Dreptul la rezidență, dreptul la asistență sanitară și dreptul la un contract de muncă pe teritoriul Spaniei, ale cetățenilor români

Cifrele statistice indică o creștere a populației românești pe teritoriul Spaniei în ultimii 2 ani, ajungându-se oficial al un număr de 920.000 români în data de 31 decembrie 2011. Așadar, cu aproape un milion de cetățeni români care trăiesc în Spania, suntem una dintre cele mai importante categorii de imigranți din această țară, motiv pentru care din punct de vedere juridic aduce consecințe, din păcate, nu dintre cele mai fericite. Principalele drepturi ale unui cetățean român ajuns în Spania sau care are deja mai mulți ani de ședere în această țară sunt:

  • dreptul la rezidență,
  • dreptul de-a opta pentru un loc de muncă în condiții de egalitate cu restul populației,
  • dreptul la asistență sanitară,
  • dreptul de a vota la alegerile municipale spaniole,
  • dreptul de a fi aleși pe listele municipale ca și consilieri locali,
  • dreptul de a participa la vot pentru alegerile locale și generale din România în secții specializate, dreptul la învățământul de stat spaniol al copiilor români,
  • dreptul la burse școlare și studențești,
  • dreptul la asistență juridică gratuită (pentru cei fără venituri suficiente),
  • dreptul de a manifesta public,
  • dreptul de a inființa asociații și fundații etc.

Să nu uităm însă că avem și o serie de obligații care țin strict de relația cetățeanului român cu statul spaniol:

  • obligația de a declara în mod legal toate veniturile obținute,
  • obligația de a respecta legislația spaniolă,
  • obligația de a solicita rezidență după cele 3 luni de ședere continuă pe teritoriul spaniol,
  • obligația de preschimbare a certificatelor de rezidență,
  • obligația de a avea întotdeauna documente de identitate românești valabile, obligația de a plăti toate taxele și impozitele legal stabilite către organismele spaniole.

În mod normal trebuie să existe întotdeauna un echilibru între drepturi și obligații pentru a nu fi provocată în special marginalizarea socială – stare de ilegalitate, imposibilitatea de a accede la servicii sanitare, educație, posibilitatea de a lucra de o manieră legală ceea ce conferă drepturile de asigurări sociale (pensii, șomaj, ajutoare sociale). Când acest echilibru este fragil, segmentul de populație român devine sensibil și expus riscurilor de excluziune socială: de exemplu, fără rezidență, cetățeanul român nu poate fi contractat de către o firmă, nu poate încheia un contract de închiriere, nu poate achiziționa bunuri mobile sau imobile, nu poate rămâne de o formă legală pe teritoriu spaniol mai mult de 3 luni, nu-și poate înființa o firmă sau o afacere personală.

Dreptul la rezidență

Aderarea României la UE aprobată încă din anul 2004 și pusă în aplicare de la 1 ianuarie 2007 a adus o serie de beneficii românilor aflați în afara granițelor României. S-a pus capăt astfel stării de ilegalitate a multora dintre concetățenii noștrii, putând în acest fel să-și construiască o viață împreună cu familiile lor acolo unde au decis să locuiască în Spania, Italia, Franța, Germania etc.

În Spania, rezidența a fost reglementată prin Decretul Regal 240/2007 care a recunoscut dreptul cetățenilor români de a-și solicita și obține rezidența (șederea legală) în acest stat de o manieră indiscriminatorie. În sensul că Europa devenise pentru români un singur stat. Deși inițial dreptul la muncă a fost limitat printr-o moratorie în vigoare până la 1 ianuarie 2009, mii de cetățeni români au ieșit din zona gri a ilegalității declarându-se rezidenți legali. În 24 aprilie 2012, în baza politicilor economice și de străini ale Guvernului Spaniei s-a decis modificarea art. 7 din Decretul Regal menționat limitându-se accesul la rezidență doar la românii care îndeplinesc anumite criterii și anume:

  • dețin un loc de muncă sau au suficiente venituri lunare (peste 640 de euro) pentru a se întreține. Este de știut că situația economică a Spaniei cu un 24% de șomaj (peste 5 milioane de cetățeni) este și va fi complicată atât pentru spanioli cât și pentru români.

