Presa tipărită în era exploziei tehnologice și a eroziunii instituției presei libere

În raport cu înaintașii noștri, trăim vremuri extrem de volatile – în privința asta nu încape discuție. Suntem oamenii revoluției digitale și ai societății de consum, pentru care singura constantă cotidiană este schimbarea. Oameni înconjurați de o realitate informațională, care se modifică în fiecare nanosecundă. Oameni ai informației, dar și victimele ei. Oameni care consumă informație, nedându-și seama că, în fapt, ajung să fie ei înșiși consumați de ea.

Fără îndoială, un paradox. Aproape implauzibil, dacă ne gândim că trăim într-o eră dominată de discursul consolidării democratice, de retorica liberei exprimări sau a libertății de a alege. Pe de altă parte, extrem autentic. În ciuda faptului că suntem inundați constant de informație, suntem mult mai săraci în ceea ce știm. Pentru că, în acest malaxor informațional, a devenit aproape imposibil să distingem adevărul de neadevăr, manipularea de obiectivitate.

Trăim, fără îndoială, vremuri interesante în istorie. Vremuri în care jurnalismul real a devenit ne-esențial, iar jurnaliștii extrem de vulnerabili. Vremuri în care prezentarea adevărului are deseori urmări fatale, precum în cazul recentei asasinări a ziaristului slovac Jan Kuciac și, potrivit Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor, și a altor 3 din cei 12 ziariști uciși din ianuarie și până în aprilie 2018. Vremuri în care jurnalismul investigativ transformă o instituție de presă într-o țintă sau în obiect al urii, pentru un anumit sector al societății.

Trăim într-o eră în care orice persoană cu un cont pe o rețea socială devine purtător de mesaj. În care orice website obscur își atribuie numele de revistă, ziar sau agenție de știri. În care demagogia devine știre, iar interesele unui grup, politici publice. Trăim vremuri în care suntem cartografiați digital, iar elemente ale identității noastre virtuale sunt folosite pentru a ne fi manipulate deciziile. Trăim vremuri în care demagogia autocrată își cumpără influența, contra cost. În care calitatea și autenticul sunt strivite de o tiranie a falsei majorități. În care conținutul informațional apare și dispare după bunul-plac al unuia sau altuia.

Trăim vremuri în care presa tipărită, chiar dacă văduvită de puternica bază de suport public de odinioară, devine cam singura expresie a neabdicării de la vocația asumării jurnalistice a informației. În care știrea prezentată “negru-pe-alb”, așadar imposibil de modificat sau eliminat, capătă conotația unui refugiu al stabilității, a evadării dintr-o realitate extrem de ambiguă și a unui simbol al rezistenței jurnalistice. În ceea ce ne privește, noi – cei de la Occidentul Românesc – simțim asta de fiecare dată când iese de sub tipar o nouă ediție. Când starea de euforie și mirosul de cerneală tipografică ne inundă simțurile și gândurile.

Fără doar și poate – într-o eră în care dictatura costurilor a dus la transformarea presei scrise într-o specie în prag de dispariție – am fost deseori întrebați de ce nu rămânem doar în “online”?

Răspunsul, mai mult sau mai puțin nuanțat, în funcție de cel sau cea care l-a oferit, a fost întotdeauna același. Într-un univers media tabloidizat, impregnat de informații false sau de informații polarizate ideologic sau doctrinar, câteva structuri de presă trebuie să-și asume perpetuarea valorilor informaționale autentice. Câteva publicații, posturi de radio, de televiziune etc. trebuie să contribuie la formarea modului de gândire al consumatorilor de informații, să informeze corect cetățenii și să prezinte obiectiv și neutru realitățile cotidiene.

Noi, cei din echipa Occidentului Românesc, am decis că vrem să facem parte din acest grup restrâns. Și să continuăm să existăm “pe hârtie“, pentru că astfel putem răspunde mai bine acestor nevoi sociale și ne putem asuma fiecare informație publicată. Și tot din acest motiv, am decis să publicăm doar informații utile publicului, pentru că informațiile utile oricui altcuiva ar însemna un derapaj de la vocația jurnalistică. Mai ales în aceste vremuri în care presa liberă a devenit cea mai vulnerabilă instituție a democrației.

Autor: Eduard Rudolf Roth

Citește și