„Supraviețuiește nu cel care este mai inteligent sau mai pregătit, ci acela care se adaptează mai ușor și mai repede noilor provocări”

Interviu cu avocatul Bogdan Daniș, membru al Societății Profesionale de Avocatură „Radu & Sanchez Abogados” (unul dintre cei doi avocați colegiați din orașul Alicante).  

După absolvirea Facultății de Drept în România, a fost consilier juridic și a practicat avocatura, devenind avocat al Baroului din București. La scurt timp s-a stabilit împreună cu soția în Spania și a continuat să studieze, echivalându-și calificările și desăvârșindu-și traiectoria profesională, dând dovadă de o exemplară dedicație în domeniu. În perioada 2008-2009 a urmat cursul de Derecho Español para Juristas Extranjeros al Facultății de Drept din cadrul Universității din Alcalá de Henares. Concomitent cu frecventarea cursurilor de Masterat pe lângă „Escuela de Practica Juridica” din cadrul Ilustrului Colegiu de Avocați din orașul Elche, obține în anul 2011 echivalarea studiilor juridice. Ulterior, înalta sa calificare este aprobată oficial de către Ministerul Justiției din Madrid. Începând cu anul 2012 profesează avocatura în cadrul cabinetului „Radu & Sanchez Abogados”, fiind membru al Colegiului de Avocați din Alicante. Avocatul Bogdan Daniș este nominalizat pentru premiile de excelență acordate în cadrul celei de-a doua ediții a campaniei „Noi susținem excelența!”, organizată de către publicația Occidentul Românesc.

Occidentul Românesc: Când ați venit în Spania, aveați un plan concret, intenționând să rămâneți aici pe termen lung sau era doar o încercare de tatonare a unui nou teren? Cât din decizia de a vă stabili aici v-a aparținut și cât a fost rezultatul unui concurs de împrejurări?

Bogdan Daniș: Am ajuns în Spania în 2006 împreună cu viitoarea mea soție, care reușise să își omologheze o parte din studii la Facultatea de Medicină din Cadiz. Era în anul 5 la medicină în România și ca să își termine studiile în Spania trebuia să facă încă doi ani. Așa că am hotărât să fiu alături de ea și să plec în Cadiz. Decizia de a mă stabili definitiv în Spania mi-a aparținut 100%, însă momentul ales pot spune că a fost rezultatul unui concurs de împrejurări.

Occidentul Românesc: În calitate de „om al legii”, observați deosebiri sau asemănări între sistemul legal spaniol și cel românesc? Dacă da, care ar fi acestea?

Bogdan Daniș: Sunt foarte multe asemănări între dreptul românesc și cel spaniol, au aceeași rădăcină, dreptul roman, mult mai pregnant în dreptul spaniol decât în cel românesc. Spre exemplu, se menține o instituție pe care dreptul românesc nu a avut-o niciodată și pe care studenții Facultății de Drept din România o cunosc din materia dreptul roman: cea a “procuradorului”. O figură foarte importantă la acea vreme, mult mai venerabilă decât cea de avocat. Era persoana care reprezenta clientul, confidentul, consilierul și sfătuitorul lui. Avocatul doar îl asista în instanțe și pleda în numele lui. Astăzi, în Spania, instituția „procuradorului” este desuetă, i s-a denaturat sensul inițial și s-a transformat într-o „remorcă” a avocatului. Cred că această instituție va dispărea în  curând. Însă deosebirile majore pe care le-am văzut între cele două sisteme de drept sunt cele de la nivel organizatoric și instituțional, mult mai clar, mai structurat și funcțional, iar intervenționismul politic sau de natură pecuniară (șpagă) în sistemul de drept spaniol este inexistent. Puterea judecătorească în Spania este clar separată de cea executivă, și asta cu mare diferență față de ce este acum în România. Nu mai vorbim despre organizarea penitenciarelor și materia executării pedepselor. Aici deținuții muncesc în penitenciare și au un salariu lunar, iar o parte din el este virat într-un cont bancar ca un fond de rezervă, având acces la el doar când ies din penitenciar. Mai mult, cei care au lucrat în timpul detenției au dreptul la șomaj timp de doi ani după ce au fost eliberați. În România, deținuții muncesc ca să li se reducă din pedeapsă sau, și mai aberant, scriu „cărți” pentru a fi eliberați sau amnistiați, pentru că nu sunt condiții în penitenciare pentru executarea pedepsei. Cum spunea cineva, în România greu nu e să scrii cărți, greu e să le citești.

Occidentul Românesc: Dar legat de respectul față de lege și de acceptanța față de reglementările oficiale, se deosebește mentalitatea românilor de modul în care percep spaniolii spiritul legii? Se vorbește și aici mult despre corupție…

Bogdan Daniș: Când vine vorba de încălcarea legii, nu există o diferență între spanioli și români, au aceeași mentalitate. Marea majoritate a românilor din Spania sunt educați cu frică de Dumnezeu și cu respect față de lege, de norme, de reguli. Însă cei care o încalcă sunt mult mai vizibili și fac un mare deserviciu comunităților de români din Spania. Referitor la corupție, nu există societate fără corupție. Unde există putere există și corupție. Însă ponderea e diferită în cele două țări.