Ideea acestei măsuri de limitarea accesului la ședere legală a imigranților români va conduce la accesul cetățenilor spanioli pe piața muncii, neavând în acest sens nici un contracandidat. Astfel, în conformitate cu noul art. 7 din Decretul Regal 240/2007 au dreptul la rezidență în Spania cei care:

a) sunt angajați sau lucrează pe cont propriu (ca autonomi) în Spania,

b) dispun, pentru ei și membrii familiei, de venituri suficiente pentru a nu recurge la ajutoarele oferite de asistența socială spaniolă pe timpul perioadei lor de ședere, precum și de asigurare sanitară care să prevină riscurile de îmbolnăvire în Spania,

c) sunt înscriși într-un centru public sau privat, acreditat sau finanţat de către autorităţile educaţionale competente conform legislației în vigoare, cu scopul principal de a studia, inclusiv cursuri de formare profesională; dispun de asigurare de boală care acoperă toate riscurile în Spania şi garantează autoritații naţionale competente, printr-o declaraţie sau prin orice alt mijloc echivalent, la alegere, că dispun de venituri suficiente pentru ei şi membrii familiilor lor, așa încât să nu trebuiască să recurgă la ajutorul oferit de asistenţa socială a statului spaniol pe tot timpul șederii lor,

d) sunt membri ai familiei ce însoţesc un cetăţean al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat european parte al Acordului privind Spațiul Economic European , sau vin pentru a se reuni cu acesta, şi îndeplinesc condiţiile menţionate la literele a), b), sau c).

2. Dreptul de şedere prevăzut la alineatul 1 se extinde asupra membrilor familiei care nu provin dintr-un stat membru când însoţesc un cetăţean al Uniunii Europene sau al unui alt stat parte a Acordului privind Spaţiul Economic European, sau i se alăturează pe teritoriul spaniol, atâta vreme cât respectivul cetățean îndeplinește condiţiile menționate la literele a), b) sau c) ale alineatului 1.

3. Conform celor menționate la punctul A), alineatul 1, un cetăţean al Uniunii Europene sau membru al unui stat parte a Acordului asupra Spațiului Economic European care nu mai este angajat sau nu mai lucrează ca autonom își va menține drepturile ca lucrător sau autonom în următoarele cazuri:

a) Dacă suferă de incapacitate temporară de muncă generată de boală sau accident;

b) Dacă, intrând în şomaj involuntar dovedit și înregistrat în mod corespunzător, în urma unui contract de muncă pe o durată de mai mult de un an, s-a înscris la serviciul competent pentru ocuparea forţei de muncă în scopul de a găsi din nou un loc de muncă;

c) Dacă, intrând în şomaj involuntar dovedit și înregistrat în mod corespunzător, în urma încheierii unui contract de muncă pe o durată de mai puțin de un an, sau intrând în șomaj involuntar pe timpul primelor douăsprezece luni, s-a înscris la serviciul competent pentru ocuparea forţei de muncă în scopul de a găsi din nou un loc de muncă; în acest caz, drepturile derivate din condiția sa de angajat se vor menține pe o perioadă ce nu poate fi inferioară a șase luni.

d) Dacă urmează cursuri de pregătire profesională. Cu excepţia cazului în care este în şomaj involuntar, menţinerea drepturilor derivate din condiția de angajat presupune că pregătirea profesională să fie relaționată cu postul de muncă ocupat anterior.

4. În ciuda dispozițiilor din paragraful d) alineatul 1 şi alineatul 2, numai soţul sau persoana menţionată la punctul b) din articolul 2 şi copiii aflaţi în întreţinere au drept de ședere în calitate de membri ai familiei unui cetăţean al Uniunii sau al unui alt stat european parte a Acordului privind Spațiul Economic European, care îndeplinește condițiile prevazute la litera c) din punctul 1 de mai sus.

5. Cetățenii care provin dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din alt Stat parte a Acordului asupra Spaţiului Economic European vor fi obligați să solicite, personal, la biroul ce se ocupă de cetățenii străini situat în regiunea în care vor să se stabilească sau să ramână pentru un timp, înscrierea în Registrul Central al Cetățenilor Străini. Cererea trebuie să fie depusă în termen de trei luni de la data de intrare în Spania, și se va emite imediat un certificat de înregistrare în care se menționează numele, naţionalitatea şi adresa persoanei respective, numărul cărții de identitate ca străin şi data de înregistrare.

6. Împreună cu formularul de cerere, solicitantul va trebui să prezinte și paşaportul sau cartea de identitate naţională în vigoare, precum și actele care să dovedească îndeplinirea celor menționate în acest articol de lege. În cazul în care paşaportul sau cartea naţională de identitate au expirat, solicitantul trebuie să furnizeze copii ale acestora însoțite de cererea de renovare.

7. În ceea ce priveşte veniturile suficiente, nu se poate stabili o sumă fixă, ci va trebui să se ia în considerare situaţia personală a cetățenilor unui stat membru al Uniunii Parte sau dintr-un alt stat european parte a Acordului privind Spațiul economic european. În orice caz, această sumă nu trebuie să depăşească nivelul de venituri pentru care se acordă asistenţă social spaniolă sau cuantumul pensiei minime de Securitate Socială.

Avocat Vili Marius Sârbu – Madrid