Tradiții și obiceiuri de primăvară

Originiea sărbătorii mărțișorului nu este cunoscută exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Român, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu-război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII lea. Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Caldovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum circa 8.000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu în Condica limbii romane. Acesta a trăit între 1768 și 1848, a fost boier, cărturar și om de stat român, fiul marelui ban Radu Golescu, fratele mai mare a lui Dinicu Golescu și al Marioarei, soția sa. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și în Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe casă. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.

Prima zi a primăverii este ziua Babei Dochia. Baba Dochia este o bătrână zeiță agrară, care moare de 1 martie și renaște de Mucenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeiță Terra Mater și poate fi asociată cu Diana și Iuno de la români și cu Hera și Artemis de la greci. Una dintre legendele Babei Dochia spune că aceasta a avut un fiu, pe numele sau Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și necaji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la rău să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Isus Cristos i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea, și-a îndreptat pașii spre casă. După această întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărțișor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să înghețe. Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stână de piatră. Se spune că rocile ce se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău sunt o mărturie vie a acestui mit românesc. După unele tradiții, firul Mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toarce firul primăverii, la nașterea anului agrar. De la români și aromâni, obiceiul a fost preluat și de alte popoare din centrul și sud-estul Europei.

Babele

Zilele babei cuprind un ciclu de 9 zile, începând cu 1 martie și corespund cu zilele de urcuș ale Babei Dochia cu oile, la munte. Se spune că așa cum va fi ziua aleasă, din Babe (frumoasă, urâtă, întunecată, însorită), așa va fi firea și sufletul persoanei în acel an. Zilele urcușului, echivalente cu numărul cojoacelor, reprezintă durata ciclului de renovare a timpului, iar moartea Dochiei, în ziua de 9 Martie se consideră hotar între anotimpul friguros și cel călduros. După încetarea Zilelor Babei, numite în Transilvania și Vântoase, încep Moșii numiți și Sfinți sau Samti. Babele sunt considerate rele iar Moșii sunt buni. Țăranii erau foarte atenți cum va fi vremea în primele trei zile din luna martie, deoarece 1 martie era baba plugului, 2 martie era baba de sapei, iar 3 martie era baba de cules. Dacă în aceste zile era ploaie, toată munca agricolă se făcea pe umezeală, iar dacă era soare, se făcea pe uscătură.

Măcinicii

Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradițional și a generat o sărbătoare tradițională românească, Mucenicii sau Măcinicii. În această zi, se trece la curățenia gospodăriei, dându-se foc gunoaielor strânse numai cu foc adus din casă, pentru a aduce căldura din casă și afară. În credința populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc zilelor moșilor, zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să între gerul, sau jocul copiilor peste foc. În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți sfinți, mucenici sau bradoși.

În Moldova, aceștia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă. În Dobrogea se păstrează aceeași formă antropomorfică, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. În Muntenia, pe lângă bradoșii obișnuiți, se face o Uitată pentru morți, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copiii îl joacă în jurul focului și care este dedicat celor morți care pe timpul anului au fost uitați. Dacă până la 8 martie, a fost săptămâna femeii, pe 9 martie se zice că este ziua bărbatului existând obiceiul de a bea 40 de pahare (200 ml) de vin în cinstea celor 40 de Sfinți Mucenici. Conform tradiției populare cum va fi vremea în 9 martie, așa va fi timp de 40 de zile. Dacă în ziua de Mucenici va îngheța și va fi frig, este semn că iarna va continua până în ziua de Sfântul Gheorghe (23 Aprile).

A consemnat Timeea Oprean – Cluj Napoca

Foto: Dan Timoc