Spiritualitate

Sfinţirea raclei pentru moaştele sfinţilor martiri din Hozeva – duminică, 24 iulie

În duminica vindecării slabănogului din capernaum, după Sfânta Liturghie, a fost sfinţită racla pentru moaştele sfinţilor mucenici din Hozeva, care ne vor ocroti, alături de moaştele Sfântului Nectarie, în fiecare rugăciune personal și comunitar. Părticica din sfintele moaşte, însoţită de documentul de autenticitate, este darul Părintelui David Pristavu, slujitor la biserica românească din Ierusalim, care a oferit comunităţii noastre în dar, ca sfinţii să ne fie mijlocitori către Dumnezeu în necazurile noastre. Racla, din argint masiv a fost lucrată manual într-un atelier din Salonik, Grecia.

Botezul pruncei Nectaria-Teodora în comunitatea noastră

Dumnezeu cheamă omul pe nume. Acest lucru dovedeşte că El îl cunoaşte pe om în profunzime. Orice cunoaştere interpersonală se realizează numai prin afecţiune. Când Adam a fost chemat să pună nume celor create de Dumnezeu înseamnă că a fost chemat să intre într-un contact intim cu natura, să o cunoască, să o iubească şi să o apere. Când Adam greşeşte şi Dumnezeu îl cheamă pe nume înseamnă că Dumnezeu îl cunoaşte, îl iubeşte şi vrea să-l apere, să-l mântuiască, de aceea îi promite un Mesia (Fac 3, 15). Pe Avraam îl cheamă pe nume, îi întregeşte numele şi-l face părintele multor neamuri; lui Simon-Petru îi pune nume nou, spre a-şi înţelege menirea credinţei sale (Ioan 1, 42); după înviere, Iisus o cheamă pe Maria Magdalena pe nume şi ea îl recunoaşte de Învăţător-Rabuni, fiind conştientă ca Iisus este acela care a cunoscut-o mai întâi şi o cheamă la bucuria, nu numai de a-L vedea viu, ci şi de a duce această bucurie ucenicilor Săi; pe Saul îl cheamă pe drumul Damascului şi-l face apostolul neamurilor (Fap 9, 1-8). Dumnezeu continuă să ne cheme pe nume, pe numele de la Sfântul Botez, când El s-a întors spre noi, ne-a iertat păcatul şi ne-a dat viaţa cea nouă, ca să-i răspundem la chemare şi să ne mântuim sufletele. Cel care răspunde chemării divine este binecuvântat, adică mulţumit şi fericit, fiindcă Dumnezeu îl face să înţeleagă taina numelui său: Eu sunt, de aceea ai tu viaţă şi un nume. La Botez, părinţii cu credinţă, adică cei care deţin ceva din taina numelui lui Iisus, dau copiilor lor nume de sfinţi, cu speranţa că în viaţă vor fi ceea ce le spune numele: un alt sfânt Ioan, Ştefan, Mihai, Maria, Vasile etc. Azi, lipsa de credinţă a părinţilor se vădeşte şi prin numele copiilor, care sunt de toate, numai de sfinţi nu sunt. Trist este că aceşti copii nu răspund la chemarea lui Dumnezeu, fiindcă ei înşişi nu-şi înţeleg semnificaţia numelui de: Raris, Raisa, Mayra, Idan, Marilu, Pamela şi nu mai ţin minte câte altele.

Am avut bucuria ca în această duminică să săvârşim, în mijlocul credincioşilor prezenţi, Taina Botezului pentru prima pruncă cu numele Sfântului Nectarie Taumaturgul, ocrotitorul comunităţii noastre, căreia părinţii i-au spus Nectaria-Teodora, primul născut al tinerei familii Claudiu şi Maria Dumitraşcu. Naş de botez a fost un alt tânăr al comunităţii, Mihai Zamfir. Ne-am rugat cu toţii ca Dumnezeu să rânduiască în sufletul lor harul, pacea şi bucuria Sfântului Duh şi să le răsplătească evlavia şi dorinţa de înnoire şi sfinţire permanentă a vieţii, pentru a se bucura împreună cu toţi sfinţii în Biserica lui Hristos de pe pământ şi din ceruri!

Nouă copii din cadrul Şcolii parohiale au plecat în tabără la Senet (Lerida)

După Sfânta Liturghie duminicală, nouă din cei 30 de copii ai Şcolii parohiale “Sfinţii Martiri Brâncoveni” din parohia noastră, însoţiţi de doamna preoteasă, Gina Cimpoca, au plecat în tabăra de la Senet, organizată de către Episcopia Spaniei şi Portugaliei.

Spovediţi, împărtăşiţi, în atmosfera frumoasă de vacanţa, cei nouă copii:  Andreca Daria-Marisa, Andreca Lorena-Alicia, Cartaş Mădălin-Sorin, Cimpoca Ana-Maria, Cucu Cristina-Ioana, Dincă Robert, Dinuţ Andrei, Mocanu Alexandru-Marian, Surdu Ramona, vor fi însoţiţi în această perioadă de Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, şi de monitorii rânduiţi.

Ziua de 24 iulie, moment de bucurie: reamintirea hirotoniei întru preot (24 iulie 2005)

„Ai fost invrednicit, frate, să primeşti treapta preoţiei? Ai sârguinţă, ca să placi Celui ce te-a primit în armata Lui! Slujeşte-I Lui cu curăţie, cu dreptate, cu înţelepciune duhovnicească şi cu feciorie strălucită. Fii râvnitor ca Ilie, purtător de grijă ca Ieremia, cuminte ca Iosif, curat ca Isus al lui Navi, iubitor de străini ca Avraam, iubitor de săraci ca Iov, plin de dragoste ca David şi blând ca Moise. Pe cel rătăcit călăuzeşte-l, pe cel şchiop sprijină-l, pe cel căzut ridică-l, pe cel bolnav ajută-l şi fă toate câte sunt asemenea”.

Sfântul Efrem Sirul Pentru că s-a întâmplat să fie 24 iulie în zi de duminică anul acesta, fiind ziua hirotoniei întru preot a părintelui paroh (2005), după o frumoasă şi îndelungată slujire ca diacon şi arhidiacon al Catedralei episcopale din Galaţi, la Sfânta Liturghie a făcut  amintire de acest moment şi a săvârşit rugăciune de mulţumire către Dumnezeu pentru toate binefacerile rânduite în slujirea ca preot, amintind mai ales pe cei prin mâinile şi osteneala cărora a fost aşezat la altar să aducă jertfă bineplăcută: Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul B.O.R (la momentul hirotoniei, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei), IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, care şi dânsul a sărbătorit în această zi 17 ani de la instalarea ca episcop titular al Eparhiei Dunării de Jos (din 27 septembrie 2009 ridicată la rang de Arhiepiscopie). Întreită este bucuria, pentru că la 24 iulie 1999 s-a născut singura fiică a părintelui, Ana-Maria, darul şi binecuvântarea lui Dumnezeu. În final, părintele paroh a spus: Mulţumesc doamnei preotese pentru curajul şi răbdarea cu care mă însoţeşte în acest drum, cu suişurile şi coborâşurile lui!

Părinte – Paroh, George Cimpoca

 

Citește și