Să nu vă fie frică!

219

Să nu vă fie frică
Când soarele apune!
Căci răsări-va iarăşi
Şi fără rugăciune.
Să nu vă fie frică
Când nori au să se adune,
Când potopi-va ploaia
Şi bezne au să tune!

Să nu vă fie frică
Să spuneţi la prost: prost!
Făceți-l să-şi dea seama
Că până aici i-a fost.
Căci nu ajuţi nătângul
Lăsându-l să se plimbe;
Doar când prostia doare-i
probabil să se schimbe.

Să nu vă fie frică
Să ziceţi la hoţi: hoţi!
Să îi cunoască lumea
Şi să-i urască toţi!
Căci mulţi îşi fac azi veacul
În lumea asta mică-i
va părăsi norocul
Să nu vă fie frică!

„Să nu vă fie frică
Să vă pretindeţi Dreptul!“
-Cu glas de vis şi-ambrozie
Vorbeşte înţeleptul.
Dar asta nu se face
În colţ bătând mătănii;
Ci alungând cu bâta
Hidoasele dihănii.

Şi nu lega cu dracul
În veci nicio frăţie!
Căci de vei trece puntea
Nu-i nimeni să te ţie.
Iar capul cel plecat
Ce iute taie spada,
Priviţi-i drept în ochi,
Să nu le placă prada!

Cine râde la urmă
E ultimul ce râde…
Se bucură românul
De adevăruri crude.
Înţelepciunea noastră
Ne-o tragem de la oi,
Ce-ar fi să-ntoarcem placa
Şi să fim lupi şi noi?

Să nu vă fie frică
De cei cu banii gârlă,
Că sunt puţini la număr
Şi sunt crescuţi la târlă!
Căci n-au făcut avere
Fără vreo silnicie
În câţiva ani politici
Numiţi democraţie.

Să nu vă fie frică
De cei postaţi pe sus,
Ce-atârnă azi de grindă
Şi mâine vezi că nu-s,
Că e subţire sfoara
Şi mintea lor e mică.
Se scutură iar ţara,
Să nu vă fie frică!

Autor: Nicu Covaci – Moraira/Spania