Teologie, spiritualitate și dialog ecumenic – Călătoria academică a Georgianei Huian

Georgiana Huian a devenit un nume cunoscut în lumea teologiei, ocupând în 2018 poziția de profesor asistent cu tenure track la Universitatea din Berna (Elveția). Cu rădăcini în România, această căutătoare a cunoașterii este deținătoare a două doctorate, unul în filosofie și celălalt în teologie ortodoxă, având abilitarea teologică obținută la Universitatea din Berna. În 2023 este numită profesor de teologie sistematică și ecumenică la Institutul de Teologie Veche-Catolică al aceleiași universități.

Expertiza sa științifică este vastă, acoperind domenii variate, și depășind limitele confesiunilor. Georgiana Huian este o exploratoare curajoasă a diferitelor subiecte tematice, având o apreciere profundă pentru diversitatea limbilor și a culturilor. Formarea sa universitară este marcată de studii de filosofie, teologie și filologie clasică la București, precum și diplome universitare, formări sau stagii de cercetare la Tübingen, Louvain-la-Neuve, Paris, Oxford și Berna.

Georgiana își descrie călătoria în domeniul teologiei ca pe o ascensiune în munți, un pelerinaj plin de semnificații, dar mereu ancorat în inima sa. În timp ce mulți se pot opri la baza muntelui, ea se avântă în înălțimile căutării spirituale. Cu o determinare neobosită, Georgiana Huian nu se retrage într-un turn de fildeș intelectual; dimpotrivă, rămâne o căutătoare, împărtășind cu alții călătoria sa în căutarea sensului și a lui Dumnezeu.

Pentru Georgiana Huian, teologia nu este doar o disciplină academică, ci și o „știință a vieții”. Este o conexiune profundă cu realitatea cotidiană și este înrădăcinată în viața însăși. Este o călătorie care îi permite să exploreze misterele credinței și să găsească înțelesuri adânci în fiecare aspect al existenței.

Atunci când interacționează cu studenți, colegi de specialitate sau oameni din medii diverse, Georgiana Huian dorește să stârnească curiozitatea și să provoace dialogul despre marile întrebări existențiale, care sunt strâns legate de teologie. Cu conștiința vulnerabilității umane, Georgiana își propune să descopere, împreună cu alții, rădăcinile dorinței noastre de absolut, abordând fundamentele credinței și construind astfel punți între diferite perspective teologice.

Pentru ea, diversitatea experienței aduce bogăție și profunzime în înțelegerea credinței. Își dorește ca oamenii să perceapă viața în frumusețea ei, simțind-o ca pe un dar, și să descopere lumina divină care strălucește în întâmpinarea lor.

Georgiana Huian consideră că viața trebuie șlefuită conform unui ideal al binelui și frumosului. Prin activitatea ei, Georgiana ne amintește că teologia nu este doar pentru cei inițiați, ci pentru toți cei curioși și dornici să exploreze profunzimile existenței umane și spirituale. Georgiana Huian este un călăuzitor luminos în acest peisaj complex al cunoașterii, invitându-ne să privim înăuntru și să descoperim înțelesurile care ne definesc.

În contextul nominalizării pentru cea de-a patra ediție, 2023-2024, în cadrul campaniei excelenței românești din afara granițelor României, „Noi susținem excelența!”, proiect cultural lansat de Occidentul Românesc la 15 ianuarie 2015, am invitat-o pe tânăra cercetătoare, Georgiana Huian, la un dialog pe tema călătoriei sale academice în lumea teologiei și a relațiilor ecumenice. 

Kasandra Kalmann Năsăudean: Ce a determinat interesul dumneavoastră pentru teologie și cum a început călătoria academică? 

Georgiana Huian: Am căutat întotdeauna profunzimea și absolutul. În liceu mă preocupau teme precum timpul, eternitatea sau fericirea și eram fascinată de creativitatea umană, pornind de la modelul romantic al geniului. Pe lângă pasiunea pentru literatură și limbi străine, creștea pasiunea pentru întrebări filosofice. După ce am absolvit Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Ploiești, m-am înscris la Facultatea de Filosofie din București. Printr-un stagiu Erasmus la Universitatea din Tübingen, am avut ocazia să aprofundez filosofia antică, în special dialogurile lui Platon și Neoplatonismul. Așa am descoperit un limbaj despre principiul ultim care părea foarte apropiat de lecturile mele teologice. În paralel, mă interesa și felul în care cultura se cristalizează în istoria unei comunități, de aceea am absolvit un Master în Studii Europene la Louvain-la-Neuve. După studiul valorilor culturii europene, am decis să aprofundez teologia și am urmat un master cu specializarea „Doctrină și cultură” la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.

