bată pentru putere, când să renunțe (adesea temporar, deoarece pentru astfel de oameni mereu apar din nou oportunități) și când să-i susțină pe alții care pot face mai mult bine țării. Ei sunt oameni care construiesc direct binele pentru țară. Nu-i ușor, dar cred că putem numi și astfel de politicieni.

În acest moment, la prezidențiale, România are nevoie de oameni de stat sau, în cel mai rău caz, de oameni politici/oameni de partid. La nivelul alegerilor parlamentare, ar fi nevoie de același lucru, dar, realist vorbind, putem spera mai ales la un amestec de oameni de stat și de oameni politici/oameni de partid, fiind de dorit ca acest mix să fie dominat de primul tip.

M-aș bucura să am șansa să votez un om de stat la alegerile prezidențiale! Așa cum arătam aici (https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/leadership-ul-actual-din-politica), îl vom putea recunoaște (1) dacă este educat, (2) are deja un nivel mulțumitor de bunăstare personală, (3) nu este disperat și grăbit să-și asume funcții, (4) dar nici nu pare că se sacrifică sau că trebuie rugat să-și asume funcții și (5) este un lider care pune țara în fața intereselor personale și de partid, asumându-și funcții doar justificat, după analize atente la nevoile reale ale țării. Să fim atenți și să-l găsim!

Autor: Daniel David (Profesor Universitar Doctor, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca)

Material publicat în ediția lunară pe septembrie 2024

Daniel David (n. 23 noiembrie 1972, Satu Mare) este profesor „Aaron T. Beck” de psihologie clinică şi psihoterapie (ştiinţe cognitive clinice) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, preşedinte al International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health, al Colegiului Psihologilor din România, filiala Cluj (2005-2012) şi al Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (2000-2012). În prezent (2009-) este profesor asociat (adjunct professor) şi la prestigioasa instituţie medicală Icahn School of  Medicine at Mount Sinai, New-York, SUA şi directorul programului de cercetare la Albert Ellis Institute, New York, USA, un institut de referinţă la nivel internaţional pentru cercetarea şi practica în psihoterapie şi sănătate mintală (vezi aici). De asemenea, a fost membru al Scientific Review Group în Social Sciences în European Science Foundation. În anul 2017 a fost ales preşedintele Asociaţiei Psihologilor din România, iar din 2020 este rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În 2022 a fost ales în Academia Română și în Academia Europaea (the Academy of Europe), fiind inclus în 2021 între primii 2% cei mai citați oameni de știință ai lumii pentru toată cariera în psihologie clinică și între primii 2% cei mai citați oameni de știință ai lumii în toate domeniile științei specific în anii 2019/2020/2021 (în analiza Stanford-Elsevier asupra publicațiilor indexate Scopus).

Daniel David este unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă din România. Campania ziarului Cotidianul din 2005  l-a selectat în „Generaţia Aşteptată”, ca fondator de şcoală de psihologie clinică şi psihoterapie cognitiv-comportamentală. În 2007 a fost finalist al campaniei „Clujeanul Anului„, în 2010 a fost distins cu „Premiul Flacăra” pentru ştiinţă (Premiile Flacăra sunt unele din cele mai vechi şi prestigioase premii din media românească vezi aici), iar în 2012 a primit premiul „Constantin Rădulescu Motru” al Academiei Române (pentru o lucrare publicată la Oxford University Press). Campania ProTV/Gândul/PROSport/Sport.ro/Ziarul Financiar/Mediafax – „De Ce Iubesc România„(2012) – şi campania Realitatea TV – „Trezeşte România” (2012) – l-au avut ca invitat. Proiectul ziarului Adevărul (2013) l-a inclus în „Cei Mai Frumosi Români” şi a apărut de mai multe ori în ediţia de weekend a acestui jurnal, în relaţie cu activităţile proprii de cercetare (ex. psihoterapie/roboterapie, psihologia românilor). Foreign Policy România l-a inclus în anul 2013 în Top 100 „Oameni care mişcă ţara în direcţii bune”, pentru activităţile de cercetare/inovare.  A fost consilier personal pentru cercetare/ştiinţă al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice (2005 şi 2016), iar în anul 2008, la propunerea autorităţii naţionale pentru cercetare ştiinţifică,  a fost decorat pentru ştiinţă cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler.