În fiecare primăvară, Comunitatea Valenciană nu doar sărbătorește, respiră tradiție, înflăcărare și frumusețe ritualică. Las Fallas nu este doar un festival al focului, ci o veritabilă reconstituire simbolică a memoriei colective. Tobele răsună printre clădirile vechi, ninots (păpuși gigantice din carton și lemn) prind viață înainte de a fi mistuite de flăcări, iar parfumul florilor de portocal se amestecă cu cel al prafului de pușcă. În acest spectacol grandios, fallera, femeia în straie tradiționale, este mai mult decât un simbol: este puntea dintre trecut și prezent, dintre familie și comunitate, dintre identitate și onoare.
Rochia fallera este o cronică purtată pe umeri. Cu origini în secolul al XVIII-lea, aceste costume baroce, inspirate din hainele de zi ale femeilor din clasele populare, au fost transformate, în timp, în simboluri ale mândriei valenciene. Fiecare fald, fiecare broderie, fiecare coc perfect ornat cu piepteni și agrafe, reprezintă o reverență adusă tradiției. Nu este de mirare că în 2016, Las Fallas a fost inclus în patrimoniul cultural imaterial UNESCO, recunoaștere globală pentru o sărbătoare care arde, dar nu se mistuie.
În acest context, apariția unei fetițe de doar nouă ani, Alexia Maria Popa Bodescu, pe caldarâmul vechi al cartierului La Carrasca din Benicarló, devine nu doar o scenă de festival, ci o filă nouă în povestea multiculturală a diasporei românești din Spania. Aleasă Fallera Mayor Infantil pentru anul 2025, Alexia nu este doar o prezență decorativă într-un ritual baroc, ci o fetiță care poartă cu autenticitate, emoție și grație responsabilitatea unei tradiții care nu îi aparține prin sânge, ci prin inimă.
Părinții Alexiei mărturisesc că visul de a deveni fallera s-a născut fără să i se arate explicit drumul. Privind defilările, ascultând muzica festivă, observând costumele și zâmbetele femeilor care le purtau, Alexia părea să știe instinctiv că acolo, în mijlocul comunității, îi este locul. „Toată lumea ne-a spus: Alexia s-a născut să fie fallera”, spun emoționați. Pentru ea, sărbătoarea nu este o obligație, ci un freamăt interior.
Rochia principală, model Farol, realizată din materiale rafinate de la prestigioasa casă Vives y Marí din Valencia, reflectă nu doar lumina festivă a străzilor din Benicarló, ci și lumina interioară a unei fetițe care, în fiecare detaliu, trăiește un vis. Alături de aceasta, Alexia a purtat alte trei ținute tradiționale, fiecare cu farmecul ei, într-o autentică defilare a eleganței și pasiunii.
Însă dincolo de straie, titluri și aplauze, ceea ce impresionează este conștiința pe care o are acest copil despre rolul său. Pentru Alexia, a fi Fallera Mayor Infantil înseamnă a reprezenta nu doar comisia La Carrasca, ci și spiritul viu al sărbătorii: prietenie, tradiție, apartenență, pasiune. Ea visează la Ofrenda de Flores, la momentele de pe scenă, dar mai ales la clipele de complicitate cu ceilalți copii care, asemenea ei, simt că inima bate mai tare în straie de fallera.
În spatele acestui parcurs se află o familie românească unită, care a înțeles că integrarea nu înseamnă uitare, ci îmbogățire. Părinții Alexiei nu doar că o susțin, ci o însoțesc în fiecare pas cu mândrie discretă și admirație sinceră. Fiecare fotografie din această perioadă surprinde mai mult decât o imagine festivă: surprinde lumina unei copilării care nu doar trăiește o tradiție, ci o întrupează.
Alexia Maria Popa Bodescu ne oferă o lecție de profunzime, asumare și bucurie curată, într-o lume a superficialului și a derutei identitare. Alexia este, prin zâmbetul ei și prin cocul perfect rotunjit, dovada că identitatea nu se impune, ci se trăiește. Iar tradițiile, când sunt îmbrățișate cu sinceritate, pot deveni punți de lumină între lumi, între culturi, între generații.
În fiecare primăvară, în Comunitatea Valenciană focul arde, florile se oferă, și copiii, precum Alexia Maria Popa Bodescu dau sens viitorului în straie de poveste.
A consemnat: Occidentul Românesc
Foto: Alexia Maria Popa Bodescu (Arhiva personală)