Regimul juridic al bunurilor dobândite înainte, în timpul sau după încetarea căsătoriei

Pe fondul creșterii numărului de divorțuri din ultima perioadă, o întrebare des întâlnită este cea privind regimul juridic al bunurilor dobândite înainte, în timpul sau după încetarea căsătoriei. În articolul de luna aceasta voi explica cum afectează căsătoria și divorțul bunurile avute înainte de căsătorie sau dobândite în timpul căsătoriei, pe teritoriul Spaniei sau al României.

Ce este regimul matrimonial? Regimul matrimonial este un set de norme juridice privind raporturile patrimoniale dintre soți și dintre soți și terțe persoane, ca rezultat al căsătoriei sau al desfacerii acesteia. În sistemul spaniol există trei tipuri de regimuri: de bunuri comune (comunitate legală), de separare de bunuri și de participare (comunitate convențională). Depinzând de locul căsătoriei pe teritoriul Spaniei, regimul matrimonial poate fi unul sau altul, în cazul în care soții nu fac o alegere expresă. De exemplu, în Catalonia, Insulele Baleare sau Aragon, unde avem drept foral, regimul matrimonial în lipsa unui pact care să prevadă contrariul, este cel al separării de bunuri, pe când în Madrid, este cel al bunurilor comune (comunității legale). Aceasta nu afectează căsătoriile la consulatele românești, unde se aplică legea românească și ca regulă generală se aplică regimul matrimonial al comunității legale.

Ce presupune fiecare regim matrimonial? Comunitatea legală a bunurilor este regimul matrimonial cel mai des întâlnit și presupune dobândirea tuturor bunurilor în comun, de către ambii soți, în mod egal. De exemplu, dacă după încheierea căsătoriei, unul dintre soți cumpără o casă, chiar dacă în actul de proprietate apare doar soțul cumpărător, acea casă va fi considerată bun comun, fiecare soț având dreptul la 50 % (cinci zeci la sută) din respectivul imobil. Pe același principiu funcționează și datoriile dobândite de către unul sau ambii soți.

O practică tot mai des întâlnită și nelegală este declararea în contractele de împrumut ipotecar a situației personale de necăsătorit, pentru a obține astfel împrumutul bancar. Această situație este întâlnită mai ales în cazurile în care celălalt soț este în România și declararea sa în întreținerea soțului care se află în Spania sau declararea unor venituri foarte mici pot reduce șansele obținerii unui împrumut ipotecar.

Această tactică de multe ori recomandată chiar de către societățile de vânzări de imobiliare nu este legală, și cu atât mai puțin recomandabilă. Pe de altă parte, faptul că unul dintre soți se declară necăsătorit și achiziționează un bun imobil nu afectează dreptul de proprietate al celuilalt soț care nu apare în titlul de proprietate.

În cadrul acestui regim matrimonial, o serie de bunuri sunt considerate bunuri proprii, private, cum ar fi bunurile dobândite înaintea căsătoriei – de exemplu, unul dintre soți a dobândit un imobil înaintea căsătoriei prin cumpărare, primirea unei donații personale sau dezbaterea unui moșteniri. De asemenea, sunt bunuri proprii ale unuia dintre soți, bunurile obținute în schimbul unui bun privat (de exemplu, se vinde o garsonieră bun privat și se achiziționează un autovehicul) sau bunurile necesare exercitării profesiei (de exemplu, mașina pe care se practică taximetria).

Lucrurile se complică când un bun privativ devine comun, cum ar fi situația în care se vine un imobil din România pentru a investi suma obținută în avansul necesar achiziționării unui imobil în Spania, pentru care ulterior se achită rate bancare din sumele obținute în comun. În aceste cazuri trebuie studiată cu atenție situația și modificate procentele de 50 % (cinci zeci la sută) ce corespund fiecărui soț.

În regimul separării de bunuri, toate bunurile anterioare și viitoare sunt bunuri proprii ale soțului proprietar. Astfel că, la achiziționarea unui imobil de către unul dintre soți, unicul proprietar este persoana care apare în contractul de vânzare-cumpărare. În cazul în care ambii soți decid să cumpere împreună și doresc ca ambii să apară ca titulari, trebuie să apară amândoi în contractul de vânzare-cumpărare.

Alegerea acestui regim se poate face fie la celebrarea căsătoriei, în funcție de Comunitatea Autonomă, fie prin declarație notarială („capitulaciones matrimoniales”) înainte de încheierea căsătoriei. În cazul cetățenilor români care doresc transcrierea certificatului de căsătorie la Consulat și doresc și înscrierea mențiunii privind separarea bunurilor, trebuie să cunoască faptul că înscrierea mențiunilor pe certificatul de căsătorie nu se poate face la Consulat, ci este de competența Serviciului de Stare Civilă din Sectorul 1, București. Așadar, pentru înscrierea mențiunii, partea interesată trebuie să prezinte la Serviciului de Stare Civilă din Sectorul 1, București, actul notarial în original cu Apostila de la Haga, împreună cu traducerea legalizată a acestuia, cererea și certificatul de căsătorie transcris. Cel de-al treilea regim, cel al participației sau al comunității convenționale, este cel mai puțin întâlnit, de aceea nici nu voi insista pe această temă.

De ce este importantă alegerea corectă a regimului matrimonial? Alegerea afectează eventuala separare sau divorț, precum și în cazul decesului unuia dintre soți. De exemplu, dacă unul dintre soți s-a căsătorit în regimul de separare de bunuri și avea un copil cu altă persoană, unicul moștenitor al bunurilor sale va fi copilul. Dacă soțul decedat nu avea copii, moștenitorii bunurilor sale vor fi frații/surorile, părinții sau alte rude.

Este valabil pe teritoriul României regimul matrimonial ales în Spania? Bineînțeles. În baza Regulamentului (UE) 2016/1103 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale, care prevede instanța competentă în caz de litigiu asupra separării bunurilor provenite din căsătorie. Astfel, separarea de bunuri se poate solicita și în Spania dacă sunt îndeplinite condițiile, chiar dacă parte din bunuri se află în România.

Ce se întâmplă cu împrumutul ipotecar și imobilul după divorț? Existența unui împrumut ipotecar la procesul de divorț și separare de bunuri complică exponențial lucrurile. Și asta pentru că banca are doi debitori la care nu vrea să renunțe. Astfel, chiar dacă în sentința de divorț se prevede că atât bunul, cât și ratele, vor fi suportate de către unul dintre soți, care rămâne cu dreptul de proprietate, sentința judecătorească nu este opozabilă băncii, adică nu afectează în nici un fel banca. În caz de neplată a împrumutului ipotecar de către „proprietar”, banca poate solicita executarea silită a celuilalt debitor din contractul de împrumut ipotecar. Așadar, asigurați-vă că sunteți consiliat corect pentru a evita posibile surprize neplăcute.

Autor: Avocat Ioana Bratuleanu (Madrid) – Colaborator voluntar la Occidentul Românesc

Avocat ICAM specializat în Drept internațional

Telefon 0034.642.308.360

Web: www.brilawabogados.es

E-mail: secretaria@brilawabogados.es