Tradiții românești de toamnă – Țara Făgărașului
Dintotdeauna oamenii și-au organizat ocupațiile după succederea anotimpurilor. După truda primăverii și verii, toamna aduce roadele, și pe tot cuprinsul țării se strânge recolta. Și în Țara Făgărașului, ca peste tot pe alte plaiuri românești, Ziua Recoltei și echnocțiul de toamnă sunt evenimente cu semnificație aparte. Încă din vremuri străvechi, recoltelor li se consacrau sărbători specifice. Vechimea tradiției este mult mai veche decât sărbătoarea impusă de regimul comunist în anii 1980. În multe din satele și orașele Țării Făgărașului, precum și în zona Brașovului, sărbătorile de Ziua Recoltei, se succed de la începtul lui septembrie și până la jumătatea lui octombrie.
Deși la prima vedere, cultul recoltelor ar fi avut o mai mare preponderență în culturile greacă și romană, cercetătorii au demonstrat că tradiția a pornit inițial din ținuturile trace, adică din zona geografică locuită și de strămoșii daci. Să nu uităm că toamna este mai ales marcată de culesul viilor și pregătirea mustului, una dintre cele mai străvechi ocupații în partea aceasta de Europă.
Pe de altă parte echinocțiul, la data de 23 Septembrie, marchează începutul toamnei calendaristice și creșterea nopții. În vechime, pentru culturile arhaice care își guvernau activitățile după calendarul solar, iar echinocțiul era prilejuit de ritualuri specifice. În mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, unde dacii aveau un mare templu, se desfășurau practici diverse pentru ca oamenii să se bucure de o iarnă ușoară, iar anul următor să fie roditor.
Cât despre principalele praznice creștine ale toamnei, românii sărbătoresc chiar la începutul lui Septembrie, Nașterea Macii Domnului (8 Septembrie). Alți mari sfinți ai toamnei sunt Sfânta Paraschiva (14 Octombrie), Sfântul Dimitrie (26 Octombrie), Sf. Nectarie din Eghina (9 noiembrie) sau Sf. Andrei, care și încheie toamna calendaristică (30 noiembrie).
Obiceiurile toamnei cu prilejul recoltei sunt urmate de cele pentru asigurarea sporului anului următor. Anul agricol propriu zis se sfârșește la Sfântul Dumitru, și în Făgăraș ca și în alte părți ale țării, finalitatea aceasta este marcată de Focul de Sâmendru (Sf. Dumitru) care este specific praznicului. Există și obiceiul de a zdrobi tăciunii de la foc prin grădină și livadă pentru rod bogat, pe mai departe.
Tot la Sf. Dumitru, se împart mâncăruri pentru pomenirea morților precum grâu fiert cu unt, covrigi, lapte, mere, nuci, must și tulburel, toate împreună cu lumânări aprinse.
Să ne bucurăm deci și anul acesta de bogățiile toamnei, de parfumurile și culorile ei, dar să nu uităm să înălțăm rugăciune de mulțumire și de ocrotire, Sfintei Treimi și Maicii Domnului, pentru bun rod al pământului!
Materiale realizate de Timeea Oprean – Cluj Napoca
Occidentul Românesc – Ediția tipărită/noiembrie 2012