Occidentul Românesc: Călătoriți mult? Dacă da, ce loc ocupă România și Spania în ierarhia destinațiilor personale preferate și cât spațiu alocați zonelor noi, din afara „terenurilor proprii”?

Bogdan Daniș: Îmi place să călătoresc, însă, din păcate, în ultimii ani nu am mai călătorit așa de mult cum o făceam altă dată, și asta pentru că familia noastră s-a mărit cu noi membri și marea parte a timpului și a energiei le-o dedicăm lor. Mi-am propus ca începând de la anul viitor să reiau un vechi obicei, și anume acela de a vizita un loc dintr-o țară nouă, o dată sau de două ori pe an, împreună cu comorile mele: soția și cei doi copii.

Occidentul Românesc: În meseria de avocat, în afară de solidele cunoștințe din domeniul legii, este nevoie și de o dexteritate verbală, lingvistică și retorică superioară. Faptul că vă exersați profesia într-o limbă străină vă solicită mai mult decât dacă ați folosi limba maternă?

Bogdan Daniș: Când am venit în Spania nu aveam nicio cunoștință de limba spaniolă, în liceu sau în facultate nu am studiat-o, la telenovele nu mă uitam, așa că nu am avut nicio tangență cu limba. Însă, fiind o limbă latină cu multe cuvinte care se aseamănă, am asimilat-o mult mai ușor. Dar mi-a fost destul de greu,  nu de a comunica bazic, ci de a deprinde un limbaj academic și de profil juridic. Trebuie să citești mult, să dedici mult timp în biblioteci. Mi-aduc aminte că stăteam și 12 ore la bibliotecă. Practic, eu am făcut aproape din nou Facultatea de Drept în Spania, și asta fără profesor, ca autodidact. Însă cu pasiune și dăruire devine mult mai ușor să-ți atingi obiectivele propuse. Noi, avocații străini, în general și cei români, în special, trebuie să muncim de două ori mai mult față de cei spanioli, avem lupa pusă pe noi, suntem niște personaje rare în peisajul juridic, suntem priviți cu admirație pe de-o parte, dar și cu invidie. De aceea, răspunderea noastră este dublă, dacă nu triplă, cel puțin asta este percepția mea.

Occidentul Românesc: Litoralul spaniol este foarte îndrăgit de rezidenții străini. Cât din munca dumneavoastră se distribuie pe clientela internațională? Aveți mai mult clienți români și spanioli sau și de alte naționalități?

Bogdan Daniș: Cabinetul în care îmi desfășor activitatea împreună cu colegul meu, Constantin Radu Călugăru, alături de un alt coleg spaniol, Abel Sanchez Jorda, face parte dintr-o Societate Profesională de Avocați „Radu & Sanchez Abogados” și are cu preponderență clientelă din rândul cetățenilor români. Și este și normal, ținând cont că suntem doar doi avocați români cu drept de practică în Alicante. Însă avem și clienți cetățeni spanioli sau de alte naționalități. Acoperim un spectru destul de larg de clientelă, dar și de materie.

Occidentul Românesc: Legat de viața privată, credeți că stabilirea în Spania e un factor care impulsionează sau mai degrabă inhibă armonia din mediul familial? Este o țară propice dezvoltării personale, sau una mai strictă decât România? 

Bogdan Daniș: Sunt foarte mulți factori care contribuie la menținerea armoniei unui cuplu și la fel de mulți care conduc la eroziunea lui. Fără doar și poate, pasul de a-ți stabili rezidența într-o altă țară implică un stres la nivel personal, dar și la nivel de cuplu. În faza de început nici nu contează țara unde te stabilești, sentimentul de înstrăinare este același și este direct proporțional cu factorul motivațional ce a stat la baza deciziei de a-ți părăsi țara natală. Apoi, în cea de-a doua parte, de adaptare, reacția la stres este diferită, în funcție de locul și oamenii unde și alături de care vrei să trăiești. Iar Spania, cred eu, este pentru majoritatea românilor o bună țară de adopție care te poate determina să o iubești ca pe propria țară, poate îndulci dorul de patria ta. La nivelul dezvoltării personale, cred că Spania îți oferă mult mai multe șanse de a te dezvolta și deveni mai întreprinzător. Instituțional are o infrastructură solidă, iar la nivel legislativ lucrurile sunt destul de clare. Te poți baza pe norme care nu se schimbă peste noapte, justiția nu se face la televizor și, cu toate că presiunea mass-media este destul de mare, există un mediu de afaceri solid și cu noi influențe anglo-saxone destul de sănătoase.

Occidentul Românesc: Se încurajează familia, există măsuri de protecție și asigurare pentru copii, mame, pensii pentru vârstnici mai avansate decât în România? 

