„Pupăcioșii” de lângă noi

 

Lingău: persoană care vădește o comportare lingușitoare și slugarnică (mai ales în fața superiorilor).
Pupincurist: lingușitor, servil, persoană falsă cu interese ascunse.

Cu toții îi cunoaștem pe „pupăcioși”. I-am întâlnit peste tot în România sau în afara granițelor. Sunt acei oameni care în loc să își vadă de treaba lor și să își îndeplinească atribuțiile, sunt prea ocupați cu suflatul în urechile „șefilor”. Îi găsiți în spatele acestora gata de pupat și gata să ceară mai multă „muncă” doar de dragul de a arăta bine. Aceștia sunt cea mai josnică subspecie de oameni. Nu îi preocupă decât să arate bine în fața „șefilor” și nu îi interesează cum obțin asta. Îi cunoașteți, dacă n-ați trăit cumva pe altă planetă până acum.

Vă invităm să meditați la cele două expresii românești: lingău și pupincurist. Departe de noi intenția de a vă da lecții de morală sau de limbă română, dar credem că nu strică niciodată clarificarea unor fenomene și descrierea lor amănunțită în caz că – Doamne ferește – apar și în apropierea noastră, să le recunoaștem și să ne putem feri de ele.

Lingăul este – conform Dicționarului Explicativ – un „om lingușitor și slugarnic”. Lingăul are întotdeauna un interes imediat pe care-l urmărește cu încăpățânare. Principala lui armă este manipularea, ce îmbracă o formă destul de simplă. Lingăul nu numai că face tot posibilul să pară indispensabil, neapărat trebuincios, dar face asta prin trucul umilinței. Scopul lui este acela de a influența deciziile celui lins într-un sens favorabil lingăului. De aceea, lingăul este foarte sociabil, prietenul tuturor, dar mai ales al celui lins. Un prieten fals, cum se va dovedi ulterior, căci lingăul nu are moralitate și conștiință, ci doar un interes.

Lingăul are mai multe fețe. El iubește să manipuleze informația, să o filtreze spre propriul beneficiu, de aceea lingăul este un bârfitor de prima mână, foarte capabil de a deforma, de a modifica adevărul. Lingăul practică linsul drept singura modalitate de a obține rezultate profesionale și sociale. Este ambițios, pentru că este incapabil să-și atingă scopul prin alte mijloace decât linsul propriu-zis.

În România, pe vremea comunismului exista un sinonim pentru lingău, acela de pupincurist, dar expresia era folosită atunci cu sens politic. Pupincurist era lingăul care lingușea la nivel politic, în primul rând pentru a obține avantaje materiale sau o poziție mai avantajoasă în cadrul regimului, lucru care se întâmplă și astăzi.

Pupincuristul este o persoană din cale-afară de lingușitoare, dar înăuntrul căreia zace o răutate de nedescris. Este foarte viclean, știe să profite de cei mai naivi, să îi convingă vărsând lacrimi de crocodil sau „gudurându-se” pe lângă persoana respectivă. Cu toate că expresia își are originea din România, fenomenul este răspândit și în străinătate.

Acest fenomen de pupincurism apare la oamenii nesiguri pe ei, ușor paranoici. Pupincuriștii îți sunt alături până când simt că pot să te lovească în cap (impropriu discutând) pentru a-ți lua locul sau pur și simplu să fie ei siguri că îi vei susține în orice situație. Odată îndeplinit acest obiectiv, schimbă dosul cu unul nou. Astfel speră să mai urce o treaptă.

Pupincuriștii sunt o specie care cred că le știu pe toate, dar de fapt ei nu sunt siguri pe nimic. Se cred deștepți, dar de fapt se bazează pe alții, că doar sunt pupincuriști. Mai există și o categorie de pupincuriști inteligenți. Sunt bine pregătiți și pentru că sunt inteligenți se mânjesc mai rar și strict atunci când trebuie. Pupincuriștii inteligenți în general au o singură țintă: ȘEFII MARI, iar în rest tratează lumea cu indiferență și nu prea au prieteni adevărați.

Pupincuristul este ca un cățeluș care dă din coadă la fiecare vorbă a stăpânului, afirmă orice vorbă sau faptă a persoanei de pe urma căreia vrea să profite. Nu are curajul să o contrazică niciodată, așteaptă întotdeauna momentul de slăbiciune pentru a-și face loc în viața persoanei de pe urmă căreia are de câștigat. Dar, tot la fel ca un câine, mușcă mâna stăpânului de îndată ce acesta nu îi mai dă să mănânce. La fel ca lingăul, nici pupincuristul nu are conștiință. Este un om care îți spune numai ceea ce vrei să auzi, care îți scoate în evidență și chiar îți inventează calitățile și îți ignoră defectele.

Atât lingăul cât și pupincuristul trebuie evitați cu orice preț. Din când în când s-ar putea ca ei să primească câte un șut în fund de la unii cu caracter puternic și se vor lăsa de aceste practici o vreme. Dar numai pentru ca apoi să le ia de la capăt.

Aceste rânduri sunt dedicate acelor persoane care nu își mai scot botul din dosul șefilor. „Pupăcioșii” care sunt în apropierea noastră sunt acei indivizi care ar face orice ca să intre sub pielea cuiva, iar rolul de hârtie igienică li se potrivește de minune. Pot fi cei mai buni prieteni, dar și cei mai înverșunați dușmani.

„Pupăcioșii” acționează solo, deoarece două sau mai multe suluri de hârtie igienică deja bat la ochi. Întrebarea noastră este: cum vor să mai fie respectați după ce dau dovadă de un caracter infect sau poate inexistent? După ce intră sub pielea cuiva vor să-i ia și locul. Se poartă de parcă toți ceilalți le-ar fi inferiori și nu realizează că de fapt, ei sunt frustrații bolnavi a unei nații în declin.

Cum să tratăm astfel de oameni? Cu ignoranță totală. Ei dăunează mult cauzelor bune, cu toate că din prima nu așa pare. În spatele prefăcătoriei lor se găsesc numai interese personale și parșive. Portretele celor două categorii le-am dorit cât se poate de generale și universal valabile. Totuși, asemănarea cu personajele reale din apropierea noastră nu este exclusă și nici întâmplătoare.

A consemnat: Timeea Opreanu și Mircea Fluieraș

Citește și