Concursul de pictură
Dody-i pictor renumit.
O idee i-a venit:
Pe pici să-i iniţieze
Căci vrea să organizeze
Un concurs nou de pictură,
Portret şi caricatură.

Şevaletul şi l-a pus
În grădină şi s-a dus
Să aducă şi vopsele
În ulei şi-acuarele;
Apoi pensule – mari, mici –
Numai bune pentru pici.
Luky-i este de-ajutor,
Pregăteşte cu mult spor
Pânzele pentru pictat,
Apă pentru combinat
Cu vopsele; ce culori
Vor ieşi! Îl trec fiori
Căci, vezi, el a mai pictat
Când Dody n-a observat;
„A pictat” e mult de spus,
Câteva culori a pus
Pe-ale sale degeţele
Şi-apoi a întins cu ele
Pe hârtia grea, cretată,
Toată vopseaua deodată.
„Ceva abstract a ieşit.
Încă nu m-am lămurit.
Pe Dody l-am auzit:
Pentru dactilopictură
Nu-ţi trebuie-nvăţătură,
Doar să ai, din plin, talent….
De-ăsta am eu, evident!
Luky nu se poate-abţine:
Pânza asta-i pentru mine;
Astăzi, chiar de dimineaţă,
Îmi dau… talentul pe faţă!
Şi-a-nceput cu dibăcie
Să-mi facă portretul mie”.
Nataşa e balerină,
Are glezna foarte fină
Şi o coadă cam stufoasă…
Acum pare mânioasă;
Mai departe-a povestit:
„Eu nici măcar n-am clipit,
Ca să-mi iasă ochii bine…”
(Chiar nu-i are orişicine:
Minunaţi, verzi, larg deschişi!)
„El mi i-a făcut… piezişi!”
Autor: Prof. Letiția Coza – Senior Editor OR