Bogdan Daniș: Sistemul de asigurări publice, precum cel de sănătate, este cu mult peste ce avem în România, în momentul de față. Este adevărat că în funcție de guvernare, de dreapta sau de stânga, protecția socială se amplifică sau se restricționează, dar aceste pârghii democratice funcționează cu naturalețe. Însă, indiferent de guvernare, nu sunt neglijate sau diminuate drepturile mamei, copiilor sau ale pensionarilor. Comparativ, dacă vreți, o persoană care a lucrat și a cotizat timp de 45 de ani în România, primește la 65 ani o pensie care abia atinge 200€, iar în Spania, orice pensionar de peste 65 ani nu poate lua o pensie mai mică de 610€, indiferent cât a cotizat.

Occidentul Românesc: Credeți că mediile moderne de comunicare la distanță contribuie la estomparea și ștergerea sentimentului de înstrăinare? Le folosiți în acest scop? Dacă da, pe care? Preferați telefonia mobilă sau teleconferințele gen Skype, mesajele scurte pe smartphone etc? Cât de frecvent apelați la ele?

Bogdan Daniș: Noile modalități de comunicare sunt vitale în ziua de astăzi și sunt instrumente foarte utile dacă știi să le controlezi și nu le lași să te controleze ele pe tine. Ca orice unealtă, nu trebuie să abuzezi de ea. Depinde de fiecare individ cât se poate adapta emoțional la stresul pe care i-l creează sentimentul de înstrăinare, înmuiat sau nu de comunicarea cu cei dragi, prin intermediul noii tehnologii. Oricum, este incomparabilă comunicarea de astăzi cu cea de acum 10-15 ani, când așteptai un telefon pe săptămână sau o scrisoare la o lună. Însă numai ținând pasul cu noua tehnologie ajungi repede la client și reușești să comunici cu el mult mai ușor. Eu și colegii mei de cabinet chiar avem o practică în acest sens, comunicăm și acordăm  consultanță în scris pe mail tuturor celor care nu se pot deplasa la cabinet, din motive de distanță sau de altă natură. Așa ajung sfaturile noastre la clienții noștri indiferent de situație.

Occidentul Românesc: Vizionați televiziunea română sau mai degrabă vă uitați la știrile spaniole? Vă implicați în viața civică și politică din Spania și din România, sau în amândouă? În ce proporție? 

Bogdan Daniș: Urmăresc evoluția socială și politică din România, iar de implicat o facem de câte ori avem ocazia, acordăm consultanță gratuită românilor din Spania, informându-i prin articole de larg interes, publicate de revista Occidentul Românesc, preluăm dosare „pro bono”, pentru cetățenii români care au o gravă problemă juridică și sunt lipsiți de resurse materiale. Locuiesc aici, în Spania și e normal să fiu conectat la evoluția politică din Spania, la problemele care ne afectează în mod direct. Personal, nu mă uit la știri, am alte căi de informare, dar urmăresc cu interes și sunt destul de conectat în egală măsură la ceea ce se întâmplă în cele două țări.

Occidentul Românesc: Aveți un deziderat de suflet, care vă ghidează pașii pe termen lung, un țel profesional pe care doriți să-l atingeți și care vă animă să progresați într-o anumită direcție?

Bogdan Daniș: Da, am un motto după care încerc să mă ghidez: „Supraviețuiește nu cel care este mai inteligent sau mai pregătit, ci acela care se adaptează mai ușor și mai repede la noile provocări”.

Occidentul Românesc: Dar în plan personal aveți un ideal spre care vă canalizați eforturile? Câtă nevoie credeți că are omul modern de acea „ilusión” atât de iubită de spanioli, care se traduce prin pasiune în limba română?

Bogdan Daniș: Fără pasiune, orice acțiune este forțată, nenaturală și creează un conflict interior greu de controlat ulterior. Este o mare diferență între a sta forțat de un program, de un contract de muncă opt ore și a lucra fără pasiune, doar ca să ai sursa de venit lunară și altceva este să pleci fără să știi că au trecut opt sau 10 ore, dedicat fiind pasiunii tale. Formulând idealist și puțin utopic, eu doresc ca fiecare individ să poată avea un program de muncă de două zile intense și cu pasiune și cinci zile de odihnă, relaxare și timp petrecut cu familia. Cel mai frumos cadou pe care îl poți face copiilor tăi este timpul alocat lor. Văzut simplist, programul de muncă inversat pare o invitație la lenevire, sună contraproductiv dacă vorbim în termeni corporativi, însă, la nivel de individ, stresul rezultat în 10-12 ore de muncă și adunat în cele două zile este mult mai bine tolerat decât stresul zilnic, la care omul modern este supus în cele cinci zile de muncă. Dar asta, bineînțeles, idealist vorbind.

Occidentul Românesc: Există un aspect de suflet, un subiect important inimii dumneavoastră, pe care ați dori să-l mai menționați aici, la final?   

Bogdan Daniș: Intenționez să concretizez un proiect legat de o nouă pasiune de-a mea și să resuscitez o altă pasiune artistică mai veche, pictura – o pasiune din copilărie, pe care am lăsat-o într-un sertar prăfuit al ființei mele, și pe care încerc să o redescopăr.

A consemnat: Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Fotografii: arhiva personală Bogdan Daniș

Un material publicat în ediția tipărită Occidentul Românesc, pentru luna decembrie 2017.

Citește și