Ghid pentru lucrătorul român în Spania
În data de 22 iulie 2011, Consiliul de Miniștri spaniol a adoptat, la propunerea ministrului muncii și imigrației, reactivarea condiției de autorizare prealabilă a accesului lucrătorilor români pe piața muncii din Spania. Au nevoie de autorizație de muncă: Cetățenii intrați pe teritoriul Spaniei după 22 iulie, sau cetățenii aflați pe teritoriul Spaniei care în data de 22 iulie nu erau înregistrați în regimul corespunzator în sistemul securității sociale (lucratori por cuenta ajena), sau nu au fost înscriși ca persoane aflate în căutarea activă a unui loc de muncă (demandante de empleo). În baza directivei privind drepturile de ședere ale cetățenilor din UE (Directiva 2004/38/CE), lucrătorii migranți sunt obligați să se înregistreze la autoritățile competente, în funcție de durata contractului de muncă:
a) în cazul în care lucrătorul vine cu un contract de muncă pentru o perioadă de mai puțin de trei luni, nu sunt necesare niciun fel de formalități de şedere; este suficient să dețină pașaportul sau, după caz, documentul de identitate în vigoare, în care să figureze naționalitatea;
b) pentru o perioadă de ședere pe teritoriul spaniol de mai mult de trei luni, aveți obligația să solicitați personal înregistrarea în Registrul Central al Cetăţenilor Străini/Registro Central de Extranjeros, la Oficiul pentru Cetăţenii Străini/Oficina de Extranjeros (în lipsa acestuia, la Comisariatul Provincial de Poliţie/ Comisaría Provincial de Policía) din provincia unde doriţi să rămâneţi sau să locuiţi (www.mir.es). Pentru obținerea certificatului trebuie plătită taxa de eliberare, a cărei valoare este egală cu cea plătită de cetăţenii spanioli pentru obţinerea sau schimbarea documentului de identitate. În certificatul eliberat vor figura numele, naționalitatea, domiciliul și numărul de identitate (NIE) în baza căruia se va putea cotiza şi pentru asigurările sociale.
OBSERVAȚIE: dacă nu îndepliniţi aceste formalităţi, vi se pot aplica sancţiuni proporţionale şi nediscriminatorii. Este important de ştiut că, în cazul în care nu obțineți pe loc certificatul de cetățean european, puteţi începe să lucraţi înainte de a fi în posesia acestuia, eventual prezentând angajatorului numarul de înregistrare a cererii dumneavoastră. Pentru a beneficia de anumite drepturi, cum ar fi cardul sanitar spaniol, medic de familie, servicii medicale si farmaceutice în aceleași condiții ca și cetățenii spanioli, lucrătorul trebuie să își acrediteze rezidența în Spania la primăria de care aparține, prin înscrierea în Registrul Municipal (“empadronamiento”). În cazul în care contractul de muncă depăşeşte 180 de zile, se poate efectua un control medical care va dovedi dacă lucratorul este apt din punct de vedere fizic și psihic să desfăşoare activitatea specifică postului. Pentru a exercita anumite profesii vi se poate cere recunoașterea sau omologarea studiilor absolvite în România, responsabilitate care revine Ministerului spaniol al Educaţiei. Un caz special îl reprezintă recunoaşterea studiilor de asistent medical generalist (și a altor studii în domeniul medical), pentru care este necesară obţinerea unui certificat emis de Ministerul Sănătății din România, certificat care permite recunoașterea studiilor de asistent medical generalist în statele membre ale Uniunii Europene. Condițiile pentru obținerea acestuia pot fi găsite la urmatoarea adresa:
http://www.ms.ro/pagina.php?id=139.
Raportul de muncă angajat–angajator este reglementat în Spania prin Constituţie, Codul Civil, Codul Muncii (Estatuto de los trabajadores) și contractele colective de muncă. Contractele se încheie pe durata nedeterminată sau determinată, cu normă întreagă sau timp parțial de lucru. Pot fi încheiate în forma scrisă sau verbală (exp. Angajaților în gospodarii/”empleados de hogar”).
În Spania există diferite convenţii colective de muncă în funcţie de zonele geografice şi de activităţi. Din acest motiv, nu întotdeauna condiţiile de muncă ale lucrătorilor din provincii diferite sunt aceleaşi.
