Dan Luca: UE nu înseamnă doar Schengen şi fonduri europene, ci şi „teme mărunte”, care ţin de viaţa de zi cu zi
Corespondentul Agerpres, Florin Ştefan, transmite: Uniunea Europeană (UE) nu înseamnă numai „temele mari” ale politicii externe, respectiv aderarea la Schengen, fondurile europene sau moneda euro, ci şi „temele mărunte” care se adresează mai degrabă vieţii de zi cu zi a cetăţeanului decât treburilor de stat, precum drepturile consumatorului, calitatea aerului, apa şi mâncarea, a declarat preşedintele PSD Belgia şi expertul în afaceri europene Dan Luca într-un interviu pentru Agerpres.
De ce nu are România lobby la Bruxelles şi de ce nu se bucură de vizibilitatea pe care ar trebui să o aibă după peste şase ani de la aderarea la UE, ce s-ar putea face pentru ca statul român să valorifice experienţa celor circa 2.500 de români din instituţiile europene, precum şi pentru a calibra mai bine România la dinamica europeană, sunt doar câteva dintre întrebările la care Dan Luca a încercat să răspundă.
Dan Luca este preşedinte al filialei PSD Belgia, director de reţea al EurActiv pentru cele 15 francize ale portalului de informaţii europene şi fondatorul Clubului România-UE în urmă cu zece ani. De asemenea, el deţine din 2004 o firmă de consultanţă la Bruxelles şi organizează cursuri de formare în domeniul afacerilor europene.
AGERPRES: De ce marea majoritate a industriilor şi domeniilor de activitate din România nu sunt reprezentate la Bruxelles şi ce ar trebui făcut pentru a îmbunătăţi acest lobby? Cum credeţi că s-a ajuns, de pildă, ca industria cărnii să înceapă abia după doi ani de la ultima modificare a listei cu aditivi alimentari pentru UE demersurile pentru salvarea micului românesc?
Dan Luca: E foarte important ca România să aibă o poziţionare structurată şi sectorială la Bruxelles. Există 3.000 de federaţii sectoriale care sunt prezente în Bruxellesul european. Structurile naţionale româneşti sunt membre ale acestor federaţii europene în majoritatea cazurilor, dar nu sunt active. Şi aici vreau să accentuez ceva. Activitatea şi relaţionarea cu structura europeană trebuie făcută în mod constant şi sustenabil. Există o problemă de a percepe importanţa acestui lobby la Bruxelles, pentru că vreau să subliniez că este un lobby necesar. Trebuie ca aceste federaţii să urmărească agenda publică europeană, să se implice, să aibă o opinie, să culeagă informaţia din teritoriu, din România, pentru a o transmite în mod coagulat la Bruxelles. Ceea ce s-a întâmplat cu micul românesc acum câteva luni este din nou un caz în care ne surprinde o legislaţie europeană apărută printr-o procedură foarte clară. Dar nu e prima oară când ne surprinde o astfel de procedură. Ne amintim şi acum câţiva ani cu tăierea porcului de Crăciun, cu brânza care se pune pe tejghea în pieţe sau nu. Deci observăm că apar anumite carenţe în a înţelege această legislaţie europeană şi de acolo cred că ni se trage foarte mult. Acum micul românesc a fost un produs foarte uşor vandabil în comunicarea românească şi de aceea poate a ieşit, dar dacă ar fi aceşti ‘mici româneşti’ peste tot, în fiecare puncte legislative, pentru că sunt circa 3-4.000 de dosare dinamice în momentul de faţă la Bruxelles, vă daţi seama ce probleme am avea prin politica de energie, IT, sănătate, peste tot.
AGERPRES: Aţi scris într-o opinie exprimată pe blog în urmă cu ceva vreme în urmă că, faptul că eurodeputaţii români spun una în ţară şi alta la Bruxelles, riscă să alimenteze euroscepticismul. La ce vă refereaţi în mod concret şi ce trebuie făcut pentru a evita acest lucru?
