Explorând frontierele jazzului cu pianista Ramona Horvath, ambasadoarea jazz-ului românesc pe scenele internaționale

Ramona Horvath, o prezență strălucitoare pe scenele internaționale de jazz, este recunoscută nu doar pentru virtuozitatea sa la pian, ci și pentru abordarea muzicală diversificată și captivantă. Cu un background muzical solid și o carieră în continuă ascensiune, Ramona Horvath este recunoscută ca fiind unul dintre cei mai apreciați pianiști de jazz din Franța și nu numai.

Născută la București într-o familie de muzicieni, Ramona și-a descoperit pasiunea pentru pian încă de la o vârstă fragedă. Cu o mamă româncă și un tată maghiar, a fost expusă la o varietate de influențe muzicale, de la tradițional la jazz și muzică clasică. Această diversitate se reflectă în mod distinct în abordarea sa artistică ulterioară.

După ce a obținut diploma de solistă în pian clasic la Conservatorul Național de Muzică din București, drumurile muzicale ale Ramonei au ajuns să se intersecteze cu cele ale celebrului pianist american de origine maghiară, Jancy Korossy. Această întâlnire a fost un moment crucial care a determinat schimbarea traiectoriei muzicale a Ramonei, de la clasic la jazz. Colaborarea cu Korossy s-a concretizat într-un album semnat de compania „Electrecord” și intitulat „Dor de Acasă” (2008), un proiect de excepție care a fost premiat drept „Cel mai bun disc de jazz al anului” în România, în 2009.

Stabilită în prezent la Paris, Ramona a devenit una dintre figurile emblematice ale jazzului francez și este în plină ascensiune pe scenele europene. A reușit să creeze un renume solid, susținând concerte în săli prestigioase europene precum Sala Radio ORF și Bösendorfer Salon – Musikverein în Viena, Placio Foz din Lisabona, Ateneul Român și Sala Radio din București, Opera Națională Maghiară din Cluj-Napoca, Grand Théâtre d’Angers, dar și în cele mai cunoscute cluburi de jazz: Hot Club din Lisabona, Porgy & Bess din Viena, Casa del Jazz în Roma, Sunset Sunside, Duc des Lombards din Paris, Jamboree Jazz Club din Barcelona.

Sub eticheta celebră „Black&Blue”, Ramona a lansat trei albume în formule muzicale diverse: trio, cvartet și duo. Albumul „Le Sucrier Velours”, înregistrat duo cu contrabasistul francez Nicolas Rageau a fost întâmpinat cu entuziasm și de presa internațională și a contribuit la consolidarea poziției sale ca artistă de prim rang.

În 2010, Ramona Horvath și-a făcut loc în vibrantul peisaj al jazzului parizian. Aici, și-a construit primul trio cu Guillaume Duvignau la contrabas și Frédéric Sicart la tobe, alături de care a început să cânte în cluburile de jazz din Paris. Apoi, întâlnirea cu contrabasistul Nicolas Rageau a marcat începutul unei noi colaborări și a unor noi proiecte muzicale, care s-au concretizat prin înregistrarea primului disc în leader al Ramonei: „XS Bird” (2015), dedicat memoriei mentorului său, Jancy Korossy. Au urmat discurile „Lotus Blossom” (2017) în quartet, și „Le Sucrier Velours” (2019) în duo. În noiembrie 2023, Ramona a lansat cel de-al patrulea album „Carmen’s Karma”, în trio, alături de Nicolas Rageau la contrabas și Antoine Paganotti la baterie.

Ramona Horvath a devenit o adevărată ambasadoare a jazzului românesc în spațiul european. Prin prestațiile sale de excepție, a avut privilegiul de a reprezenta oficial România în diverse evenimente culturale europene, aducând laude și aprecieri din partea criticii de specialitate dar și a publicului.

Alături de figuri proeminente ale jazzului, cum ar fi ghitaristul Saul Rubin (New York), saxofoniștii André Villeger (Franța), Tony Lakatos (Germania), Fulvio Albano (Italia) etc., prezentă în numeroase festivaluri din Europa, Ramona Horvath este un muzician activ pe scena de jazz internațională, fiind de altfel printre rarele (dacă nu singura) instrumentiste de jazz de origine română cu o carieră internațională.

Ramona Horvath continuă să ofere publicului său o experiență muzicală captivantă, fiind un reprezentant de seamă al jazzului în contextul internațional. Prin virtuozitatea și pasiunea sa, a reușit să traverseze granițele geografice, aducând jazzul românesc în lumina reflectoarelor internaționale.

