Recunoașterea sentințelor în materia familiei, în România

Comunitatea Europeană și-a stabilit ca obiectiv crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. În acest scop, Comunitatea a adoptat măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă necesare pentru buna funcționare a pieței interne în diferite materii, printre care și în materia matrimonială și a răspunderii părintești, având în vedere diversitatea familiilor de naționalități diferite și problemelor care apar în momentul în care aceste familii mixte se deplasează pe teritoriul Uniunii Europene.

În acest sens, Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești a fost un instrument foarte utilizat în toți acești ani, inclusiv pentru românii care au avut procese în Spania sau România și au fost nevoiți să recunoască sentințele sau să le pună în executare în alte state. Însă din 2003 până în prezent, Curtea de Justiție al Uniunii Europene a pronunțat diferite sentințe care priveau acest Regulament și care indicau necesitatea unei îmbunătățiri a normelor Regulamentului, în special în ceea ce privește încrederea reciprocă a statelor Uniunii Europene în sentințele pronunțate în materia familiei. Astfel, la 15 aprilie 2014, Comisia a adoptat un raport privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, iar concluzia raportului a fost că Regulamentul menționat este un instrument care funcționează bine și care a adus beneficii importante cetățenilor, dar că normele existente ar putea fi îmbunătățite, fiind necesar să se aducă o serie de modificări regulamentului respectiv, în sensul că ar trebui reformat din motive de claritate.

La data de 01 august 2022 a intrat în vigoare Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25 iunie 2019 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii, care abrogă Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, sub rezerva celor menționate în continuare.

Noul Regulament (UE) 2019/1111 se aplică materiilor civile privind: (a) divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei; (b) atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parțială a răspunderii părintești. Materiile prevăzute la litera (b) a alineatului (1) pot include în special: (a) încredințarea și dreptul de vizită; (b) tutela, curatela și instituțiile similare; (c) desemnarea și atribuțiile oricărei persoane sau oricărui organism însărcinat să se ocupe de persoana sau bunurile unui copil, să îl reprezinte sau să îl asiste; (d) plasamentul unui copil într-un centru de plasament sau în îngrijire într-o familie substitutivă; (e) măsurile de protecție a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziția cu privire la bunurile unui copil.

„Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 continuă să se aplice hotărârilor pronunțate în procedurile judiciare inițiate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod formal și acordurilor care au devenit executorii în statul membru în care au fost încheiate înainte de 1 august 2022 și care intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat.

„Înainte de 01 august 2022 hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru cu privire la exercitarea răspunderii părintești față de un copil, care erau executorii în acel stat și care au fost notificate sau comunicate, se executau într-un alt stat membru doar după ce se pronunța instanța de judecată asupra recunoașterii sentinței și se încuviința executarea la cererea oricărei părți interesate. În baza noului Regulament, hotărârile pronunțate într-un stat membru în materia răspunderii părintești care sunt executorii în acel stat membru sunt executorii și în celelalte state membre fără să fie necesară recunoașterea și încuviințarea executării.

De exemplu, dacă pentru a întocmi pașaportul unui minor fără consimțământul tatălui, care era decăzut din drepturile părintești de către instanța de judecată din Spania, în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate înainte de 01 august 2022, se solicită de către autoritățile române sentința de recunoaștere pe teritoriul României a sentinței spaniole, în același caz pentru o procedură inițiată în Spania după data de  01 august 2022, nu va mai fi necesară formalitatea procedurii de recunoaștere de către instanțele române a hotărârii străine. Așadar, importantă nu este doar data obținerii hotărârii de decădere din drepturile părintești sau de atribuire a autorității părintești către unui dintre părinți, ci și data inițierii procedurii judiciare de familie în Spania, astfel cum se prevede în articolul 100 alineatul 2 privind dispozițiile tranzitorii din noul Regulament.

Pe cale de consecință, chiar dacă procedura în fața instanței de judecată a fost începută în luna iulie 2022 și hotărârea va fost pronunțată în anul 2023, aceasta va intra sub incidența vechiului Regulament și va fi necesară procedura de recunoaștere în România pentru punerea în aplicare a sentinței pe teritoriul României sau în fața Oficiilor Consulare de pe lângă Ambasada României. Însă, o scăpare a Certificatelor care se eliberează pe baza sentințelor pronunțate în această perioadă de tranziție este data începerii procedurii judiciare, care în practică va pune probabil probleme.

În scopul executării într-un alt stat membru a unei hotărâri de acordare a dreptului de vizită, instanța de origine poate declara hotărârea executorie cu titlu provizoriu, fără a aduce atingere unei eventuale căi de atac, pentru a ușura executarea hotărârii în alt stat. De asemenea, odată cu noul Regulament s-au modificat și certificatele care trebuie să însoțească hotărârea judecătorească, de la patru formulare în vechiul Regulament, la nouă formulare extinse în noul Regulament, tocmai pentru a ușura punerea în aplicare a sentinței străine.

Pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă niciunei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru, nu este necesară nicio procedură specială.
Autor: Avocat Ioana Bratuleanu (Madrid) – Colaborator voluntar la Occidentul Românesc
Avocat ICAM specializat în Drept internațional
Telefon 0034.642.308.360
Web: www.brilawabogados.es
E-mail: secretaria@brilawabogados.es
Foto: freepik.es

Nota redacției:

Ioana Brătuleanu este avocat specializat în Drept Internațional Privat, colaborator voluntar în cadrul redacției Occidentul Românesc din 2015. Licențiată în Drept la Facultatea de Drept din cadrul Universității ,,Al. I. Cuza” din Iași, Ioana a urmat cursurile Masterului de Drept european din cadrul aceleași universități, perioadă în care a beneficiat și de o bursă de studiu la Universitatea din Insulele Baleare, Spania. În anul 2015 a urmat cursurile Masterului de Acces în Avocatură la Universitatea Complutense din Madrid, iar în anul 2017 a devenit membru al Ilustrului Colegiu de Avocați din Madrid. În prezent își desfășoară activitatea de avocat pe teritoriul Spaniei și al României, având biroul în capitala Spaniei.