Dan Luca: În primul rând nu doar eurodeputaţii români, ci eurodeputaţii în general au un discurs public de o natură proeuropeană în Parlamentul European şi în comisiile în care activează, iar când revin în ţară, în special la întâlnirea cu presa locală, şi bineînţeles ei se gândesc foarte mult la electoratul naţional care i-a trimis în acel for, ei îşi schimbă nu chiar drastic discursul, dar cel puţin îl nuanţează, încercând să blameze de fapt sistemul european, versus sistemul naţional. Este un joc dublu care se face foarte mult la nivelul UE şi este mare păcat că avem un astfel de mesaj dublu. Deci nu vreau să blamez doar eurodeputaţii români, dar cred că se pot face multe în a evolua. Uniunea Europeană nu mai reprezintă, după părerea mea, un subiect de polarizare politică, trebuie să fie o stare de normalitate, în care eurodeputatul român sau din alte ţări ale UE trebuie să vină cu idei constructive care pot să lege mai bine cetăţenii români şi ţara din care provin la structura europeană. Pentru că avem această construcţie, UE, lucrăm împreună la acest proiect european, nu lucrăm la un proiect naţional sau la o sumă de 28 de proiecte naţionale şi după aceea tragem linie la sfârşitul lunii să vedem dacă ne-a ieşit un proiect european. Deci trebuie să avem o abordare de zi cu zi, de oră cu oră, în acest proiect european şi atunci avem eventual şansa să avem un succes european.
Rolul eurodeputatului nu trebuie să se mărginească în a activa în anumite comisii parlamentare, iar în week-end în a explica cetăţenilor de pe sticla televizorului activitatea Parlamentului European. Parlamentarul european trebuie să fie acel pivot care să explice guvernului şi Parlamentului României iniţiativele de la nivel comunitar. Este persoana care înţelege cum se poziţionează sectorul de afaceri, şi în special cel românesc, pe subiecte europene, este într-un permanent contact cu societatea civilă organizată pentru a asculta opinia cetăţenilor. Eurodeputatul ştie cum să interacţioneze cu funcţionarii români din Comisia Europeană pentru a afla fiecare iniţiativă care priveşte România. Este acea persoană care înţelege că integrarea României nu este doar un proiect instituţional, iar cei 2.500 de români din Bruxelles sunt parte a dezvoltării ţării noastre.
AGERPRES: Cum trebuie să se poziţioneze România faţă de instituţiile europene pentru a fi percepută ca un partener corect? Adică nu ne place când Comisia ne critică în rapoartele MCV sau pentru lipsa de progrese în integrarea romilor, dar ne plac ‘bilele albe’, cum ar fi faptul că suntem apreciaţi pentru implicarea de care dăm dovadă în implementarea strategiei UE pentru regiunea Dunării.
Dan Luca: Este, din nou, un exemplu în care fiecare ia ce doreşte de la Uniunea Europeană. Şi asta e o problemă. Fiindcă se explică anumite domenii în care activăm bine, bineînţeles, în general de cei care sunt la putere, iar opoziţia evidenţiază domeniile în care nu activăm bine. Şi atunci fiecare ia, clasă politică sau electoratul, exact bilele negre sau bilele albe. De fapt, realitate e undeva pe la mijloc, ca în orice. Ceea ce este foarte important este ca România să-şi calibreze acest sistem în care să atace absolut toate domeniile care au legătură cu România. Nu trebuie să avem o politică a scaunului vid în anumite domenii în care ne surprinde o anumită legislaţie, ne surprinde o anumită opinie a unui comisar, a unui europarlamentar din Germania, Franţa. Trebuie să avem răspunsuri, să anticipăm această dinamică europeană. Cum zicea cineva, lumea lucrează în Bruxelles pentru a anticipa legislaţia care va fi la nivel european peste cinci ani. Deci trebuie să ne calibrăm sistemul românesc la această dinamică şi astfel vom avea o şansă să avem şi bile albe cât mai multe, poate vor mai fi încă bile gri, dar să evităm în special bilele negre.
La modul general, abordarea Romaniei trebuie să fie realistă, fără populism sau promisiuni imposibil de acoperit. Ne place sau nu, peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă, apărarea. Are a face mai degrabă cu consumatorul şi cu pieţele, cu calitatea aerului, cu apa, cu mâncarea. UE nu înseamnă, aşadar, doar ‘temele mari’ ale politicii externe. Nu înseamnă nici exclusiv Schengen, fonduri mai mult sau mai puţin rambursabile sau euro. Ea este pe lângă acestea şi locul de desfăşurare a unei laborioase activităţi tehnice, prin care aleşi şi funcţionari naţionali sau europeni încearcă, fără ‘glorie mediatică’, să contribuie prin legislaţie şi politici la ameliorarea vieţii noastre şi a familiilor noastre. Aşa-numitele ‘standarde europene’ nu au apărut din senin. Ele sunt rodul unor negocieri care durează uneori ani de zile doar la nivelul experţilor tehnici, până la adoptarea lor de către nivelul politic. Uneori ele iau forma ‘celui mai mic numitor comun’ european, alteori ele duc înainte proiectul european prin mai multă ‘integrare’ în variile domenii sectoriale. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor ‘mărunte’, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de stat.