Pentru a avea acces la surse creștine în original, am realizat că trebuie să stăpânesc greaca veche și latina și, nu după multă vreme, am obținut licența în filologie clasică la Universitatea din București. Treptat, m-am confruntat cu interogația centrului de taină al omului – inima – și mi s-a părut că acest concept nu este studiat în mod riguros în filosofie. De aceea am lucrat pe tema inimii la Augustin, într-o teză doctorală realizată în cotutelă între Universitatea din București și Universitatea Paris IV (Paris-Sorbonne). Ulterior, aceasta teză a fost publicată cu titlul Augustin. Le coeur et la crise du sujet, cu o prefață de Jean-Luc Marion de la Academia Franceză (Paris, Cerf, 2020).

 

După susținerea acestei teze în filosofie, tema inimii mă urmărea. Care este legătura dintre inimă și gândire, voință sau intelect? Cum este posibilă întâlnirea cu Dumnezeu în inimă și cum devine inima o taină de nepătruns, oglindind în ea necuprinsul Dumnezeirii? Pentru a aborda aceste întrebări și din perspectiva unui autor de limbă greacă, am scris o a doua teză, în teologie ortodoxă, la Institutul „Saint-Serge” din Paris. Dedicată scrierilor lui Diadoh al Foticeii, această lucrare tratează relația dintre inimă și minte în contextul filosofic și patristic al Antichității târzii. Au urmat apoi două burse postdoctorale, la Colegiul Noua Europă din București (incluzând o mobilitate la Oxford) și la Universitatea din Berna, timp în care am aprofundat problema antropologiei apofatice (omul ca mister de nedescris), dar și a fragilității umane. După numirea mea în 2018 ca profesor asistent de teologie sistematică și ecumenică la Universitatea din Berna, antropologia apofatică a devenit tema lucrării mele de abilitare, pornind de la un studiu comparativ între viziuni ortodoxe, vechi-catolice și anglicane moderne.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Cum vă influențează originile românești (Ploiești, județul Prahova) în domeniul teologiei și în interacțiunile dumneavoastră cu oamenii?

Georgiana Huian: Pe parcursul studiilor de teologie, am descoperit nu numai bogăția scrierilor patristice, dar și profunzimea unor teologi români moderni. Astfel m-am avântat în a înțelege teologia Părintelui Dumitru Stăniloae, care descrie infinitul iubirii din interiorul Sfintei Treimi și transparența absolută a Persoanelor dumnezeiești. De aici am rămas cu idealul transparenței în iubire și al unei comuniuni cât mai armonice, fiind convinsă că setea de iubire și de comuniune hrănește dinamica vieții noastre, a tuturor. De asemenea, m-au influențat teologii români cu o înclinație pentru viața ascetică, centrată pe purificarea inimii, dar și pentru trăirea mistică, ce urmărește vederea luminii dumnezeiești. În acest sens, scrierile Părintelui André Scrima au adus în fața ochilor mei noi abordări ale unor teme pe care le întâlnisem la Augustin sau Diadoh: inima tainică, arhitectura interiorității umane, urcușul spiritual sau rugăciunea neîntreruptă. Mai mult, deschiderea ecumenică a Părintelui Scrima, practicată în același timp cu ancorarea în propria tradiție doctrinală și spirituală, mi-a oferit un orizont esențial pentru activitatea mea la Berna, atunci când predau studenților de diferite confesiuni sau atunci când prezint o temă ortodoxă într-un articol sau o conferință. De altfel, Dumitru Stăniloae și André Scrima sunt doi dintre autorii studiați în teza mea de abilitare. Proiectul Părintelui Scrima de a articula o antropologie apofatică a constituit o inspirație fundamentală pentru propriul meu proiect. Preocuparea teologilor români pentru ascetică și mistică mă călăuzește în activitatea mea de predare atât la Berna, cât și la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint-Serge” din Paris, unde colaborez ca profesor invitat de teologie ascetică din 2021.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Cum vedeți relația dintre credința personală și studiul teologic în propria dumneavoastră viață? 