Cu un parcurs eclectic care a evoluat de la tradiționalul pian clasic, a trecut prin muzica de film (Ramona a compus și interpretat muzica „live”, pentru prima dată, elevă fiind, pentru filmul „Independenta Românie”, un film de G. Brezeanu). Pentru a ajunge la improvizațiile îndrăznețe ale jazzului, Ramona Horvath continuă să inspire și să cucerească audiențe dincolo de granițele geografice. Cu fiecare notă interpretată, ea aduce în prim-plan pasiunea și devotamentul său pentru arta pianului și jazzului, cucerind inimi și lăsând o amprentă distinctă în lumea muzicală contemporană.

Pentru talentul său și întreaga activitate muzicală internațională, artista Ramona Horvath a fost nominalizată în campania excelenței românești din afara granițelor, „Noi susținem excelența!”, ediția 2023-2024, un proiect cultural lansat la 15 ianuarie 2015, de Occidentul Românesc.

Ce a inspirat alegerea titlului „Carmen’s Karma” pentru noul dvs. album?

Carmen este o femeie liberă, curajoasă, pasională, sensibilă, energică și perseverentă, așa cum se pare că sunt și eu. Așa mi se spune deseori. Albumul l-am înregistrat după o pauză de patru (4) ani, în bine-cunoscuta perioadă a Covidului. A fost o pauză în care am avut mult timp de introspecție. Rememorarea anilor copilăriei la București cu familia mea, colegii, prietenii, profesorii m-au făcut să-mi doresc ca următorul material pe care îl voi înregistra să fie inspirat din acei ani, ai copilăriei.

Cum descrieți evoluția dvs. artistică de la muzica clasică la jazz și cum a influențat     colaborarea cu Jancsy Korossy?

Oh, Jancy Korossy mi-a schimbat total viața! Eu vin dintr-o familie cu tradiție muzicală, am început muzica „după ureche” la trei (3) ani, mai târziu am mers la școala de muzică. Întotdeauna însă am cochetat și cu alte genuri de muzică. Pentru mine nu au existat niciodată bariere între genurile muzicale. Cred că un om talentat la muzică, cu o ureche bună, cu un simț ritmic bun, atâta vreme cât are dragoste și plăcere pentru a se dedica muzicii și evident, are șansa de a se dezvolta într-un mediu propice, poate face bine orice gen de muzică. Cum spuneam însă, maestrul Korossy pe care l-am cunoscut imediat ce am terminat studiile la Conservatorul din București, m-a primit cu mare drag să-i fiu elevă, apoi parteneră de scenă (la două piane). Anii petrecuți împreună, sfaturile, explicațiile, analizele muzicale, cântatul împreună etc., toate acestea constituie baza dezvoltării mele ca și muzician de jazz. Îi datorez mai mult decât pot exprima cuvintele.

Ce înseamnă pentru dvs. să fii percepută ca o ambasadoare a jazzului românesc pe scena internațională, și cum simțiți că aduce propria contribuție distinctivă la această formă de artă?

Mă simt onorată evident și vă mulțumesc încă o dată pentru apreciere! Nu știu dacă fac ceva în mod deosebit. Știu însă că mă simt foarte „umilă” în fața muzicii, și încerc să prezint de fiecare dată concerte care să fie de un cât mai înalt nivel calitativ. Cred că în artă, în general, și în muzică în mod special, e important să ai o identitate, o personalitate, o „voce” a ta proprie. De ani de zile mă perfecționez, și încerc să-mi creez un drum care să fie coerent cu personalitatea mea, să stabilesc un echilibru între cine sunt, de unde vin, și încotro mă îndrept.

Într-o ordine aleatorie: personalitatea, stăpânirea limbajului și a codurilor din jazz, tehnica instrumentului, fantezia, muzicalitatea și nu în ultimul rând carisma, sunt elementele care diferențiază un muzician de altul. Probabil că publicul găsește că am o bună proporție a acestor ingrediente, iar eu îi sunt recunoscătoare pentru dragostea și susținerea pe care o resimt.   Încerc să cultiv cât mai bine rădăcinile muzicii de jazz, peste care adaug în permanență ideile mele, experiențele, universul meu eclectic. Cred că acest demers este în totală coerență cu spiritul jazzului.

Cum a decurs colaborarea cu saxofonistul André Villeger pentru acest concert de la Jamborre Jazz Club, și ce elemente ale creației sale veți integra în interpretarea dvs.?

André este unul dintre cei mai importanți saxofoniști din Franța, cu un parcurs muzical de excepție. Este un mare artist, cu o foarte mare experiență de scenă și de muzică. De fiecare dată când cânt cu el simt că mai cresc puțin. Colaborez cu André de ani buni, împreună am înregistrat discul „Lotus Blossom”, în 2017, și chiar am venit în România cu tot grupul cu care am înregistrat albumul, pentru a-l prezenta și publicului român. De altfel, contrabasistul care figurează pe disc, Nicolas Rageau va fi prezent și în concertul de la Jamboree. Nicolas este partenerul meu de scenă, cel mai stabil de ani de zile. Cântăm des împreună și am înregistrat patru (4) discuri în formule diferite.

