Comunitatea românească din Coslada

Coslada, oraș spaniol situat în estul Madridului, are o populație de peste 90 de mii de locuitori, dintre care aproape 20 de mii sunt români. Motivele pentru care românii s-au stabilit aici, definitiv sau provizoriu, într-un număr atât de mare, sunt în general de ordin personal-afectiv. Au venit soții la soți, surori la frați, prieteni la amici și invers. Începând din anul 2000 și până în prezent, unsprezece ani mai târziu, când majoritatea se mărturisesc atașați de acest oraș, care și-a deschis porțile pentru ei toți și pe care acum îl numesc acasă.

Despre români

Nu pot vorbi despre români ca un tot unitar decât dacă privesc prin ochii autorităților, a vecinilor spanioli sau, cu ochii întredeschiși, dinspre asociațiile create de și pentru români. În general, dar mai ales acum, în toiul alegerilor, românii devin importanți pentru autoritățile Cosladei. Nu am citit vreun interviu cu vreun personaj politic în ultimul timp, în care să nu se vorbească despre imigranții români, care sunt acum vecinii Cosladei, cu drepturi egale, printre care și dreptul la vot, de care sunt sfătuiți să facă uz. Românul însă, sătul și dezamăgit de politica României, a venit aici cu un scop clar, acela de-a munci și e prea puțin interesat de viața publică. Asfel încât, din 20 de mii de români câți trăiesc în Coslada, la vot s-au încris doar o mie, după cum informează surse ale Primăriei. Lăsând la o parte indiferența românilor față de viața publică, lucru care pare să dezamăgească puțin autoritățile, sunt descriși drept oameni muncitori, capabili, dar și neîncrezători și orgolioși. Mi s-a vorbit de multe ori cu admirație față de modul rapid în care românii învață limba, mai ales femeile. Am văzut de-a lungul acestor ani și asist astăzi la un proces prin care românii schimbă ideile spaniolilor despre ei și despre România, astfel încât prejudecățile se aud din ce în ce mai rar. Așa cum românii, cu ajutor și bună-voință au reușit să se integreze în Coslada, tot așa spaniolii au învățat să nu generalizeze când au ceva negativ de spus despre vreun român, după ce au văzut și pașii pozitivi făcuți de noii lor vecini. Doar că românul e precum racul și, pentru un pas înainte făcut de unul, face doi înapoi altul…

Pași spre integrare

De cele mai multe ori, cei plecați în țări străine duc dorul familiei și mâncării de acasă. În acest ultim aspect, românii din Coslada nu au de ce să se plângă. Au magazine specializate cu produse românești, patiserii. Mai mult chiar, am vazut un lucru curios, în Plaza del Sol, piața din centrul Cosladei unde se întâlnesc de obicei românii, la o galerie alimentară: multe din standurile care acum câțiva ani aveau doar produse spaniole, oferă acum și românești, pe jumatate. Protesta chiar, către vânzător, o doamnă spaniolă, într-o zi: “Nu înțeleg de ce pui etichetele-n română! Din câte știu, suntem în Spania!” Am remarcat respirația omului, dorind să răspundă, dar care a preferat un zâmbet obligat, spre binele afacerii. Eu mi-am răspuns singură: produsele românești se vând la kilogram, nu la suta de grame și omul nu face decât să fie pe plac clientului. Românul s-a făcut și aici cunoscut ca un consumator de carne, în general de porc, pe care o cumpără des și mai ales în preajma sărbătorilor când se formează cozi ca pe timpuri în România. La început vânzătorii se mirau, până au înțeles, din exlicațiile date de români, că din carnea tocată se fac sarmale și ardei umpluți, că varza se pune la murat, iar din urechi se face piftie. Astfel încât azi, inclusiv chinezii dau restul în românește și știu cum se întrebuințează vopseaua de ouă. Mai mult decât integrare pot spune, când există chiar și magazine care vând produse pe caiet. Din punctul ăsta de vedere, românii din Coslada sunt acasă! Spațiile special amenajate, dotate cu telefoane, acces la internet și posibilitatea de-a trimite bani în România numite locutorii, permit românilor un contact fluid și constant cu cei dragi rămași acasă. La fel ca și magazinele specifice, se găsesc în fiecare colț al Cosladei. Mai mult, acestea sunt unele din spațiile în care se distribuie ziarele românești, permanente surse de educare și informare. Priviți ca un întreg, românii se arată complet integrați în societatea Cosladei, în fiecare zi mai mult. În general, ei se declară multumiți de traiul pe care îl duc aici, de tratamentul pe care îl primesc din partea autorităților, dar și a spaniolilor de rând. Nu-și aduc aminte să se fi simțit discriminați vreodată, dar „au mai auzit cazuri”, rare ce-i drept. Un merit în acest sens îl au și numeroasele asociații de români, formate tocmai cu acest scop, pentru a-i sprijini, informa despre drepturi și îndatoriri, pentru a le oferi ocazii de a participa la viața socială. Doar că, în unele cazuri, activitățile acestor asociații se desfășoară între membrii lor și alți câțiva. Nu din rea voință, ci pentru că informațiile despre activitățile cu pricina nu ajung la timp sau chiar deloc la românii care nu se interesează din proprie inițiativă în legătură cu astfel de evenimente. Și dacă tot sunt înființate pentru români, de ce să nu participe cu toții? Nu doar Domnul Director de Asociație și Doamna Președinte, prezentând programul unor activități ulterioare despre care apoi nu s-a mai știut nimic. Nici dacă au avut loc, unde sau când. Și mai ales, care a fost beneficiul adus comunității românești, chiar dacă acesta ar fi constat într-un zâmbet pe chipul unui copil. Altfel, eu cred că nu-și au rostul.

