Valencia: Asociația Suflet Românesc și prieteni spanioli au participat la „Obiceiul porumbului”

Bunătatea românului este proverbială. Tocmai de aceea, între multitudinea de obiceiuri și tradiții rurale care s-au propagat din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, se află și claca. Numită și șezătoare sau habă, depinzând de zona în care se desfășoară, claca este unul dintre cele mai comune moduri de întrajutorare reciprocă între săteni. Într-o epocă în care nu existau tehnologia și mijloacele de comunicare moderne, claca era locul unde se îmbinau utilul cu plăcutul și, în timp ce se muncea, se aflau noutăți despre diferite evenimente din viața socială a satului, oamenii mai în vârstă dădeau sfaturi și le trasmiteau cunoștințe tinerilor, se învățau cântece, zicători, dansuri, se glumea sau se critica, și, mai ales, se legau prietenii între tineri care, de cele mai multe ori, duceau la viitoare căsătorii. Cele mai frecvente clăci erau pentru depănuşarea sau pentru desfăcatul porumbului, urmate de cele pentru tors, țesut sau cusături. Și dacă înainte la clacă participa tot satul, obiceiul s-a păstrat și în zilele noastre pe la sate, în formă infinit mai redusă.

Pentru a nu uita și a nu lăsa să moară această tradiție ancestrală, mai ales pentru românii pe care viața i-a obligat să locuiască departe de plaiurile natale, Asociația Suflet Românesc – Alma Rumana din Valencia, prin intermediul proiectului de păstrare a tradițiilor “Românie, vatră de dor” finanțat de către Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni al Ministerului Afacerilor Externe al Guvernului României, și-a propus să scoată din lada cu zestre acest obicei și să îl prezinte tuturor acelor care doresc să-și reamintească sau care nu au avut ocazia să participe vreodată. Astfel, sâmbătă, 27 septembrie, îmbrăcați în portul tradițional, membri ai asociației, prieteni, vecini și chiar simpli trecători, au participat, cu mic cu mare, la “Obiceiul porumbului”. Activitatea a avut trei momente principale: culesul, depănuşatul și cinstirea (sau omenirea) clăcaşilor de către gazde.

Primul moment s-a desfășurat într-un peisaj pitoresc, într-un mic lan de porumb din afara Valenciei, unde atât mari cât și mici s-au emoționat, unii prin prisma amintirilor, alții, crescuți la oraș, la primul lor contact cu un lan de porumb. Și chiar dacă cei mai mici au fost puțin dezamăgiți pentru că au învățat din această experiență că porumbul nu crește gata fript sau fiert, au participat activ la cules.

Apoi, gazdele au invitat clăcășii pentru depănuşat și cinstire la sediul asociaţiei. Aici s-a muncit, s-a cântat și s-au spus glume, în timp ce cei mai mici s-au tăvălit prin pănuși și și-au făcut jucării din știuleții de porumb, exact ca pe timpuri. Din motive de precauție, majoritatea au schimbat cu haine mai moderne straiele populare, pentru a nu le murdări, însă claca a continuat până când tot porumbul a fost depănușat și aranjat în coșuri și în saci.

Tradiționala mămăligă cu brânză, varza călită, carnea friptă cu cârnaţi în cel mai autentic stil țărănesc, alături de boabe fierte de porumb cu zahăr, diferite tipuri de dulciuri, pălinca și vinul oferit de gazde au întregit ziua de muncă care, inevitabil, s-a încheiat cu cântec, dans și voie bună.

Corespondență: Asociația Suflet Românesc – Alma Rumana Valencia