AGERPRES: Care este principala problemă cu care se confruntă România acum la Bruxelles în opinia dumneavoastră?
Dan Luca: În primul rând trebuie să înţeleagă că racordarea unei ţări de 20 de milioane de locuitori la o structură de aproape 500 de milioane nu este un lucru uşor. Deci trebuie alocată o resursă umană necesară. Noi mizăm prea mult pe aceşti 100 de diplomaţi din Reprezentanţa Permanentă şi anumiţi miniştri şi experţi tehnici din anumite ministere. Noi trebuie să gândim la nivel macro, să avem în jur de 5.000 de oameni la Bruxelles care înţeleg procedurile europene. Pe aceştia trebuie să-i găsim în diplomaţie, în Comisia Europeană, în Parlamentul European, dar şi în sectorul privat, în societatea civilă, şi după aceea trebuie să ne calibrăm ţara atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional sau local, pentru a înţelege această dimensiune. Marea problemă este de multe ori a culege datele din România pentru a înţelege diagnosticul de ţară pe un anumit sector pentru că doar dacă ai realitatea din ţară, dintr-un anumit teritoriu, poţi vedea care este avantajul tău pe o anumită poziţionare. Deci resursa umană care trebuie alocată şi în primul rând o structură de management care aduce România cu adevărat în UE. În momentul de faţă, noi încă gândim această UE ca ceva la care dorim să aderăm, când de fapt deja de şase ani şi jumătate noi suntem membri ai UE şi ar trebui să ne dăm drumul să jucăm în interiorul sistemului.
AGERPRES: Conduceţi cea mai veche filială într-un alt stat a unui partid politic din România şi totuşi, privit de la distanţă, nu vă puteţi lăuda cu rezultate semnificative. Aţi avut, în colaborare cu Partidul Socialist belgian, 4 români candidaţi la alegerile comunale de anul trecut şi niciunul dintre ei nu a obţinut vreun post de consilier. De asemenea, la alegerile parlamentare din România din decembrie de anul trecut, candidaţii USL pentru colegiile din diaspora au fost devansaţi de cei ai PDL în aproape toate secţiile de votare din Benelux. În aceste condiţii, care sunt avantajele pentru PSD în a avea o filială precum cea din Belgia?
Dan Luca: Noi am înfiinţat această filială PSD, cu girul bineînţeles a conducerii din România, încă din februarie 2008, iar mesajul pe care l-am dat a fost cel de conectare politică. Există foarte mulţi români plecaţi din ţară care chiar au potenţialul de a face ceva pentru România. Noi le-am recomandat implicarea politică şi mă bucur foarte mult că conducerea PSD a acceptat să creeze filiale PSD în mod oficial în afara statului român.
Referitor la rezultate, mă bucur foarte mult că în premieră patru români membri PSD au candidat pe listele electorale în octombrie 2012 la alegerile locale din Belgia. Este o premieră şi, aşa cum ştiţi, trebuie să începi de undeva. Am fost primiţi foarte bine, candidaţii noştri au făcut un scor foarte bun. Nu uitaţi acum că practic nu a mers PSD-ul pe o listă separată la alegerile din Belgia, am fost pe lista socialiştilor belgieni, de multe ori în competiţie cu francofonii şi flamanzii, iar cei cu care ne-am luptat pentru a avea candidaţii noştri pe listă au fost în special minorităţile, marocane sau turce. Iar în momentul de faţă, candidatul pe care-l avem la Saint-Josse, Gabriela Mara, este supleant unu. Deci practic aceste liste de consilieri locali se erodează, mulţi plecând pe parcurs, având în vedere că mandatul electoral este destul de mare, dacă nu mă înşel şase ani, iar practic în câteva luni candidatul nostru Gabi Mara va intra cu siguranţă în calitate de consilier local în această listă. Şi, bineînţeles, sperăm ca şi în viitor să avem candidaţi şi să avem şi aleşi.