Revenind la concertul de la Barcelona, mă bucur mult să revin în acest club istoric. Prima dată am venit în august 2023 (cu Nicolas în duo) în cadrul festivalului „Mas I Mas”. Iată, acum ne pregătim să venim în formula de quartet (André Villeger la sax tenor, eu la pian, Nicolas Rageau la contrabas și catalanul Esteve Pi la baterie) cu care vom prezenta un program în care vom include teme hard-bop, piese rare din creația lui Duke Ellington și câteva compoziții. Sper să veniți în număr cât mai mare!

„Carmen’s Karma” este foarte apreciat de critici. Cum ați abordat procesul creativ în acest album în compoziții și aranjamente?

M-am inspirat mult din muzica clasică, unele teme de pe disc sună foarte apropiat de sursa de inspirație, altele sunt mult schimbate, adaptate, rearanjate, armonic, ritmic dar și melodic. Albumul prezintă cumva prin ochii muzicianului de jazz care sunt astăzi, frânturi din anii mei de muzică clasică din copilărie. Piesele sunt foarte diferite ca și ambiant, sunt multe culori în sonorități și ritmuri, e un album foarte „solar”. Mi-am dorit, și-mi doresc ca de fiecare dată când lansez un disc, ca muzica mea să se adreseze și să placă unui public cât mai larg.

Ce așteaptă publicul să experimenteze la concertul din Barcelona și cum ați dori să vă definească audiența prestația?

Pentru mine cel mai important lucru este ca publicul să petreacă o seară frumoasă, un moment de plăcere, de bucurie. Noi punem o parte din suflet și emoții în muzică, publicul trebuie doar să primească cu inimile deschise. Restul vine de la sine. Muzica este dragoste, este Dumnezeu. Emil Cioran spunea: „În afară de materie, totul este muzică. Însuși Dumnezeu este o halucinație sonoră”. Eu cred că atunci când muzica e făcută cu dragoste și e primită cu inima deschisă, nu poate fi decât un schimb de energii benefice. De-a lungul anilor am constatat că publicul a devenit fidel cam de peste tot pe unde am fost, așa încât mi-aș dori să reușesc acest lucru și la Barcelona.

Aveți o anumită filosofie sau mesaj pe care încercați să le transmiteți prin muzica dvs., în special în contextul actual al scenei jazzului?

Cred că unul dintre cei mai mari inamici care pot sta în calea muzicii și a muzicianului de jazz în mod special este egoul. Pentru mine, încrederea, credința și smerenia, alături de foarte multă muncă, constituie baza vieții mele. Nu am obținut absolut nimic în viată ușor, dar precum spune un mare pianist american, Fred Hersh care a scris cartea: „Good Things Happen Slowly”. Sfaturi nu prea am, din păcate, sau din fericire, nu există rețete universale.

Cum vedeți evoluția jazzului românesc în peisajul muzical internațional, și care sunt, în opinia dvs., elementele distinctive ale acestuia?

Jazzul este un limbaj cu coduri, expresii, fraze, gramatică etc. A fost și este un limbaj în continuă transformare, subordonat condițiilor și evenimentelor sociopolitice. Astăzi însă, cred că a devenit cu adevărat un limbaj universal, iar principiul de bază al muzicii de jazz este singularitatea muzicienilor care cântă această muzică. Nu știu dacă mai putem clasifica jazzul în funcție de naționalitatea interpreților. Astăzi găsim interpreți cu un nivel excepțional în toate țările. Cred că ceea ce constituie un element distinctiv este puterea identității interpretului.

Cum gestionați provocările și bucuriile vieții de artist, și care sunt planurile sau proiectele dvs. viitoare în lumea muzicală a jazzului?

Hm, e destul de palpitant ritmul! Între repetiții, concerte, câteva proiecte la care lucrez în același timp, și asigurarea unei prezențe social-media adecvată imaginii, cred că „swingez” destul de bine – asta ca să folosesc un termen din jazz. Desigur, cum noul disc (Carmen’s Karma) e abia lansat, sunt preocupată de promovarea acestuia, în sensul că reprezintă o prioritate în prezentarea concertelor. Însă în paralel, cânt în cvartete cu diferiți soliști instrumentiști, continui să performez în duo cu câteva cântărețe din Paris, am în vedere noi înregistrări etc.

Interviu realizat de: Kasandra Kalmann Năsăudean
Fotografii: B.Berenguer, L. Meyer

Material integral publicat în ediția lunară a Occidentului Românesc, cu numărul 154, Anul XIV, februarie 2024.