Parisul, cultura și creativitatea Wandei Mihuleac – O călătorie remarcabilă în lumea artei contemporane
Wanda Mihuleac s-a născut și a crescut în România, dar și-a desfășurat activitatea artistică după ce s-a stabilit la Paris în 1988. Cu o carieră extinsă, demersul Wandei Mihuleac nu poate fi redus la un singur stil sau gen artistic. În anii ’70-’80, a devenit cunoscută prin proiecte experimentale variate, marcându-se prin abordări artistice diversificate, de la expoziții la colaborări cu personalități remarcabile din lumea culturii și artelor.
Artista și-a câștigat recunoașterea la nivel internațional prin numeroase expoziții desfășurate în diverse țări, precum Franța, SUA, Brazilia, Japonia, Germania, Spania, Anglia, Slovacia, Cehia, Italia și multe altele. După stabilirea sa la Paris, în 1988, a inițiat colaborări inedite cu personalități precum Jacques Derrida, René Berger, Umberto Eco, Hélène Cixous și Emil Cioran contribuind astfel la peisajul cultural și artistic parizian.
Foto: 1989 – Emil Cioran semnând cartea „Chance de l’échec”
În prezent, Wanda Mihuleac conduce Editura Transignum în Paris, unde își continuă activitatea artistică și editorială. Unul dintre proiectele sale recente notabile este „Le Conseil Européen des Roumpfs”, realizat în colaborare cu artistul francez Alain Snyers. Acest proiect satiric explorează teme legate de vocația politică și aduce o contribuție distinctivă la conceptul de „artă contextuală”.
Wanda Mihuleac se remarcă și prin inovația sa în domeniul cărților de artist și cărților-obiect. Proiectul „101 Livres-Ardoises & Wanda Mihuleac” adună diverse cărți-obiect, cărți-tăblițe, și alte creații inedite care îmbină poezia, vizualul, desenul, și formele unor obiecte, oferind o perspectivă unică asupra textelor scriitorilor.
Prin diversitatea demersului său artistic și angajamentul în explorarea creativă, Wanda Mihuleac aduce o contribuție semnificativă la evoluția artei contemporane în Franța și în lume. Colaborările sale internaționale, expozițiile variate și inovațiile în domeniul cărților de artist marchează o carieră remarcabilă și continuă să inspire generații de artiști. Wanda Mihuleac rămâne un exemplu de inovație și influență în peisajul artistic internațional, iar contribuțiile sale rămân relevante în contextul artei contemporane din Franța și din întreaga lume.
Pentru talentul său și întreaga activitate artistică internațională, Wanda Mihuleac a fost nominalizată în Campania Excelenței Românești din afara granițelor, „Noi susținem excelența!”, ediția 2023-2024, un proiect cultural independent lansat de Occidentul Românesc la 15 ianuarie 2015.
Foto: Jacques Derrida semnând cartea „Q poésie”
Kasandra Kalmann Năsăudean: Cum a influențat experiența dumneavoastră din România demersul artistic în Franța?
Wanda Mihuleac: Demersul meu artistic din Franța este o continuare a celui din România. Nu a existat o sciziune între ce am făcut când locuiam la București și de când am atelierul la Paris. Dacă vizionați pagina mea Web, www.wanda-mihuleac.com se poate observa această continuitate. De altfel, cei 40 și ceva de ani cât am locuit la București au fost împodobiți cu scurte călătorii în diferite țări, cu ocazia bienalelor și expozițiilor la care am participat ca artist român.
Kasandra Kalmann Năsăudean: Cum a evoluat colaborarea cu personalități precum Jacques Derrida și Umberto Eco în procesul creativ?
Wanda Mihuleac: Am avut șansa să-l cunosc pe Emil Cioran cu care am realizat o carte de artist cu titlul „Chance de l’échec” (norocul eșecului, sau șansa de a eșua). Cartea, cu aforismele lui Cioran și cu gravurile mele se află în colecția Bibliotecii Naționale a Franței (BNF). O altă șansă a fost și întâlnirea cu Jacques Derrida, ca urmare a diplomei mele la Universitatea Paris 1 Sorbona, care avea ca temă: deconstrucția în câmpul artelor vizuale. Relația cu acest mare filozof a fost foarte importantă pentru mine, și faptul că Jacques Derrida a acceptat să realizăm trei cărți împreună (ERRADID, QU’ES QUE LA POESIE, OR). Am avut bucuria să-l regăsesc la București, la Institutul Francez, unde am expus cartea-obiect ERRADID, care este o anagramă a numelui Derrida. Domnia sa a prezentat expoziția mea cu titlul „Arta grefei”, la New York în anul 2001.
