Dl Cristian Moroianu, coordonatorul ediției a treia a DEX-ului, își dorește o modificare care va aduce atingere inventarului de cuvinte-titlu (intrări) din dicționar:
„O propunere inovatoare, îndrăzneață pentru tradiția lexicografică românească, dar în acord cu tratamente similare în dicționarele explicative reprezentative cel puțin din lexicografia romanică este scoaterea din categoria cuvintelor-intrare a derivatelor abstracte în -re și a adjectivelor participiale regulate și includerea lor, fără definiție sau etimologie, în poziția penultimă a structurii articolului verbului-bază. Astfel s-ar evita repetarea inutilă a unor derivate sau conversiuni regulate, care nu aduc niciun plus de informație și a căror situație poate fi explicată în materialul introductiv. Excepție de la această propunere pot fi situațiile particulare, respectiv acelea care aduc în plus informații de ordin semantic sau care reprezintă românizări realizate prin echivalarea sufixului unui model extern analizabil. Spre exemplu, în cazul unui substantiv de tipul climatizare, tratat actualmente astfel:
CLIMATIZÁRE, climatizări, s. f. Operație prin care aerul dintr-o încăpere este menținut la o anumită temperatură, umiditate, puritate etc. – După fr. climatisation (DEX 1975) / CLIMATIZÁRE, climatizări, s. f. Operație prin care aerul dintr-o încăpere este menținut la o anumită temperatură, umiditate, puritate etc. – V. climatiza. Cf. fr. climatisation (DEX 2016), trebuie menționate cu toată siguranța, după opinia noastră, etimonul extern direct: Din fr. climatisation și procedeul de adaptare (cu echivalarea sufixului), pentru ca utilizatorul să înțeleagă că se află în fața unui împrumut adaptat la structura limbii române prin echivalarea sufixului fr. -ation cu corespondentul său intern perfect -re.”
Prin urmare, regula privește două situații: 1. Derivatele abstracte formate de la infinitivul verbului cu sufixul -re, adică substantivele formate de la infinitiv (în vechime, și infinitivul lung); 2. Adjectivele provenite din participiile regulate:
AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla.
BĂGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) băga și rezultatul ei. ◊ Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită). – V. băga.
GĂSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) găsi și rezultatul ei. – V. găsi.
GĂSÍT s. n. Faptul de a găsi. ◊ (Pop.) Bun găsit! formulă de salut la întâlnire. – V. găsi.
Notă: formele AFLÁT și BĂGÁT apar doar în MDA, nu și în DEX.
Așadar, înainte de a discuta excepțiile, să vedem mai bine principiul restrângerii. Dl Moroianu nu spune că nu ar mai avea rost să menținem intrări în dicționar care nu spun nimic, în afara faptului că sunt nume de acțiuni. Aceeași remarcă și despre substantivul obținut de la participiu, adică: aflat, băgat, găsit, în situații ca acestea: „aflatul unei vești”, „băgatul aței în ac”, „găsitul vinovatului”. Pentru moment, să ne limităm la unul dintre exemplele de mai sus, urmărindu-i evoluția lexicografică până la DEX. Temeiul, în tradiția academică, este Dicționarul limbii române (literele A-B, 1913):
AFLÁRE s. f. „Action d’apprendre, de trouver ; trouvaille, découverte, invention. Etat (de la santé)”. — Infinitivul lui află, devenit abstract verbal. Aflarea acestui lucru m’a întristat. | † „Născocire, invențiune”, Să nu socotiți…, că aceste sânt aflări ale mele. ANTIM, p. 211. Întrebuințarea ipsosului… este una din cele mai însemnate aflări ce s’au făcut în gospodărie. I. IONESCU, C. 28. | „Stare a sănătății”. Întrebările mele… despre aflarea tatei, SBIERA, F. S. 132. || Spec. Aflarea sfintei cruci — Inventio sanctae cruciş…; die Kreuzerfindung. LB. Aflarea capului sfântului Ioan Botezătorul (25 Maiu), ap. HEM. 444.
În Dicționarul limbii române contemporane (1955-1957), articolul era redactat astfel:
AFLÁRE, aflări, s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei.
- Căpătare de informații, primire a unei vești, a unei noutăți. La aflarea rezultatului alegerilor, tot poporul muncitor și-a exprimat satisfacția.
- Găsire a unei soluții, a unui rezultat. Aflarea numitorului comun.
- Prezență într-un loc, într-o situație. M-a vizitat cu prilejul aflării lui în capitală.
Ulterior, în Dicționarul limbii române moderne (1958), apare doar sensul generic, preluat apoi de DEX:
AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei.
