„Sobrino de Botin” din Madrid, cel mai vechi restaurant din lume

Într-un colț liniștit din cartierul „La Latina”, aproape de centrul aglomerat al Madridului, o clădire cu trei etaje și uși de lemn îi face pe trecătorii curioși să arunce o privire prin ferestre. Ce anume ar putea să determine un călător să se oprească și să inspecteze această locație? Ei, bine, mai multe lucruri, printre care se numără și o placă de la Guinness pe care scrie „cel mai vechi restaurant din lume”.

Restaurantul în chestiune este „Sobrino de Botin”, fondat în 1725. Deși clădirea datează de la sfârșitul secolului XVI, a devenit restaurant abia atunci când un francez pe nume Jacques Botin s-a mutat în Madrid alături de soția sa, o femeie din Asturias. Intenția ei era să intre în slujba unuia dintre nobilii casei regale austriece Habsburg, care guverna Spania. În 1725, un nepot al soției lui Botin a reușit să deschidă un han în acea locație.

În curând, a început restaurarea clădirii, care a primit înfățișarea care rezistă până în ziua de azi. Deasupra intrării se află gravată o inscripție pe care este trecută data restaurării.

În primii ani de la deschiderea restaurantului, în Spania a fost dată o lege care interzicea hanurilor să vândă carne, vin și orice alte produse alimentare. Singura modalitate de a mânca era să aduci mâncarea cu tine.

Potrivit Business Insider cuptorul cu lemne realizat în acea perioadă este încă folosit în forma sa originală. Felul principal de mâncare al localului era purcelul prăjit, preparat conform unei rețete care este mai veche chiar și decât cuptorul. Scopul legii era să protejeze afacerile negustorilor prin limitarea drepturilor hangiilor și a dat naștere unei zicale neplăcute: „În hanurile spaniole, găsești numai ceea ce a adus cu el călătorul.”

Când primii proprietari au murit, nu au lăsat moștenitori direcți în urma lor și hanul a trecut în mâinile altui nepot, pe nume Candido Remis. Astfel s-a împământenit numele localului: „Sobrino de Botin”, adică „Nepotul lui Botin”.

Cel mai vechi restaurant din lume a rămas în proprietatea familiei până în secolul XIX, când proprietarul s-a schimbat din nou și localul a devenit proprietatea familiei Gonzalo, care deține stabilimentul și în ziua de azi.

Cartea Recordurilor face observația că este posibil ca, în secolul XIX, pictorul Francisco de Goya să fi lucrat ca spălător de vase la „Sobrino de Botin”, înainte să devină celebru.

Printre alții, și scriitorul american Ernest Hemingway era fascinat de acest loc. Purcelul prăjit era specialitatea sa preferată, dar „Sobrino de Botin” are și alte calități pentru hedoniștii experimentați, după cum arată Trip Advisor.

Pivnița cu vinuri, care datează din secolul XVI, este plină până sus cu cele mai bune vinuri spaniole, inclusiv cu vinul preferat al scriitorului: Rioja Alta.

Hemingway, care a primit Premiul Nobel pentru literatură, era un vizitator frecvent, având propria sa masă și bucurându-se de privilegii care nu erau acordate unui client obișnuit, cum ar fi permisiunea să-și prepare singur băutura și paella.

Hemingway menționează cel mai vechi restaurant din lume în mai multe povestiri, însă pasajele cele mai celebre – și care laudă cel mai mult localul – se află în romanul său „Și soarele răsare” (sau „Fiesta”), publicat în 1926. Ultima scenă din roman are loc în cel mai vechi restaurant din lume, care este descris în detaliu, și slujește drept mărturie despre cât de mult și-a păstrat localul aspectul vechi și farmecul. Protagoniștii, Jake și Brett, iau masa aici, savurând combinația preferată a scriitorului: „Am urcat la Botin. Este unul dintre cele mai bune restaurante din lume. Am mâncat purcel prăjit și am băut Rioja Alta. Brett nu a mâncat mult. De obicei nu mânca mult. Eu am mâncat foarte mult.”

În vremurile mai recente, proprietarii restaurantului au profitat de dragostea scriitorului pentru Botin, în așa măsură încât un restaurant din vecinătate a decis să se distingă de Botin într-un fel amuzant. La intrare în restaurantul rival se află o inscripție pe care scrie: „Hemingway nu a mâncat niciodată aici.”

Până în ziua de azi, boemii și turiștii curioși din lumea întreagă găsesc că „Sobrino de Botin” este un loc perfect pentru a gusta delicatese ori pur și simplu pentru a te bucura de atmosfera unui loc care a fost martorul unui număr impresionant de evenimente istorice, în urma cărora a rămas aproape neatins.
A consemnat: Mircea Fluieraș – Occidentul Românesc
Foto: businessinsider.com

Citește și