Kasandra Kalmann Năsăudean: Care sunt provocările și recompensele de a explora teme politice prin arta satirică, așa cum ați făcut în „Le Conseil Européen des Roumpfs”?
Wanda Mihuleac: Tematica politică am început-o încă din 1974, în România, când am realizat o instalație efemeră filmată. Se numea „emblema, secera și ciocanul”. Pe terenul unei gospodarii colective de stat, la Bragadiru, în județul Ilfov, împreună cu familia mea și prieteni apropriați, am construit acel „logo” din cărămizi. Pe măsură ce zidul creștea, semnul devenea o incintă închisă, o închisoare. Totul a fost filmat de un prieten cameraman, iar filmul este acum în colecția Centrului Pompidou de la Paris. În Franța, la Paris, am mai realizat acțiuni furtive, oarecum legate de evenimente politice, precum referendumul din 2005 pentru validarea constituției europene. Acțiunea stradală, t-shirturile, afișele lipite pe străzi aveau sloganul OUIN și NOUI (oui+ non ; non+ oui în 2019. Împreuna cu belgianul Alain Snyers am conceput campania electorală pentru alegerile europene a Roumfilor (între roum + strumf) o serie din afișele stradale și editarea unei cărți cu același subiect.
Kasandra Kalmann Năsăudean: Cum vedeți rolul cărților de artist în contemporaneitate și cum abordați inovația în acest domeniu?
Wanda Mihuleac: Ca editor al Les éditions Transignum încerc să impun o viziune globală a cărții de artist: o legătură intrinsecă între text și imagine, dar și sonorizarea cărții, printr-un QR cod cu muzica realizată de un compozitor, înglobând vocea poetului sau poetei cu sonoritățile instrumentale sau electro-acustice. Cred ca această căutare de „operă totală” corespunde inovației editurii europene. În aceiași ordine de idei încerc să promovăm cărțile, organizând la lansarea lor evenimente pluridisciplinare în direct, cu performanțe de dans contemporan, proiecții video și lecturi performante participative cu publicul; astfel publicul devine din spectator în actant la acțiunea artistică.
Kasandra Kalmann Năsăudean: Care sunt planurile dumneavoastră viitoare în ceea ce privește activitatea artistică și editorială?
Wanda Mihuleac: Planurile viitoare sunt pe scurtă și pe lungă durată; expoziția mea retrospectivă cu titlul „ECOLOGICA” a fost vernisată la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, pe data de 25 aprilie a.c., apoi participarea cu standul Transignum, la „piața de poezie din Paris” în iunie; participarea cu proiectul colectiv pluridisciplinar POESPORT în cadrul Olimpiadei culturale, care se va desfășura la Paris în luna iulie; participare cu cărți și performanțe în limba italiană la Palermo, în cadrul schimburilor culturale dintre Facultatea Paris 1 Sorbona și Universitatea de Artă din Sicilia în luna octombrie; expoziție colectivă „Ad literam” la sala Arcub București; în noiembrie, participarea cu cărți de artist la târgul de carte de la Frauenfeld Zürich (Elveția); pentru 2025 pregătesc o ediție pluridisciplinară în jurul poemelor lui Fernando Arrabal, muzica compozitorului Jean Yves Bosseur (interpretată la pian de Dana Ciocârlie și voce de I. Rugerri), care include recitarea lui Arrabal, în franceză și spaniolă, concepția grafică și ilustrații de subsemnata.
Kasandra Kalmann Năsăudean: Cum vedeți evoluția artei contemporane și contribuția sa la dialogul cultural internațional?
Wanda Mihuleac: Din păcate, evoluția artei contemporane este legată de manageriatul financiar, și ca să fii absolut independent trebuie să te plasezi înafara sistemului comercial al galeriilor și a agențiilor de artă, ceea ce presupune și o independență financiară; sigur că există o artă alternativă, așa cum exista și în România în anii ’60 – ’89, în afara circuitului comercial, prin asociații de artiști, scriitori și compozitori. Oricum, astăzi totul este la nivel internațional virtual sau real.
Kasandra Kalmann Năsăudean: Ce sfaturi aveți pentru tinerii artiști care își doresc să-și construiască o carieră internațională și inovatoare?
Wanda Mihuleac: Nu-mi place să dau sfaturi deoarece nu știu în ce calitate să mă situez ca să-mi permit să sfătuiesc pe cineva. Arta este o aventură individuală, care se împărtășește sau nu, cu o colectivitate: există artiști singuratici în atelierul lor, necunoscuți în timpul vieții, și artiști-manageri, care știu cum se eșafodează o „carieră”.
Material publicat în ediția lunară a Occidentului Românesc, cu numărul 157/ mai 2024.
Un interviu realizat de: Kasandra Kalmann Năsăudean
Fotografii: Arhiva personală Wanda Mihuleac