Salariul acordat angajatului nu poate fi mai mic decât salariul minim interprofesional stabilit de Guvern pentru anul în curs pentru munca pe timp complet. În anul 2011, valoarea acestuia a fost stabilita la 641,40 euro pe lună/21,38 euro pe zi. Înainte de începerea activităţii lucrative, angajatorul trebuie să înscrie angajatul ca salariat al său la sistemul de securitate socială spaniol (Seguridad Social: www.seg-social.es), pentru ca ulterior acesta să poată beneficia corespunzător de drepturi în caz de șomaj, boală, accidente, maternitate, pensie, invaliditate, prestații pentru deces și urmași. Sistemul de securitate socială spaniol cuprinde sistemul general (regimen general), aplicabil majorității categoriilor de lucrători și sistemele speciale (regimenes especiales) pentru lucrători în sistemul agrar, lucrători independenți, personal casnic, navigatori și mineri. Pentru a beneficia de prestațiile pentru șomaj un lucrător trebuie să cotizeze la sistemul de securitate socială cel puțin 360 zile în ultimii 6 ani și să nu se găsească în vreunul din cazurile de incompatibilitate stabilite prin lege, pentru această perioadă minimă de cotizare având dreptul la plata prestațiilor timp de 4 luni. Perioada maximă de plată a prestației pentru șomaj este de 24 luni. Pentru obținerea prestației pentru șomaj lucrătorul trebuie să se adreseze Serviciului Statal de Ocupare spaniol (SEPE/INEM:www.sepe.es), sau filialei regionale a acesteia, atunci când relația de muncă s-a încheiat (excepție cazul de demisie).
În cazul părăsirii teritoriului spaniol, pentru a primi în continuare ajutorul de șomaj la care are dreptul în Spania, lucrătorul trebuie să anunțe Serviciul Statal de Ocupare spaniol (SPEE/INEM) înaintea plecării și apoi, în termen de 7 zile, să contacteze agenția de ocupare din țară în care se deplasează (în România, Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă – ANOFM: www.anofm.ro). Conform regulilor europene, în țara de destinație va beneficia de prestațiile de șomaj oferite de statul spaniol timp de maxim 3 luni, pe durata cărora să își caute activ un loc de muncă. Lucrătorii care își încetează activitatea profesională și îndeplinesc cerințele prevăzute de lege pot beneficia de pensionare parțială, anticipată sau pentru limită de vârstă (65 ani). Pentru a avea drept la plata pensiei, persoana trebuie să fi contribuit cel puțin 15 ani, dintre care măcar ultimii 2 să fie cuprinși în perioada de 15 ani dinaintea datei pensionării. Pentru a primi o pensie integrală un lucrator trebuie să fi platit contribuții pentru pensie 35 de ani. În vederea stabilirii perioadelor în care un lucrător beneficiază de dreptul la prestații contributive, acesta beneficiază de aplicarea principiului totalizării drepturilor obținute în alte state membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiul Economic European în care a cotizat pentru securitatea socială, fiecare țară acordând lucrătorului suma la care are dreptul ținând cont de cotizațiile realizate pe teritoriul său. Și membrii familiei lucrătorului au obligația de a se înscrie în Registrul Central al Cetățenilor Străini.
Pentru copiii care îl însoțesc, lucrătorul poate beneficia de alocația acordată în România, sau, în cazul în care venitul pe familie este mai mic decât cuantumul stabilit anual de legea spaniolă, poate solicita prestația pentru întreținerea copilului. Statul spaniol nu oferă alocație pentru copii. Copiii lucrătorului au dreptul la educaţie în Spania în aceleaşi condiţii ca şi copiii cetățenilor spanioli. Aceştia vor beneficia, de exemplu, de dreptul la tratament egal privind acordarea burselor de studiu. Învăţământul este, ca şi în România, obligatoriu şi gratuit. Până în clasa a noua, pentru înscrierea la școală nu este nevoie de acte traduse și legalizate care să ateste situația școlară, repartizarea fiind făcută doar în funcție de vârsta copilului și de domiciliu. Pentru obținerea în Spania a anumitor drepturi se aplică principiul exportului de prestații, conform căruia lucrătorul poate beneficia în Spania de anumite prestații la care are dreptul în România, ceea ce face necesară corespondența între instituțiile omologe din cele două state, pentru recunoașterea și stabilirea acestora. În acest caz este nevoie de formularele europene prin intermediul cărora instituția spaniolă va obține toate informațiile necesare pentru a determina și atesta drepturile la prestații. Înainte de a pleca, lucrătorul trebuie să ceară instituțiilor competente să îi furnizeze formularele potrivite.