Români între români

Priviți de alături sau din interior, așa cum îi văd eu, românii de aici au în comun o limbă, un loc de apartenență și niște obiceiuri. Lucruri care nu-s nesemnificative, doar că, o dată cu trecerea timpului și aceste elemente comune se văd puțin știrbite. Limba a devenit o română spaniolizată, romaniola despre care vorbea profesorul Dan Munteanu Colan, într-un interviu acordat ziarului „Românul”. Mai nou românii de aici nu se mai bucură, acum „disfrută”, nu mai merg, „caminează” și nu se mai umflă, se „incează”. Contrar unor explicații pe care le pot da unii, în viața de zi cu zi și în discuții pe care le-am avut, am observat că înlocuirea termenilor românești cu alții spanioli, într-o formă incorectă, se face dintr-o lene a vorbirii, caracteristică unora dintre români. Avantajul este că asfel, aceștia au ocazia să învețe sensuri și cuvinte noi, pe care nu le știau nici măcar în română. În ceea ce privește locul de apartenență, există tendința de-a lega prietenii între cei veniți din aceeași parte a țării, chiar dacă nu este o regulă. Simpatizează mai mult ardeleni cu ardeleni sau moldovenii între ei, chiar dacă de cele mai multe ori grupurile sunt mixte, formate de români și-atât. Cât despre obiceiuri, sunt de două feluri: cele văzute ca tradiții care-i unesc la fiecare sărbătoare și aduc un aer de România peste Coslada, când nu prea mai contează mare lucru, pentru că toți au în comun nostalgia și dorul de casă. Pe lângă acestea, românii mai au și alte obiceiuri: cele transformate în năravuri, care ne fac rău și ne cataloghează. Exemple sunt destule și românii înșiși le cunosc pe toate. De la obiceiul de-a lăsa sticle și cutii de bere la tot pasul, la ascultatul manelelor la maximum (fiecare e liber de-a asculta ce muzică dorește, dar in intimitatea casei sale), până la a vedea paiul din ochiul altuia uitând de bârna din cel propriu. Mai e și obiceiul doamnelor care au învățat, de puțin timp, să asorteze geanta cu pantofii și acum critcă, din lipsa altor activități constructive, pe altele, poate noi venite sau care n-au aflat că și ele sunt importante. Și chiar dacă sunt conștienți de factorul negativ al acestor năravuri, românii, continuă cu ele, din aceeași pasivitate caracteristică care-i impiedică să fie altfel. Doar că, avem noroc! Am descoperit printre nărăvași și oameni simpli dispuși să crească. Români iubitori de cultură și de o Românie la care visează. Români care încă-și ceartă copii-n românește. Care m-au făcut din nou să mă simt mândră că suntem toți din aceeași Românie! Pentru ei toți, ma rog să le apară în priviri înseninarea, să-și ridice ochii și să poată privi mereu, mult mai departe decât la ziua de mâine!

Moșniagu Oana Mihaela – Coslada/Madrid

Câștigătoarea concursului „Fii reporter!”