Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Andrei

Sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel care a propovăduit creştinismul meleagurilor noastre, oamenii i-au atribuit, de-a lungul timpului, legende mitologice pline de fantezie. Ziua de 30 noiembrie este cunoscută în popor şi ca „Ziua Lupului”, când forţele malefice încep să acţioneze neîngrădit, lupii stau la pândă iar strigoii ies din morminte şi se luptă cu cei vii. De aceea, în noaptea Sfântului Andrei au loc o serie de practici interesante de apărare dar şi de magie, dintre care unele se păstrează şi astăzi.

Păzitul usturoiului este un fel de serbare nocturnă colectivă, la care bărbaţii neînsuraţi vin cu usturoi pe care-l așează într-o covată pe care o femeie bătrână trebuie s-o păzească toată noaptea ca să nu fie furată de strigoi. Dimineaţa, în curtea casei se încinge o horă, iar în mijlocul ei „este jucată” covata cu usturoi de un flăcău. După joc, usturoiul este împărţit la toţi cei care au participat şi dus acasă cu mare grijă, pus la icoane, folosit ca leac împotriva bolilor sau pentru descântece şi vrăji. Astfel,  în unele localităţi când fetele sosesc acasă de la păzitul usturoiului, seamănă un căţel de usturoi priveghiat toată noaptea, într-un cocoloş de aluat. După felul în care încolţeşte şi creşte acest usturoi, se fac prognosticuri de măritiş. În alte regiuni, fetele îşi ghicesc ursitul cu ajutorul parilor de la gard. Astfel, noaptea pe întuneric ating un par, de la care numără în continuare până la al nouălea par, pe care leagă o sfoară sau lână roşie. A doua zi merg să vadă cum le va fi alesul. Dacă parul este drept şi neted, viitorul soţ va fi tânăr şi frumos, dar sărac. Dacă parul va fi scurt şi noduros, soţul va fi bătrân şi sărac, iar de va avea coaja groasă, va fi bogat.

Pe Valea Marei de Sfântul Andrei

Ajunul de Sfântu Andrei aduce multă forfotă pentru fetele şi femeile din Maramureş. Pe Valea Marei fetele de măritat abia aşteaptă venirea serii ca să-şi poată afla ursitul în timp ce femeile se ocupă de protecţia casei şi a gospodăriei pentru tot anul ce va urma. Ca să reuşească aceste lucruri atât fetele cât şi femeile trebuie să parcurgă ritualuri tradiţionale a căror vechime încă nu a fost stabilită cu exactitate de către specialişti. Pentru a şti cine le va fi soţ, fetele apelează la celebra turtă din aluat foarte sărat, care după ce este gata de frământat sfârşeşte coaptă pe cărbuni încinşi. Jumătate este mâncată înainte de culcare pentru a face sete, iar cealaltă jumătat pusă în ştergar sub pernă până dimineaţa.Visul în care un tânăr vine să-i aducă apă de băut tinerei fete, va avea loc numai dacă măritişul se apropie. Dacă in vis viitorul soţ refuză să apară cu apa de băut, atunci fata respectivă va trebui să mai aştepte. Pe cât de nerăbdătoare sunt fetele să pună în practică acest obicei, pe atât de ocupate sunt mamele şi bunicile lor, cu alte îndeletniciri ce trebuiesc făcute numai în ajun de Sf. Andrei. În ajunul sărbătorii de Sf. Andrei este momentul propice în care găzdoaiele pot proteja  gospodăria şi animalele în faţa lupilor. Pentru a reuşi acest lucru tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii. Toate muncile bucătăriei începînd de la tăiatul pâinii şi până la gătitul mâncăurilor trebuie terminate înainte de miezul nopţii. Pieptenele devine obiect interzis de Sf. Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute în ajun. Timpul este limitat, iar femeile trebuie să fie pieptănate pentru a doua zi înainte de miezul nopţii. Dinţii pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele fiarelor de pădure şi de aceea trebuie pus sub sfoară, bine legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase. Toate aceste obiceiuri funcţionează cu folos în satele din Maramureş iar oamenii spun că au fost verificate de-a lungul  sutelor de ani.

30 noiembrie este trecută în calendarele bisericești ortodoxe cu literă roșie, ca o adevărată sărbătoare a creștinismului românesc. Ea premerge zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională sau a unității românilor de pretutindeni. Astfel, se unește spiritual sărbătoarea Bisericii române cu sărbătoarea României. Creștinismul nostru, al românilor, este de origine apostolica, iar aceasta i se datorează Sfântului Andrei. Așa se explică și faptul că el este unul dintre cei mai populari sfinți ai noștri și că numele lui este viu nu numai în evlavia, ci și în folclorul românesc.

Timeea Oprean – Cluj Napoca

Citește și