Referitor la alegerile naţionale, din păcate la nivelul bazinului Uniunii Europene candidaţii USL nu au reuşit să convingă electoratul. Totuşi, avem reuşite ale USL de exemplu într-un perimetru chiar mai complex, SUA şi Canada, unde a fost ales un senator USL. Noi încercăm să avem o poziţionare şi mai bună pentru alegerile următoare. Ne bucurăm că acum multe şedinţe ale PSD Diaspora se desfăşoară la Bruxelles. Potenţial există, bineînţeles că trebuie să lucrăm şi să arătăm şi liderilor noştri din ţară că pot să aibă încredere în noi. Evident, sperăm să câştigăm mai multe alegeri pe viitor.
AGERPRES: Unele state UE organizează la Bruxelles întâlniri cu toţi funcţionarii lor care lucrează în instituţiile europene. De ce credeţi că România nu face acest lucru?
Dan Luca: Da, este o problemă foarte importantă şi eu chiar am semnalat-o de câţiva ani. Ceea ce este interesant, şi vă spun asta în premieră, este că am identificat acei nouă directori din Comisia Europeană (CE) care sunt de naţionalitate română şi cei 42 de şefi de unitate români şi am început deja demersurile la nivel de guvern şi la nivelul partidului de a organiza o întâlnire a premierului cu aceştia. Invitaţia este făcută pentru a participa la o întâlnire în octombrie, la Bucureşti. Deci mergem foarte mult pe modelul francez şi german, bineînţeles sunt ţări mai vechi în UE, care invită funcţionarii de rang superior din Comisie în special la o întâlnire tehnică cu reprezentanţii guvernului pentru a prezenta priorităţile ţării respective în anul următor. Este o chestie normală şi sper ca România să poată realiza această întâlnire în octombrie anul acesta şi mi-aş dori ca după aceea s-o instituţionalizăm şi s-o avem în fiecare an. Deci mergem într-o direcţie coerentă şi vreau să spun că este propunerea noastră, a PSD Bruxelles, şi este foarte bine primită de toată lumea.
AGERPRES: Lucraţi de peste 12 ani la portalul de informaţii europene EurActiv. Credeţi că România este percepută corect în acest moment de presa scrisă şi de site-urile specializate în informaţie europeană, precum EurActiv, EUobserver, EUbusiness, Europolitics, The Parliament, etc.?
Dan Luca: Discut foarte mult cu colegii de presă din Bruxelles şi ceea ce mi se spune de multe ori este că e păcat că România nu este mai vizibilă. Nu cred că a existat niciodată un curent antiromânesc în Bruxelles, noi de multe ori ne victimizăm, dar nu cred că trebuie să mergem foarte mult pe cartea asta. Noi trebuie să avem opinie. Dacă, de exemplu, discut cu un ziarist de la EUobserver sau de la alte publicaţii de politici europene, deci o presă foarte tehnică, de bulă europeană, mulţi îmi vor zice că ei nu pot să identifice care este poziţia României pe o anumită politică sectorială. România trebuie să-şi structureze mult mai bine din punctul acesta de vedere comunicarea pentru a avea o mai uşoară permeabilitate în spaţiul media al politicii europene. Deci asta ar fi sugestia în momentul de faţă, e mare păcat că România nu se vede în mai multe dosare, în special de exemplu pe IT, pe energie, pe politica Dunării. Există anumite semnale pe care le dă, dar trebuie să fie şi o abordare mai sustenabilă şi aici trebuie să intervină un mecanism instituţional mult mai bine pus la punct.
AGERPRES: Ce s-a schimbat în bine şi ce s-a schimbat în rău din punctul de vedere al României la Bruxelles între momentul în care aţi venit în acest oraş, acum peste 15 ani, şi cel în care ne aflăm acum?
Dan Luca: Eu am venit în Bruxelles în 1997, era altă structură de Românie, care atunci nu era nici măcar o ţară candidată la aderarea la UE, deşi vectorul de aderare era format încă de la conferinţa de la Snagov din 1995. România a evoluat, în primul rând instituţional, în Bruxellesul european, acea misiune a României pe lângă UE s-a transformat în Reprezentanţa Permanentă şi practic activitatea diplomaţilor nu mai este legată de mecanismul de relaţionare cu CE, este o activitate în grupurile de lucru de la Consiliu. Ceea ce s-a schimbat foarte mult este masa critică de români. Dacă atunci erau în jur de 300-400 de români, acum estimez în jur de 2.500 de români în Bruxellesul european, majoritatea activând în instituţii. Înainte de aderare nu se putea activa în instituţiile europene, nefiind cetăţeni ai UE, dar acum avem peste 1.000 de funcţionari la nivelul Comisiei Europene. Deci avem nişte pârghii dezvoltate.