Georgiana Huian: Este o întrebare interesantă. Credința fiecăruia, oricât de ascunsă, devine, poate, aspectul cel mai vizibil al personalității sale. Idealurile, dorurile și speranțele noastre transpar în tot ceea ce clădim (în gând, în scris sau în faptă) și în ceea ce sădim în relațiile noastre cu oamenii. Fără îndoială, ceea ce mă entuziasmează lăuntric – setea de absolut, de iubire, de adevăr, de puritate a inimii – impregnează adânc, chiar și fără să-mi propun, ceea ce încerc să dăruiesc oamenilor sau ceea ce absorb eu însămi din întâlnirile cu ei. Lecturile teologice, ca și cele filosofice, îmi permit o anumită grilă de lectură a vieții și hrănesc un impuls constant pentru reflecție. Dar mai e ceva, fără de care studiul teologic ar fi arid: experiența vieții ca dar, a prezenței celuilalt ca minune și mister care ni se sustrage, a întâlnirii cu Dumnezeu în splendoarea liturgică a unei Sărbători sau în îmbrățișarea mângâietoare a privirii dintr-o icoană, în fața căreia arde, sfioasă, o candelă… Probabil că în teologia despre care le vorbesc altora s-au strecurat deja clipele de liniște, de exuberanță sau de tânjire lăuntrică petrecute în diferite biserici răspândite prin lume, de la Ploieștiul natal și Bucureștiul anilor de studii până la Paris, Oxford sau Berna. Și poate că în reflecția mea teologică s-a transmis și această trăire: convingerea că pe acest pământ căutătorul de Dumnezeu e pretutindeni acasă, pretutindeni străin și pretutindeni pelerin.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Cum descrieți rolul dumneavoastră în construirea de punți între diferite perspective teologice?

Georgiana Huian: Pot numi colaborarea mea intensă cu membrii Institutului de Teologie Veche-Catolică din Berna, colaborare care are la baza tradiția dialogurilor ecumenice dintre Biserica Ortodoxă, Biserica Veche-Catolică și Biserica Anglicană. Îmi propun să contribui la crearea unor contexte de dialog, în care oamenii din diferite tradiții pot explora împreună o anumită temă. Aș da exemplul unui proiect de cercetare intitulat „Image of God and Abyss of Desires” și coordonat împreună cu Prof. Dr. Rainer Hirsch-Luipold, specialist în Noul Testament.

Proiectul a beneficiat de finanțare din partea Fondului Național Elvețian între 2018 și 2023. Echipa de cercetare a fost interdisciplinară și ecumenică, reunind teologi ortodocși și protestanți. Volumul colectiv publicat în acest proiect ilustrează numeroase perspective teologice și filosofice: Der Mensch als Bild des unergründlichen Gottes. Von der Theologie zur Anthropologie und zurück, editat de Georgiana Huian, Beatrice Wyss și Rainer Hirsch-Luipold, în colaborare cu Ilya Kaplan (Berlin: De Gruyter, 2023).

Un alt exemplu ar fi conferința internațională „Conflict și continuitate. Biografii religioase în secolele al 19lea și al 20lea”, organizată în 2023 pentru aniversarea Prof. Dr. Angela Berlis. În cadrul acestui eveniment s-au întâlnit viziuni multiple asupra personalităților care au traversat perioade de conflicte religioase. Începând din 2019, am avut diferite colaborări cu Arbeitsgemeinschaft christlicher Kirchen in der Schweiz, încercând să fac legătura între teologia de cercetare, teologia împărtășită studenților și teologia trăită în comunitățile din Elveția. Păstrând vie legătura cu mediul teologic și filosofic din Paris, sper să contribui la comunicarea dintre spațiul francofon și spațiul germanofon. În același timp, încerc să fiu prezentă, prin conferințe sau publicații, în mediul cultural și universitar românesc.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Care sunt provocările și recompensele implicite în facilitarea dialogului teologic? 

Georgiana Huian: Aș spune că ambele, provocările și recompensele – sau, mai degrabă, dificultățile și bucuriile – țin de o muncă de „traducere” care însoțește permanent dialogul dintre diferitele tradiții. Chiar dacă noțiunile creștine fundamentale s-au transmis ca o moștenire comună, fiecare confesiune a dezvoltat în timp „gramatica” ei. Aceasta s-a sedimentat prin ritualuri sau, practici liturgice și spirituale specifice. Pentru dialogul ecumenic contemporan, e nevoie să devenim conștienți de aceste diferențe, e nevoie de învățarea „gramaticii” celuilalt, pentru a deveni buni parteneri de dialog.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Care sunt, în opinia dumneavoastră, direcțiile viitoare ale studiilor teologice, în special în contextul schimbărilor sociale și tehnologice?

Georgiana Huian: Cred că teologia ar putea beneficia de o mai mare deschidere interdisciplinară și ar putea contribui la proiecte de cercetare realizate cu specialiști din alte discipline – de la filosofie și psihologie până la neuroștiințe sau medicină. Definiția teologică a persoanei ca ființă în comuniune (sau ființă relațională) poate fi studiată în paralel cu impactul mediilor digitale asupra relațiilor umane. În contextul dezvoltărilor fulminante din domeniul „inteligenței artificiale”, teologia poate aborda probleme precum definirea inteligenței sau a creativității. Ce este, în cele din urmă, omul, dincolo de vârtejul istoriei și al tehnologiei? Ce poate el crea? Ce pune el în fața Absolutului din care izvorăsc toate – altfel spus, în fața lui Dumnezeu?

A consemnat: Kasandra Kalmann Năsăudean
Imagini: Georgiana Huian (Arhiva personală, Nik Egger)