Prima evidență ține de faptul că indicarea doar a sensului generic pare a nu aduce „niciun plus de informație”. De aceea, se propune, radical, eliminarea acestor cuvinte-intrări și „includerea lor, fără definiție sau etimologie, în poziția penultimă a structurii articolului verbului-bază”. La fel vor fi tratate și substantivele provenite din participiu.
Această regulă nu se aplică însă în toate cazurile. Dl Moroianu spune ca există și excepții și dă ca exemplu climatizare, care, după DELR, nu este un derivat intern, ci un împrumut din fr. climatisation prin „echivalarea sufixului fr. -ation cu corespondentul său intern perfect -re”.
Dl Moroianu ne mai spune că a decis să renunțe la astfel de intrări care au în fond aspectul unor trimiteri și pentru că aceasta este tendința actuală în lexicografia romanică. Pentru a ne convinge, am să aleg armonizare, întrucât este un cuvânt romanic, derivat de la verb în toate celelalte patru limbi romanice (nicăieri nu e dat ca împrumut). Foarte probabil, în optica dlui Moroianu, „ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a (se) armoniza. – V. armoniza.” nu ar trebui să aibă intrare proprie. Oare așa se procedează și în celelalte limbi de referință, după cum susține dl Moroianu?
Pentru franceză, vom alege Le Robert en ligne:
harmonisation, nom féminin
Action d’harmoniser.
— Manière dont une musique est harmonisée.
Synonymes de harmonisation, nom féminin:
- coordination, conciliation, équilibrage
- accompagnement, arrangement, orchestration
Pentru italiană, vom căuta în Treccani:
armoniżżazióne s. f. [der. di armonizzare]. – L’attività e la tecnica musicale con cui si armonizza, cioè si dota di un contesto armonico una melodia, un tema musicale; anche il modo di armonizzare: l’ardita a. di D. Scarlatti. E con gli usi fig. del verbo: l’a. delle tinte, degli elementi di un insieme; l’a. dei programmi, degli obiettivi politici ed economici di una comunità, ecc.
Pentru spaniolă, în dicționarul RAE:
armonización
Tb. harmonización, p. us.
- f. Acción y efecto de armonizar.
ley de armonización
În Houaiss, pentru portugheză:
substantivo feminino
harmonização
1 ação ou efeito de harmonizar
1.1 (déc. 1990) cul combinação de bebidas e comidas sugerida por especialista
LOC: harmonização vocálica fon, ling
m.q. harmonia vocálica
ETIM: harmonizar + -ção; ver harmon(i/o)-
Ne oprim aici, întrucât este evident că eliminarea acestor intrări nu este un procedeu uzual în lexicografia actuală, cum nu este nici intrarea searbădă din DEX, fără exemple de folosire, motiv pentru care dicționarele noastre sunt considerate inferioare în privința didacticii limbii. Nu aceasta a fost lecția lui Hasdeu și Pușcariu care au înțeles, traducând în franceză intrările, că dicționarele servesc și altora, nu doar românilor, cum s-a gândit în comunism și cum, din păcate, continuă să se gândească și azi.
Autor: Profesor Dan Caragea (Lisabona, Portugalia)
Articol publicat în ediția Occidentul Românesc a lunii august 2023.
Nota Redacției:
Dan Caragea este critic, eseist, publicist și traducător. Este lusitanist, specialist în psihologie și lingvistică computațională. Din 2011, colaborator voluntar în cadrul redacției Occidentul Românesc. Dan Caragea a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română (specialitate B: Limba și Literatura Portugheză). Este doctor în Psihologie. În perioada 1978-1990, a fost profesor de limba română și asistent la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (unde a predat limba portugheză), autor de manuale de limbă portugheză, traducător, publicând în reviste culturale din România. Între 1991 și 1993, a fost bursier al Institutul Camões din Lisabona, autor al unui manual de portugheză pentru străini, director al societății Cyberlex, responsabil pentru versiunile portugheză și spaniolă ale programului „Tropes” (analiza semantică a textului). Între 2009 și 2015 lucrează ca expert la UEFISCDI, unde realizează versiunea românească a programului „Tropes” și un software de detectare a similitudinilor (Semplag). Publică „Analiza automată a discursului”, în 2013, la Editura Academiei (coautor Adrian Curaj). În 2017 coordonează la Lisabona un mare album despre relațiile culturale și diplomatice româno-portugheze (la care este și coautor). În anii 2018-2019 este expert la Institutul de Lingvistică „Al. Rosetti – Iorgu Iordan” din București, colaborând la implementarea proiectului „Romtext” în România. Publică și în revista culturală Leviatan.