Eu sper ca în următorii ani să reuşim să dezvoltăm şi acest sector privat, şi mă refer şi la Camera de comerţ şi industrie, mă refer şi la asociaţiile mari sectoriale gen agricultură, IT, politici de sănătate, în care România are o capacitate şi trebuie să fie reprezentată aici, mă refer şi la un sector de presă care ar trebui să fie poate mai dezvoltat în Bruxelles, fiind un pol strategic, mă refer la anumite firme de consultanţă care ar trebui să apară şi să aibă capital românesc de reprezentare. Deci s-au schimbat multe în bine, în special din punct de vedere al volumului. Sper ca şi aceşti 2.500 de români să fie mai bine articulaţi între ei, să înţeleagă majoritatea că sunt aici pentru că România este membră UE şi nu doar pentru că ei sunt extraordinari, ceea ce recunosc că de multe ori este cazul, dacă te uiţi la CV-urile lor. Deci trebuie să fie o politică de ţară în interiorul UE şi la Bruxelles. Cei care sunt naivi să creadă că nu există un lobby naţional la nivelul Bruxellesului se înşeală amarnic. Trebuie să înţelegem că este un lobby de ţară foarte puternic care se dezvoltă la Bruxelles, fie îl faci, fie pierzi.
AGERPRES: Ce s-a schimbat în rău în perioada aceasta?
Dan Luca: Eu nu aş spune că s-a schimbat în rău, mai mult aş spune că am pierdut anumite trenuri şi asta este mare păcat. Eu cred că trenul fondurilor europene a deraiat puţin şi în ultimele 12 luni guvernul Ponta a reuşit să-l redreseze într-o oarecare măsură, reactivând anumite programe operaţionale sectoriale. Îmi pare foarte rău, pentru că noi am dat semnale încă de acum 10-12 ani, văzând şi ce se întâmplă în alte ţări care au aderat în 2004, mare atenţie la fondurile europene. Din păcate s-au pierdut anumite oportunităţi şi vedem în momentul de faţă unde suntem. Eu n-aş critica prea mult un partid politic, un guvern, o persoană, eu cred că trebuie să privim evolutiv şi că nu trebuie să mai ratăm din momentul acesta oportunităţile pentru România.
AGERPERS: Care este răspunsul dumneavoastră atunci când vă întâlniţi cu români din Belgia din diverse medii şi ei vă spun că sunt cu totul nemulţumiţi de viaţa politică din România şi că au venit să muncească sau să se stabilească aici pentru că politicienii din ţara lor nu au făcut nimic pentru ei?
Dan Luca: Din nou este un discurs foarte des auzit şi eu ce le recomand românilor este să analizeze. Mulţi au venit poate de 10-15 ani aici, au o imagine a României de când au plecat, ţara a evoluat, s-a schimbat în bine, în rău, depinde acum de cine vorbeşte şi de ce sector. Eu le recomand foarte mult să se gândească dacă pot să facă ei ceva în mod real pentru România, foarte mulţi ştiţi cunoscutul citat „Nu întreba ce poate face ţara ta pentru tine, ci ce poţi face tu pentru ţara ta”. Dacă vor avea o abordare de acest gen vor fi mai puţin frustraţi şi poate chiar vor putea ajuta în mod real România. Dar nu e uşor, este o presiune sistemică, şi le spun şi colegilor din Diaspora care vor să facă ceva pentru România. O idee nu e bună până nu o pui într-un context de România, până nu observi ceea ce poţi să faci, ce valoare adăugată poţi să aduci României. De exemplu, foarte mulţi români care au plecat din România uită că există un sistem administrativ, aşa cum e, un pic birocratic, un pic mai complex, pentru că România nu e Belgia, nu e Spania, nu e SUA, e România cu sistemul şi cultura ei. Fie te adaptezi acestui sistem, fie devii un frustrat total şi e mare păcat, pentru că irosim o resursă umană în nişte discuţii istorice şi antisistem, care nu ajută nici persoana respectivă, nici sistemul românesc. Deci haideţi să vedem unde putem să ne aducem valoarea adăugată în acest sistem şi poate vom reuşi împreună să facem ceva. AGERPRES/(A – editor: Gabriela Ionescu)