Acestea sunt principalele formulare :
– pentru detașări în străinătate și drepturi la prestații de sănătate și de maternitate, și sunt eliberate de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), în funcție de conținut;
– pentru calculul și plata pensiilor, pe care le eliberează Casele Județene de Pensii Publice (CJPP);
– pentru dreptul la prestații de șomaj, care sunt eliberate de Agențiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă (AJOFM) ;
– pentru diverse prestații familiale, acestea fiind eliberate, în funcție de conținut, de Agențiile teritoriale pentru prestații sociale, Serviciile de evidență a persoanelor din cadrul primariilor, unitățile școlare unde învață copiii lucrătorului, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Județeană. Dacă lucrătorul nu a cerut formulare potrivite înainte de a pleca, dreptul la prestații poate fi cerut și direct din Spania de către lucrător sau împuternicit. De asemenea, instituția din Spania are posibilitatea să comunice direct cu instituția competentă din România pentru a obține informațiile de care are nevoie, furnizate prin formulare. Acest lucru ar putea, totuși, să întârzie considerabil soluționarea cazului. Instituțiile competente din Spania în raport cu formularele E sunt: pentru majoritatea categoriilor de formulare, Institutul Național de Securitate Socială (INSS) prin rețeaua sa de centre de atenție și informații pentru cetățeni (CAISS), iar pentru seria de formulare privind dreptul la prestații de șomaj organismul competent este Serviciul Statal de Ocupare (SEPE/INEM) prin rețeaua sa de agenții de ocupare. Atunci când se prezintă unei instituții spaniole un formular în limba română, aceasta poate să-l compare cu unul redactat în limba spaniolă, conținutul formularului fiind lesne de înțeles. Datorită conținutului explicit, problemele lingvistice nu ar trebui să constituie un obstacol pentru valorizarea drepturilor de securitate socială.
NOTA: Pentru obținerea de informații suplimentare pot fi consultate site-ul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale (www.mmuncii.ro), al Ministerului Muncii și Imigrației Spaniol (www.mtin.es) și portalul EURES al mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă (www.europa.eu/eures).
În cazul apariţiei unor conflicte de muncă cetăţenii români se pot adresa următoarelor instituții:
– Inspecția Muncii și Securității Sociale spaniole (Inspeccion de Trabajo y Seguridad Social), sediul central sau direcțiile teritoriale și provinciale.
Sediul Central: Calle Agustin de Bethancourt, 4, 28003 – Madrid
Tel: 0034 91 363 00 00 / Fax: 0034 91 363 0678
E- mail: webitss@mtin.es / http: www.mtin.es
– Ministerul de Interne – Direcția Generală de Poliție (Ministerio del Interior-Direccion de la Policia y de la Guardia Civil)
Adresa: Avda Pio XII 50-E 28016, Madrid
Tel.: (91) 302-41-91; http://www.mir.es / www.policia.es
– Filiala sindicatului la care este afiliat, ai căror juriști și avocați îl pot consilia și îi pot inclusiv apăra interesele (Union General de los Trabajadores – UGT: www.ugt.es / Comisiones Obreras – CCOO: www.madridsindical.es).
– Tribunalul național – www.poderjudicial.es
– În România: Direcţia Medierea Muncii, din cadrul ANOFM
Tel: 004 021 303 98 32
Fax: 004 021 311 07 38
E-mail: dmm@anofm.ro
www.muncainstrainatate.anofm.ro
Despre aceste demersuri este indicat să fie informat și atașatul pe probleme de muncă și sociale din cadrul Ambasadei de la Madrid.
Telefon: 0034.913.507.356
Fax: 0034.913.452.917
E-mail: mihaela.nica@embajadaderumania.es
ATENȚIE: munca ilegală constituie infracțiune și are consecințe atât pentru angajat, cât și pentru angajator!
Alte informații utile:
Persoanele care nu sunt salariate, lucrători independenți (autonomi) sau titulare ale unei pensii de bătrânețe, nici membrii de familie ai unei persoane care face parte dintr-una din categoriile menționate, nu sunt protejate de dispozițiile comunitare în domeniul securității sociale, deci nu pot beneficia de asistență sanitară gratuită acordată în Spania decât dacă prezintă o adeverință privind lipsa veniturilor în România, obținută de la administrația financiară din România și o adeverință de la Casa de Asigurări de Sănătate privind lipsa unei asigurări de sănătate în România. În anumite cazuri o asigurare privată le poate asigura o anumită protecție. Este important ca la plecarea din țară, dacă nu au deja un contract de muncă asigurat, cetățenii și membrii de familie ai acestora să solicite cardul european de asigurare de sănătate, care le poate asigura asistența sanitară până în momentul angajării în Spania și al cotizării la sistemul spaniol de securitate socială. O problemă încă nerezolvată: deciziile privind procentul (gradul) de invaliditate sunt luate conform legislației naționale, de către instituțiile naționale ale fiecarui stat, existând diferențe considerabile între criteriile de stabilire a procentului (gradului) de invaliditate, definite în legislațiile naționale. Dispozițiile comunitare nu armonizează sistemele naționale de securitate socială, ci doar le coordonează. Rezidența legală, necesară pentru a beneficia de anumite drepturi, presupune înscrierea în Registrul Central al Cetăţenilor Străini, nu doar consemnarea domiciliului în Registrul Municipal. În cadrul prestațiilor de securitate socială nu sunt incluse și cheltuieli pe care le-ar presupune repatrierea corpului neînsuflețit în caz de deces, pentru aceasta fiind necesară o asigurare suplimentară.