Aldo Blaga, cântărețul român ajuns celebru pe You Tube

149

Chiar dacă este aproape necunoscut la radio sau la televiziunile din România vocea și talentul tânărului artist Aldo Blaga a uimit și uimește în continuare zeci și sute de mii de ascultători din toată lumea. Până în prezent cateva milioane de vizitatori de pe întreg mapamondul au accesat melodiile interpretate de român, comentariile lor fiind de cele mai multe ori la superlativ. Un brand excelent de promovare a României în lume.
Prezent la festivalul românesc Romanian Heritage din Niles/Chicago am avut ocazia de a obține un interviu în exclusivitate și-a afla mai multe despre cine este de fapt famosul tânăr Aldo Blaga.

Rep.: Pentru cei care nu te cunosc spune-ne câte ceva despre tine.

Aldo Blaga: M-am născut sub puternica dominaţie a zodiei rac şi îmi ghidează fiecare pas pe care-l fac în viaţă. Chiar dacă nu sunt foarte superstiţios şi nu prea cred în zodii, tot ce s-a întâmplat până acum s-a întâmplat în comformitatea limitelor zodiei. La trei ani am început să cânt şi de atunci nu m-am oprit. Am început cu Elvis Presley şi am continuat cu toate numele mari pe care puteţi să vi le închipuiţi, începând cu Bing Crosby sau artişti mai recenţi precum Jason Mraz, trecând prin Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Roy Orbison sau Tom Jones….

Rep.: De unde eşti din ţară?

Aldo Blaga: M-am născut la Satu Mare pe 28 iulie, 1986. Am copilărit într-o localitate mică, la ţară,  la aproximativ 30 de kilometri de Satu Mare, în Iojib, aproape de Livada sau Medieşu Aurit. Acolo am crescut, de acolo fiind părinţii mei. Am fost crescut nu doar în muzică ci şi în teatru, tatăl meu, Vasile Blaga,  fiind actor la teatrul de Nord din Satu Mare, aşa că toată copilăria mea a fost pe scenă, fie în culise. Aşa că, aveam toate premisele în domeniul divertismentului.

Rep.: Chiar doream să te întreb de unde pasiunea pentru muzică pentru că te-am văzut cântând alături de tatăl tău într-un videoclip pe internet?!

Aldo Blaga: Am acest dar direct din partea părinţilor dar şi a bunicilor, care erau oameni de divertisment. În special bunicul din partea tatălui avea o voce placută şi foarte puternică. Acesta avea o tobă cu care colinda tot satul fiind cel care aducea anunţurile importante sătenilor. În plus la orce petrecere el era sufletui ei. Dar și din partea mamei, care și ea a cântat într-un cor. Astfel toate genele s-au cizelat, ca mie să-mi revină această voce cum ma auziți astăzi.

Rep.: Ai început sa cânți de mic, cum a progresat cariera ta muzicală? Ai facut un liceu, o facultate de specialitate?

Aldo Blaga: Viaţa mea este muzica și tot ce este legat de ea. M-am plimbat și cu degetele si cu sufletul pe pian, pe clarinet, iar mai nou am început să mă autoeduc în chitară. De asemenea și cu corzile am vibrat pe mai multe genuri, chiar și operă, muzică populară, genuri cu care multă lume nu mă poate identifica, dar o fac cu brio aș zice după reacțiile pe care le primesc de la ascultători. De la șase ani am început să fac pregătiri cu un coleg de-al tatălui meu, care avea o chitară și a văzut că am ureche muzicală. La patru ani am câștigat locul doi sau trei, nu mai știu exact, la un concurs numit Tip Top-Mini Top cu Anda Călugăreanu, desfășurat la Satu Mare. Atunci am cântat o adaptare în limba română făcută de tatăl meu, l-a piesa lui Jenifer Rush, The power of Love. Începând cu clasa întâi am făcut pian patru ani intensiv, pe urmă am dat-o pe clarinet. Opt ani până în clasa a 12-a am făcut clarinet principal și pian secundar. Am intrat apoi pe primul loc la Conservator la Cluj, la secția de instrumente de suflat și percuție. Între timp am absolvit și acum sunt masterand la clarinet în anul doi, tot la Cluj Napoca.

Rep.: Ai început să faci niște filmulețe pe care le-ai postat pe You Tube. Povestește-ne cum ai început?

Aldo Blaga: Aș putea să rezum viața mea de până acum în trei episoade mari. Primul, cel de început, când începeam să îmi dau seama ce înseamnă să cânți. Al doilea episod, clarinetul, cu care am participat la multe concursuri și am luat foarte multe premii în țară, la concursuri de interpretare, olimpiade naționale și regionale. Al treilea episod, pe la 19 ani, când mi-am redescoperit latura interpretativă vocală, cu ajutorul unui cântăreț cu care multă lume mă asociază acum pe mine, Michael Buble. Acesta începuse să cânte toate cântecele cu care crescusem eu, și astfel ascultându-l pe el și descoperind printr-un accident, aș putea zice, niște negative la piesele respective pe internet, le-am descărcat și am ânceput să cânt peste negativele respective. Am început din joacă să înregistrez fragmențele din piesele respective, pe urmă piese întregi, folosind un calculator și un microfon de un dolar pe care îmi amintesc perfect că l-am prins pe o sticlă de apă minerală, și am pus peste el un ciorap să nu se audă pâcăielile de la cum cântam. Așa am făcut primele CD-uri cu muzică. După cam un an de zile am descoperit YouTube-ul, dar la început n-am avut mare succes pentru că nu aveam experienţa postărilor pe YouTube. Doi ani de zile „m-am chinuit” să învăț și abia din 2009 am început să postez mai masiv și să am într-n an şi jumătate peste 2 milioane de vizitatori. Aveam într-o perioada 200 de video-uri dar le-am scăzut la 60 pentru ca am intrat în niște discuții cu YouTube legate de copyright.

Rep.: Am văzut că foarte multă lume care te urmărește nu este din România, mulți sunt americani. Spune-mi cum te-au perceput ei?

Aldo Blaga: Este o întâmplare nefericită pe de-o parte, pentru că dacă ar fie existat la vremea respectivă negative suficiente în limba română și lume cu care să intru în contact direct, sau să fi putut să compun eu ~abia mai târziu am început să compun~ începeam în română și aveam apreciere din partea românilor, dar așa cum era de găsit mai ușor negativele muzicii internaționale, sigur că primii care au mușcat momeala au fost americanii. Am însă fani din Indonezia, Filipine, Australia, China, Japonia, Italia, absolut de peste tot. Cânt în principal o muzică americanizată și este firesc ca cei mai mulţi vizitatori să fie din America

Rep.: Ai apărut însă și-n România, te-am vazut în câteva clipuri invitat pe la Televiziunea Română. Cum de n-ai fost invitat mai des?

Aldo Blaga: Da, în ultimi doi ani am reușit să mă „infiltrez” și pe piața românească. N-am fost invitat pentru că nu am insistat prea mult. Chiar îi spuneam unui domn în această seară care m-a întrebat după concert aceeași întrebare. N-am insistat să merg prea mult la București că nu-mi place orașul, așa că eu am ținut de provincie și de Ardeal, acolo fiind mult mai cunoscut decât în restul țării, unde se ascultă din pacate preponderent manele și alte muzici care mie nu-mi fac deloc placere să le ascult sau interpretez. Am mai multe înregistrari și apariții la televiziunile din Baia Mare, Satu Mare,  dar am fost și la București pe la Antena1, TVR1 sau TVR2. Daca aș fi dorit așa mult să apar m-aș fi mutat în anul doi sau trei de facultate de la Cluj la București și îmi începeam cariera în stilul acela deja autentic. Eu am vrut să fac însă lucrurile my way cum zice cântecul.

Rep.: Şi ai ajuns în America… prima dată la New York, apoi la Chicago. Cum a fost de fapt?

Aldo Blaga: Prima dată am venit în 2007 din dorința de a face niște bani, să mă ajut pe de-o parte și cu muzica dar și cu facultatea, pentru că se știe situația din România. Am venit în America nu de placere ci să câștig niște bani, așa că am lucrat trei luni de zile într-un restaurant. A fost primul meu contact cu lumea reală și am zis că voi beneficia de orice oportunitate pe care o să o am să mă întorc. Aceasta a venit în 2009 când niște oameni au vrut să mă ajute să mă lansez aici. Din păcate n-a fost așa cum am preconizat eu, dar nu-i nimic viața merge înainte. În martie, 2010 am avut un prim tur de concerte care pe de-o parte m-au familiarizat pe mine cu ce se întâmplă aici, și mi-am facut o groază de contacte, atât români cât și americani. Am cântat în locații faimoase din Chicago precum The Joynt, Green Mill, Green Dolphins, Andy’s Jazz Club, și altele, cu oameni deja consacraţi în lumea jazz-ului. Cu compania de management nu mai merg lucrurile cum speram și probabil că ne vom despărți. Asta îmi va da mie tot dreptul și puterea de a-mi negocia contractele sau colaborările viitoare.

Rep.: Să revenim puțin la interacția pe care o ai cu fanii tăi de pe internet, care sunt cu zecile de mii din toate părțile lumii, în special din America. Am văzut câ unii dintre ei îți cer anumite melodii să le interpretezi. Care este contactul tău cu ei?

Aldo Blaga: Avem o relaţie foarte apropiată. Mulți mi-au spus că eu sunt singurul artist pe care îl cunosc și care le răspunde. Încerc să le răspund tuturor dar nu totdeauna reușesc, însă majorității le răspund și ținem o legătură cât se poate de strânsă. Cam 300 din cei aproape 8 mii de abonați care-i am pe canalul principal îmi sunt prieteni apropiaţi, păstrăm o legătură activă pe internet și ei îmi sunt ambasadorii mei în regiunile specifice, promovându-mi numele și făcându-mi reclamă. Este o relație bazată pe încredere și un beneficiu reciproc. Ei beneficiază de faptul că eu le cânt lor iar ei îmi promovează numele.

Rep.: De unde ai învățat așa bine engleză, că te descurci foarte bine şi cânți fără accent?!

Aldo Blaga: Pe la 5 ani, prin 1991 abia se introdusese cablul în România și la ce se putea uita un copil de vârsta respectivă? Cartoon network, dar mai târziu și CNN, BBC, Animal Planet, Discovery și celelalte posturi de limbă engleză. Am eu o înclinație spre engleză, dar și spre alte limbi. Cânt și-n franceză, ungurește, italiană, germană… Așa cum multe doamne și domnișoare au învațat spaniola uitându-se la telenovele tot la fel și eu am învățat engleză.

Rep.: Unde te pot găsi cititorii?
Aldo Blaga:
Dacă mă caută pe You Tube sau pe google, mă găsesc foarte ușor.

Interviu si foto de: Marian PETRUŢA

Chicago – USA